Pentru ca ce mai fac nu se mai inscrie in nici un fapt...
deposedata de mana mea dreapta pentru o perioada de timp(nu-i nimic extrem de grav si infirosator,doar un mic accident cu moleculele de calciu)am nostalgia stiloului meu cu fluturi,a vaselor spalate cu ambele maini,a canii de cafea tinuta intre toate cele 10 degete.
O carte citita pe vertical,fara rasturnari si pagini scapate din cotor,a degetelor case se joaca cu spuma,sireturi,insigne...pentru ca in rest totul este la fel.
Si e soara afara.Vreau povesti bune,carti bune,oameni ce ard,ce se regasesc,ce pierd totul pentru a se cunoaste si care prospera...vreau sa incep anul optimista si cu o energie in vene...ceva care sa imi schimbe lumea.
duminică, 28 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
o mana de praf de oase
Stau intr-un balon.Imi consum aerul cu portia.
Ce stim despre aer?Ce stiu eu despre aer?
Daca respir inseamna ca traiesc...ce naiba traiesc totusi eu aici??!!
Am sa trag cortina,sa ramane scheletele in fata si sa-si spuna povestile.Nu e un cerc
e un patrat de oase care poarta numele meu.
miercuri, 17 decembrie 2008
cuvintele:marea mea iubire
"Faptele vorbesc mai tare decat cuvintele, dar nici pe departe atat de des."
Mark Twain (1835-1910)
Revin la obsedarile mele,litere,cuvinte,semnificatii...as putea innebunii daca orice cuvant nu mi-ar trezi sau spulbera o stare,un vis,o poveste....
sunt dependenta de cuvintele care se transforma in fapte!
duminică, 14 decembrie 2008
poeme nocturne
crengile astea s-au transformat in sufletul meu
ca niste gheare de tigru scrasnind dupa libertate
pasii mei au o apasare aparte de cand te-ai incolacit in trupul meu
ca o furtuna de la poluri imi bati inima mereu
hai sa impartim pulsul la 2
sa stiu cand esti tu si cand sa fiu eu
***********************************************************************************
picura fulgii zapezii pe retina numele tau
m-am nascut sub o piatra
in pamant sta ascuns sufletul meu
am chemat ieri o mana de viermi
era petrecerea mea in nefiinta
dar picurau fulgii cu numele tau
si-am ramas toti pironiti rasufland frigul acesta
noi doi stim sa inflorim primavara
de sub pamant am nostalgia unui cer violet
cui sa mai cer o frunza sa-mi zbor tacerile?
ca niste gheare de tigru scrasnind dupa libertate
pasii mei au o apasare aparte de cand te-ai incolacit in trupul meu
ca o furtuna de la poluri imi bati inima mereu
hai sa impartim pulsul la 2
sa stiu cand esti tu si cand sa fiu eu
***********************************************************************************
picura fulgii zapezii pe retina numele tau
m-am nascut sub o piatra
in pamant sta ascuns sufletul meu
am chemat ieri o mana de viermi
era petrecerea mea in nefiinta
dar picurau fulgii cu numele tau
si-am ramas toti pironiti rasufland frigul acesta
noi doi stim sa inflorim primavara
de sub pamant am nostalgia unui cer violet
cui sa mai cer o frunza sa-mi zbor tacerile?
duminică, 7 decembrie 2008
corp strain
de-as intra printre buze
sa ma asez comod intr-un colt din inima ta
sa-ti impletesc pe degete senzatii si pulsuri
de sub ventricolul stang sa-mi intind degetele
printre coastele tale scrasnind
dar inima ta e un cerc care creste
printre rotundele piste fac alergari
sterg praful de pe un album de poze
care incepe cu buzele tale zambind
miercuri, 3 decembrie 2008
pentru ca...
pentru ca zambesti cu un suflet curat
pentru ca te uiti la animeuri romantice si uneori esti sadica de-a dreptul
pentru ca vrei ear-cuff
pentru ca iti sta parul aiurea cand e umed afara
pentru ca mergi la cursuri ca sa visezi praf de stele...
pentru ca mi-ai zis asta ca pot sa te inec ca in The Ring
pentru ca langa tine pot sa fiu diavolitza care e oprimata de etc etc etc
pentru ca dimineata papi tot
pentru ca asculti Tokio Hotel fiindca iti place ,nu fiindca e trend
pentru ca te-ai dat in leaganele din parcul de copiii
pentru ca uneori umblii pe tocuri din cauza ca le-ai primit cadou
pentru ca in rama de la ochelarii tai exista verde
pentru ca filozofam cu caruta
pentru ca nu bei cafea nici atunci cand dormi 2 ore pe noapte
pentru ca....langa tine sunt cultivatoare de vise interzise de lege
pentru ca luam viata in piept in mod non-conformist
:):):) let's do it....let's play a hard one ;) ;);)
pentru ca te uiti la animeuri romantice si uneori esti sadica de-a dreptul
pentru ca vrei ear-cuff
pentru ca iti sta parul aiurea cand e umed afara
pentru ca mergi la cursuri ca sa visezi praf de stele...
pentru ca mi-ai zis asta ca pot sa te inec ca in The Ring
pentru ca langa tine pot sa fiu diavolitza care e oprimata de etc etc etc
pentru ca dimineata papi tot
pentru ca asculti Tokio Hotel fiindca iti place ,nu fiindca e trend
pentru ca te-ai dat in leaganele din parcul de copiii
pentru ca uneori umblii pe tocuri din cauza ca le-ai primit cadou
pentru ca in rama de la ochelarii tai exista verde
pentru ca filozofam cu caruta
pentru ca nu bei cafea nici atunci cand dormi 2 ore pe noapte
pentru ca....langa tine sunt cultivatoare de vise interzise de lege
pentru ca luam viata in piept in mod non-conformist
:):):) let's do it....let's play a hard one ;) ;);)
luni, 1 decembrie 2008
Iarna in gara
Poze din data de 26 noiembrie,din gara de la deva...vedetele mele :Andreea and the little dog...
photo shootingul a durat cam 1 ora pana l-am surprins pe timidul protagonist in ipostazele dorite de mine.Cu Andreea am lucrat mai usor...
duminică, 30 noiembrie 2008
Blind vs zuzu Delilah
s-au intamplat atatea in ultimul timp incat fizic nu am reusit
sa desprind cateva clipe...acum simt ca e prea tarziu sa vorbesc la trecut
nu imi plac decat blogurile completate in timp real....astazi cel mai important
Sedron...Blind...venit din Bacau la Cluj..
L-am dus in Class(de langa Zip) si am stat o bucata buna de ceasuri la povesti...
dupa 4 ani de povestit mess-telefon.dupa nuvele scrise si induceri in eroare sentimental...am stat la povesti...povesti lungi despre filozofie,matematica,informatica,suflete,iubire,constructia societatii si ECHILIBRU.
Echilibrat,matur,eu zuzu si vesela,zambind,ridicand din sprancene in timpul discutiilor despre pasiune...combatanta....
I-am facut o bratara,la dublu,m-a dus la catedrala gotica....odata o sa revenin pentru unele demonstratii si curiozitati de ale lui....
in concluzie...Paul e bestial...absolut bestial de delicios
miercuri, 26 noiembrie 2008
lost my wings
nu ar trebui sa doara ,nu vreau asta...sunt banala astazi,mi-am pierdut cuvintele magice,nici praful de stele nu mai sta in buzunar...
I lost my wing
I lost my dragon
I lost...what I was when I was yours
astazi am devenit o clanta de usa...clantele de usa nu au sentimente si suferinte si nici nu iubesc...
si precis ca au o multime de orgasme,toata ziua tot cu mana pe ele,lustruit,sucit,tras....cine stie daca manual e posibil...
oricum ideea de baza e: no love,no pain,just satisfaction!
I lost my wing
I lost my dragon
I lost...what I was when I was yours
astazi am devenit o clanta de usa...clantele de usa nu au sentimente si suferinte si nici nu iubesc...
si precis ca au o multime de orgasme,toata ziua tot cu mana pe ele,lustruit,sucit,tras....cine stie daca manual e posibil...
oricum ideea de baza e: no love,no pain,just satisfaction!
vineri, 21 noiembrie 2008
Castelul umblator al lui Howl
Cautand ceva,am dat de un link catre un film de animatie....si am zis ca Printesa Mononoche -recomandat de Joey- a fost bestial de urmarit,ar trebui sa mai incerc ceva de acest autor....si asa astazi,in ziua mea de vineri libera,eu am stat si am plans,am tresarit si m-am induiosat inca odata.
Desi sunt eu asa evil si biatchh...de cate ori ma uit la filme de animatie ma inmoi ca placintuta.
Oricum,mai ma pun sa mai ma uit odata,e genul acela de film pe care il revezi la nesfarsit si nu te saturi.
Sophie e o fata normala,putin obsesiva in ceea ce priveste curatenia,Howl e un vrajitor care si-a daruit inima unui spirit al focului,e obsedat de aspectul fizic-a nascocit o potiune care sa-i faca parul de un blond minunat-iar cand Sophie ii da peste cap formulele incepe sa aduca tot felul de demoni....oricum,in acest film de animatie se vede clar ca in spatele oricarui barbat de succes,sta o femeie puternica.
Ma pun sa ma mai uita odata...voua va las trailerul pentru decizie.
Fully alive
Activitate in ferestrele de dupa partialul la Psihologie Experimentala...
de la dreapta la stanga-Anca;Sisy ;Yuuki,Samy si umbra mea
de la dreapta la stanga- Anca,Sisy,Yuuki si subsemnata Zuzu-Samy ne trage in photochip :-D
pozitie pt privirea vecinilor de peste drum-se uitau cam ciudat ei la noi...so rock on :=))
de la dreapta-Sisy,Yuuki,Zuzu-Samy again la aparat
Sisy-campioana la visat si la zambit...incurajam momentele colgate doar de dragul ei
si in Zip...cafeneaua noastra preferata si barmanul nebun:X:X:X (nebun dupa ce am inceput sa ne stabilim noi timpul liber pe acolo)
Yuuki si Samy
De la Introducere in Neurostiinte nu am poze pentru ca faimosul nostru drag profesor Miu Andrei s-a dus sa-si ia o sticla de pepsi si dupa am inceput cursul...urmeaza detalii si de pe bancile facultatii-pentru a se documenta parintii ce urmaresc blogul asta ca odraslele chiar INVATA si MERG LA FACULTATE (nu beau,nu fumeaza si nu se fut-dupa cum ar fi unele povesti de culise)
In final,for my Crazy Girls- We were born for this! Love you! ;-)
de la dreapta la stanga-Anca;Sisy ;Yuuki,Samy si umbra mea
de la dreapta la stanga- Anca,Sisy,Yuuki si subsemnata Zuzu-Samy ne trage in photochip :-D
pozitie pt privirea vecinilor de peste drum-se uitau cam ciudat ei la noi...so rock on :=))
de la dreapta-Sisy,Yuuki,Zuzu-Samy again la aparat
Sisy-campioana la visat si la zambit...incurajam momentele colgate doar de dragul ei
si in Zip...cafeneaua noastra preferata si barmanul nebun:X:X:X (nebun dupa ce am inceput sa ne stabilim noi timpul liber pe acolo)
Yuuki si Samy
De la Introducere in Neurostiinte nu am poze pentru ca faimosul nostru drag profesor Miu Andrei s-a dus sa-si ia o sticla de pepsi si dupa am inceput cursul...urmeaza detalii si de pe bancile facultatii-pentru a se documenta parintii ce urmaresc blogul asta ca odraslele chiar INVATA si MERG LA FACULTATE (nu beau,nu fumeaza si nu se fut-dupa cum ar fi unele povesti de culise)
In final,for my Crazy Girls- We were born for this! Love you! ;-)
luni, 17 noiembrie 2008
si inima mea...
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Pentru toti cei care mi-au daruit o bucatica din inima lor si pentru toti la cei care am daruit o bucatica din inima mea!:*:*:*
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Pentru toti cei care mi-au daruit o bucatica din inima lor si pentru toti la cei care am daruit o bucatica din inima mea!:*:*:*
duminică, 16 noiembrie 2008
Vampire Knight love
Pentru ca ieri seara ...eram lesinata si eu si Yuka(tatiana + ceva gagici de la ea din camin) miorlaiam langa monitoare....oricum am fost fleasca pe scaun toate....a aparut noua serie din Vampire Knight-Guilty- si 3 ore nu am mai respirat....si noaptea trecuta
am visat the best....a fost ceva in genul-doar ca varianta necenzurata si neintrerupta.
am visat the best....a fost ceva in genul-doar ca varianta necenzurata si neintrerupta.
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Activitate de sambata noaptea-visatul cu ochii deschisi asupra unor fiori
When Lys was born, her heart did not beat at all. To save her, her mother made a contract with a devil: Lys can borrow his heart until the day she turns 16, but after that, he will eat her body. Together with her companion, Siva, someone she met by chance on the desert at night, she travels around as a dancer girl to find the devil who sealed her fate. One day, while they were traveling, they suddenly meet an egoistic prince and a ring spirit...A Thousand and One Nights romance between the devil and the young girl.
Pai eu cand am vazut poza....ma scurgeam de pe scaun..cand am inceput sa citesc si am vazut cat de bine e pus totul la punct...hell yeah,ma gandeam cum ar fi sa imi trag un tatuaj..si asa vroiam eu ceva pe sanul drept,dapoi merge chiar la capatul sternului un paint artistic....desi eu imi folosesc inima mea,diavolul pe a lui,cea mai mica asemanare este pura coincidenta . . poate doar ceva iubire interzisa,dar cred ca
doar in cealalta viata. |
<_>
cum clasific "prea tarziu"
In prietenie
Prea tarziu atunci cand sunt ignorata ani de zile si ma dezvolt paralel.
Prea tarziu cand ma gasesc expusa de "prieteni" pe toate gardurile.
Prea tarziu cand sunt lingusita si apoi ranita din perimetrul interior.
In iubireli
Cand trec 3 ani si mi se spune ca defapt nu am fost clara in ce am exprimat
Cand am suferit atat de mult incat am curatat orice sentiment.
Cand exista superioritatea de a se crede ca astept pe cineva toata viata chiar daca viata mea a fost sfaramata.
Cand mi se cere sa privesc totul ca si cand pluteam pe norisor,chiar daca intre timp intre noi s-a stabilit o relatie de amicitie.
In cotidian
Cand mi se urla si vorbeste urat si apoi fara nici o scuza sunt invitata la o actiune ce presupune apropiere cu respectiva persoana.
In principiu,orice actiune total pe dos caracteristicilor ce le stiu la intreprinzator,intreprinzatoare,surprizele placute,originalitatea de exprimare,
noutati ce tin de dezvoltarea si evolutia Sinelui respectiv...insa si aici depinde de judecata si faptele intreprinse inainte.
Mie mi se pare clar,uman si normal...plangerile si contestatiile se pot depune pe adresa de mail si promit ca o sa le supun la o atenta cercetare ;)
joi, 13 noiembrie 2008
Anul I-Psihologie UBB(amestec de grupe)
Pentru ca ne petrecem atat de mult in facultate,la teme,barfe,ras,vanatoare...nu am putut sa ma abtin sa imortalizez momente dragi.
Samy bea cafea-dupa o noapte de tradus ipoteze la experimentul:"Ne-au chinuit pasarile alea viata"
Mai exista stil,exista unicitate,exista prietenie....fetele
Aici deja tine de urmatoarele 48 de ore...mai aveam putin si ne cresteau aripi
Alexandra se plangea ca mereu pe ea in toate pozele o prind cand scrie..dar o sa imi zambeasca mai tarziu.
Life can be black,pink and Samy...categoric!
Samy luase pauza...Alexandra inca intarzia cu zambetul...ea tot scrie,scrie,scrie...
thadathammmmmm...in sfarsit si-a ridicat capul din foaie si a zambit(cute smile are fata asta) si Samy isi incruciseaza privirile cu "respectivul"cercetator....
Samy bea cafea-dupa o noapte de tradus ipoteze la experimentul:"Ne-au chinuit pasarile alea viata"
Mai exista stil,exista unicitate,exista prietenie....fetele
Aici deja tine de urmatoarele 48 de ore...mai aveam putin si ne cresteau aripi
Alexandra se plangea ca mereu pe ea in toate pozele o prind cand scrie..dar o sa imi zambeasca mai tarziu.
Life can be black,pink and Samy...categoric!
Samy luase pauza...Alexandra inca intarzia cu zambetul...ea tot scrie,scrie,scrie...
thadathammmmmm...in sfarsit si-a ridicat capul din foaie si a zambit(cute smile are fata asta) si Samy isi incruciseaza privirile cu "respectivul"cercetator....
marți, 11 noiembrie 2008
nelamuriri
as vrea sa ma duc la consiliere,sa ma asez intinsa pe canapea si sa tac
sa respir cu nesat un aer de liniste,sa fiu servita cu o cafea
sa-si aprinda psihoterapeutul un trabuc,sa miroasa a Old Spice si a piele
sa se uite la mine ca si cum nu as exista intinsa in biroul lui si sa-mi spuna povesti
vreau sa aud povesti despre oameni fericiti,despre oameni ce s-au gasit,despre oameni care nu sunt ursuzi si nu traiesc drame...vreau o poveste despre cai liberi,despre munti inalti si ape repezi si usturatoare....
visez acum alternativa aceasta la un munte de carti,la o multime de presiune,la o vanzoleaza de vorbe si fete de oameni si stari aiurea....
o sa opresc putin timpul in loc,ma iertati,am nevoie de o pauza...
sa respir cu nesat un aer de liniste,sa fiu servita cu o cafea
sa-si aprinda psihoterapeutul un trabuc,sa miroasa a Old Spice si a piele
sa se uite la mine ca si cum nu as exista intinsa in biroul lui si sa-mi spuna povesti
vreau sa aud povesti despre oameni fericiti,despre oameni ce s-au gasit,despre oameni care nu sunt ursuzi si nu traiesc drame...vreau o poveste despre cai liberi,despre munti inalti si ape repezi si usturatoare....
visez acum alternativa aceasta la un munte de carti,la o multime de presiune,la o vanzoleaza de vorbe si fete de oameni si stari aiurea....
o sa opresc putin timpul in loc,ma iertati,am nevoie de o pauza...
joi, 6 noiembrie 2008
Neatza-cu Bogdan aseara
Dupa perceptia ca mi se intampla....aseara am intrat pe idul meu neoficial,dupa multa vreme,cam 2 ani de cand nu am mai vorbit...dau de Bogdan...voi nu stiti cine e Bogdan fiindca Bogdan facea parte din tenebrele trecutului.
Pentru ca e posibil ca din greseala sa dea un click pe un link,ii fac publicitate numai acum,dupa ce s-a desavarsit omul si a crescut.
Ce mai tin minte de Bogdan: aiurit,ziua de nastere pe 11 iulie(parca),total pe langa viata cotidiana,plimbaret dintr-o parte in alta,un minunat cantaret la pian,chitara,bas,tobe.
Ce e astazi Bogdan: cizelat,cu umor de calitate,canta numai pt el fiindca si-a mai pierdut din antrenament,deschis,calm,cu un ton placut si cald.
Poza cu sex simbolul de atunci si desavarsitul de azi ,nu am inca,dar dupa ce revin de pe meleagurile natale promit un portret expresiv.
Pentru ca e posibil ca din greseala sa dea un click pe un link,ii fac publicitate numai acum,dupa ce s-a desavarsit omul si a crescut.
Ce mai tin minte de Bogdan: aiurit,ziua de nastere pe 11 iulie(parca),total pe langa viata cotidiana,plimbaret dintr-o parte in alta,un minunat cantaret la pian,chitara,bas,tobe.
Ce e astazi Bogdan: cizelat,cu umor de calitate,canta numai pt el fiindca si-a mai pierdut din antrenament,deschis,calm,cu un ton placut si cald.
Poza cu sex simbolul de atunci si desavarsitul de azi ,nu am inca,dar dupa ce revin de pe meleagurile natale promit un portret expresiv.
miercuri, 5 noiembrie 2008
Fluturele schizofrenic
Ieri mi-am facut tatuaj....si a fost perfect de bine .
Detaliez cu poze din salon de la Bizzzarttatoo
mai ca adormeam...oricum nu a fost nici durere,nici emotii
munca pe jumatate terminata si ganduri pentru the next one
---------------------------------------------------------------------------------------------
tha tdaaa dammmmmmm-rezultatul final
aici e concentrata adevarata mea fire,adevarata mea chemare ..is foarte foarte happy happy happy si incantata
Detaliez cu poze din salon de la Bizzzarttatoo
mai ca adormeam...oricum nu a fost nici durere,nici emotii
munca pe jumatate terminata si ganduri pentru the next one
---------------------------------------------------------------------------------------------
tha tdaaa dammmmmmm-rezultatul final
aici e concentrata adevarata mea fire,adevarata mea chemare ..is foarte foarte happy happy happy si incantata
luni, 3 noiembrie 2008
ce poti sa gasesti atunci cand nu stii ce cauti
In ziua de azi se vorbeste mult despre cautare dar nu se intreaba nimeni ce cauta cu adevarat.E o nebunie de culori si oameni care cauta sensuri,descifreaza,citesc si calculeaza cifre si pozitii stelare doar doar se indura o entitate si le descifreaza ce vine maine.
Uneori ma gandeam ca e teama de necunoscut,poate si o mica nerabdare de a stii-si copilasii care isi intredeschis cadourile si asteapta sa vada cu un ochi ce este acolo lasandu-si imaginatia sa zburde sau anticipand bucuria-ce se poate intampla maine ca sa aiba ce broda in imaginatie.
Astazi insa simteam de dimineata ca defapt este o cautarea intelegerilor.Transformarile sunt defapt cautarea de adaptare la noua situatie,de aici vine si acceptarea noului sine,reintegrarea in vechiul Eu cunoscut si toate povestile si combinatiile posibile.
Astazi am sa imi caut Cartea tibetana a vietii si a mortii ,doar pentru ca simt eu nevoia ca sa stiu cum ar trebui sa ma caut cu adevarat pe mine,cum sa imi alung miserupismul si sa imi confirm cu adevarat ca liniile pe care le-am tras cand ma ghidez dupa principiile de viata,foarte vaste si contradictorii dar absolut inradacinate, sunt cele cu adevarat necesare.
Cu alte cuvinte,caut sa imi confirm ca mi-am ales bine drumul
Uneori ma gandeam ca e teama de necunoscut,poate si o mica nerabdare de a stii-si copilasii care isi intredeschis cadourile si asteapta sa vada cu un ochi ce este acolo lasandu-si imaginatia sa zburde sau anticipand bucuria-ce se poate intampla maine ca sa aiba ce broda in imaginatie.
Astazi insa simteam de dimineata ca defapt este o cautarea intelegerilor.Transformarile sunt defapt cautarea de adaptare la noua situatie,de aici vine si acceptarea noului sine,reintegrarea in vechiul Eu cunoscut si toate povestile si combinatiile posibile.
Astazi am sa imi caut Cartea tibetana a vietii si a mortii ,doar pentru ca simt eu nevoia ca sa stiu cum ar trebui sa ma caut cu adevarat pe mine,cum sa imi alung miserupismul si sa imi confirm cu adevarat ca liniile pe care le-am tras cand ma ghidez dupa principiile de viata,foarte vaste si contradictorii dar absolut inradacinate, sunt cele cu adevarat necesare.
Cu alte cuvinte,caut sa imi confirm ca mi-am ales bine drumul
Amurg....cu 2 vampiri in noapte
Si s-a dus si Halloween...o noapte in care ne-am comportat vampireste si ne-am simtit in tema.
A fost bine,a fost placut,a fost relaxant....a fost o noapte!
miercuri, 29 octombrie 2008
un drum inspre sunete
Sunetele ma respira de la o vreme.Atatea genuri si stiluri de muzica imi trec prin timpan incat sufletul meu a devenit o acadea.
Astazi se mananca Yanni pe paine.Astazi sunt obosita de culori si de sentimente,dupa o zi minunata in bucatarie la Samy,cu Mara si bucati de salata de fructe intre noi,un abur cald de ceai de toamna m-a invaluit si pe mine.
Sunt fericita.Sunt ce mi-am dorit sa ajung,poate chiar si jumate din umbra a ceea ce am fost...ma aduci tu cu un sarut mai aproape de moarte?
Astazi se mananca Yanni pe paine.Astazi sunt obosita de culori si de sentimente,dupa o zi minunata in bucatarie la Samy,cu Mara si bucati de salata de fructe intre noi,un abur cald de ceai de toamna m-a invaluit si pe mine.
Sunt fericita.Sunt ce mi-am dorit sa ajung,poate chiar si jumate din umbra a ceea ce am fost...ma aduci tu cu un sarut mai aproape de moarte?
marți, 28 octombrie 2008
pe cand o plecare?
ne uitam la un film sau privim vietile noastre?
spre care orizont ti-ai trimis bagajele?
Se fac plecarile de toamna.De cand nu am mai plecat si eu odata cu toamna...mi-e dor de
un bagaj spre ceva norisori roz.
spre care orizont ti-ai trimis bagajele?
Se fac plecarile de toamna.De cand nu am mai plecat si eu odata cu toamna...mi-e dor de
un bagaj spre ceva norisori roz.
miercuri, 22 octombrie 2008
erotism indus vizual
In ultima vreme ma trezesc intre 2 expresii: "Ce romantic!" ; "Ce erotic!"
Combinatii intre ele nu sunt posibil de facut decat daca sunt rostite compus...si cireasa de pe tort- "Ioi,ce erotico-romantic" ca romantic erotic e ceva normal in firea lucrurilor....si ce loveste ochiul meu la frunzarit.
Mania cu sondajele de opinie,aplicate pe 3 prietene,
Alex C - You have the sweetest ass in the world, la momentul cand protagonistul isi coboara buzele putin mai jos de gatul tipei si isi trage cearsaful pe cap...mama mama,aici ne-a crescut adrenalina la toate,tag precis:EROTIC
Cazul 2 Colorblind....la momentul cand vine "Well,I'm in love" ne scurgeam toate de pe scaun de romantismul momentului....si cand vine cireasa de pe tort,in clipa cand fac dragoste si o intreaba bomboana (el) daca e ok...ce mai,eram toate terminate,tag clar :Romantic-erotic...fiindca dupa o si saruta asa tandru.
Extra categorie-primul (sau nu )sarut incercat cu o prietena.
si erotic, un erotism interzis,incercat,blamat,evitat,in principiu se face o accentuare a senzatiei primare si nu a ideei de persoana cu care se intampla
Combinatii intre ele nu sunt posibil de facut decat daca sunt rostite compus...si cireasa de pe tort- "Ioi,ce erotico-romantic" ca romantic erotic e ceva normal in firea lucrurilor....si ce loveste ochiul meu la frunzarit.
Mania cu sondajele de opinie,aplicate pe 3 prietene,
Alex C - You have the sweetest ass in the world, la momentul cand protagonistul isi coboara buzele putin mai jos de gatul tipei si isi trage cearsaful pe cap...mama mama,aici ne-a crescut adrenalina la toate,tag precis:EROTIC
Cazul 2 Colorblind....la momentul cand vine "Well,I'm in love" ne scurgeam toate de pe scaun de romantismul momentului....si cand vine cireasa de pe tort,in clipa cand fac dragoste si o intreaba bomboana (el) daca e ok...ce mai,eram toate terminate,tag clar :Romantic-erotic...fiindca dupa o si saruta asa tandru.
Extra categorie-primul (sau nu )sarut incercat cu o prietena.
si erotic, un erotism interzis,incercat,blamat,evitat,in principiu se face o accentuare a senzatiei primare si nu a ideei de persoana cu care se intampla
marți, 21 octombrie 2008
Soare de toamna
Ma simt ca o placintuta...azi am dormit si am dormit si am dormit cu pauze mici in care am tras cu ochiul la ceas,fara sa se nasca intre noi un raport de intimidare.
Dorm,dorm,dorm,dorm...alt raspuns nu cred ca poate sa sune mai frumos cand sunt intrebata ce fac.Mie imi place somnul si atarnarea.
Saptamana asta fiind acasa,prefer sa dorm atarnand de lustra(fara idei),teren decat lenevirii sub o raza calda.
Am descoperit senzualitatea cascatului,cu gura larg deschisa ,libera sa-mi trosnesc maxilarele.E drept ca in acesc cascat de acasa exista o exagerare,un scuipat in fata cascatului din timpul cursurilor(timid si desfasurat pe nas),nu din oboseala sau din plictis ci doar pentru ca ma simt ca un motan pe acoperis.
Miere si lapte,inca cateva zile,cat sa simt ca imi place toamna acasa
Dorm,dorm,dorm,dorm...alt raspuns nu cred ca poate sa sune mai frumos cand sunt intrebata ce fac.Mie imi place somnul si atarnarea.
Saptamana asta fiind acasa,prefer sa dorm atarnand de lustra(fara idei),teren decat lenevirii sub o raza calda.
Am descoperit senzualitatea cascatului,cu gura larg deschisa ,libera sa-mi trosnesc maxilarele.E drept ca in acesc cascat de acasa exista o exagerare,un scuipat in fata cascatului din timpul cursurilor(timid si desfasurat pe nas),nu din oboseala sau din plictis ci doar pentru ca ma simt ca un motan pe acoperis.
Miere si lapte,inca cateva zile,cat sa simt ca imi place toamna acasa
miercuri, 15 octombrie 2008
grad diferit de impact pozitiv/negativ
Nu am devenit pompos dintr-o data psiholoaga,sau om de stiinta...dar ce mi se spun uneori la cursuri ma lasa cu gura cascata si cred ca merita sa fie impartasit.
De exemplu astazi am aflat ca emotiile nu au impact negativ in ceea ce priveste luarea deciziei bune.
Pana acum ma mandream cu faptul ca fiind cerebrala deciziile mele sunt cele mai bune din toate punctele de vedere,luate lucid si fara implicare emotioanala.
Adevarul este ca observam unele lacune in momentul de post-decizional,insa cred ca imi ofeream tot felul de scuze si subterfugii ca sa scap.
Deci,emotiile sunt bune pentru o decizie optima,fara insa sa exageram si sa cadem in aceasta extrema de emotivitate crescuta.
Cateva argumente cheie care imi dadeau siguranta de sine si pe care o sa le insirui pe scurt aici,fiindca nu e vorba de culpa ci doar de explicatie si de logica mea eronata de atunci.
"In orice judecata te minte inima,dar mintea niciodata"
Mi se parea perfect logic si normal ca sa fie valida aceasta afirmatie,fiindca detasandu-te de problema gandesti lucid si ai pe tava solutia optima,dar am aflat ca asta tine de simtul comun ca set de valori culturale.
Sa-mi dau in cap acuma si nu alta fiindca acum mi se pare valida afirmatia ca evidentul nu este intotdeauna evident.
Credintele mele sunt in contradictie pe fata si eu nici macar nu percepeam asta...
In rest,tocmai am venit de la facultate si as manca(o carte,2 carti,3 manuale) insa,imi rezerv o pauza si devin om laic,devin eu,incerc sa ma aduc la clipa cand inca nu intrasem in bancile facultatii si nu imi verificam sentimente si cunostiinte.
Vreau o prajitura roz
as manca o prajitura roz
din nenumarate blaturi in forma de cuvinte
vreau sa ma simt roz bombon
cu inima explodand inspre stiinta
mi-a spus cerneala din curs ca e imposibil
oamenii de stiinta nu au notiunea de roz
eprubetele nu o sa imi fabrice fericire
cel mult o glazura cu dureri de cap
psssttt...am fugit la cofetarie
De exemplu astazi am aflat ca emotiile nu au impact negativ in ceea ce priveste luarea deciziei bune.
Pana acum ma mandream cu faptul ca fiind cerebrala deciziile mele sunt cele mai bune din toate punctele de vedere,luate lucid si fara implicare emotioanala.
Adevarul este ca observam unele lacune in momentul de post-decizional,insa cred ca imi ofeream tot felul de scuze si subterfugii ca sa scap.
Deci,emotiile sunt bune pentru o decizie optima,fara insa sa exageram si sa cadem in aceasta extrema de emotivitate crescuta.
Cateva argumente cheie care imi dadeau siguranta de sine si pe care o sa le insirui pe scurt aici,fiindca nu e vorba de culpa ci doar de explicatie si de logica mea eronata de atunci.
"In orice judecata te minte inima,dar mintea niciodata"
Mi se parea perfect logic si normal ca sa fie valida aceasta afirmatie,fiindca detasandu-te de problema gandesti lucid si ai pe tava solutia optima,dar am aflat ca asta tine de simtul comun ca set de valori culturale.
Sa-mi dau in cap acuma si nu alta fiindca acum mi se pare valida afirmatia ca evidentul nu este intotdeauna evident.
Credintele mele sunt in contradictie pe fata si eu nici macar nu percepeam asta...
In rest,tocmai am venit de la facultate si as manca(o carte,2 carti,3 manuale) insa,imi rezerv o pauza si devin om laic,devin eu,incerc sa ma aduc la clipa cand inca nu intrasem in bancile facultatii si nu imi verificam sentimente si cunostiinte.
Vreau o prajitura roz
as manca o prajitura roz
din nenumarate blaturi in forma de cuvinte
vreau sa ma simt roz bombon
cu inima explodand inspre stiinta
mi-a spus cerneala din curs ca e imposibil
oamenii de stiinta nu au notiunea de roz
eprubetele nu o sa imi fabrice fericire
cel mult o glazura cu dureri de cap
psssttt...am fugit la cofetarie
marți, 14 octombrie 2008
Emotionala pozitiv
Emotiile sunt inconstiente, sentimentele sunt constiente, iar fericirea se naste undeva la intersectia nestiuta dintre acestea. Si inca un adevar psihologic, adesea ignorat: fericirea nu e suma unor momente agreabile, fie ele oricat de multe la numar, pe care tot incercam sa le repetam. Devenind mecanice si repetitive, senzatiile agreabile slabesc.
Vorbeam despre cat de sentimentala am ajuns de cand am venit la facultate la Cluj...muncesc cu emotii toata ziua,mai nou am si eu un nou set nou-nout.
Partea buna e ca m-am facut mai umana,mai calda si mai intelegatoare...dar au venit si partile negative.
Simt ca urasc,simt scarba,simt violenta...nu mai se reprima nimic in mine,imi iese totul pe gura ca si cum nici nu ar conta ce se intampla dupa.
Nu pot spune ca am crescut pe scara omenirii nici macar cu o palma,nu ma simt cu adevarat mult mai "inalta"....e o poveste aici in orice si intr-o zi am sa ma pun serios pe sistematizarea datelor pentru romanul ce trebuia sa il scriu.
Buna dimineata Andrei:* sa ai o mana de intersectari astazi!
Vorbeam despre cat de sentimentala am ajuns de cand am venit la facultate la Cluj...muncesc cu emotii toata ziua,mai nou am si eu un nou set nou-nout.
Partea buna e ca m-am facut mai umana,mai calda si mai intelegatoare...dar au venit si partile negative.
Simt ca urasc,simt scarba,simt violenta...nu mai se reprima nimic in mine,imi iese totul pe gura ca si cum nici nu ar conta ce se intampla dupa.
Nu pot spune ca am crescut pe scara omenirii nici macar cu o palma,nu ma simt cu adevarat mult mai "inalta"....e o poveste aici in orice si intr-o zi am sa ma pun serios pe sistematizarea datelor pentru romanul ce trebuia sa il scriu.
Buna dimineata Andrei:* sa ai o mana de intersectari astazi!
joi, 9 octombrie 2008
a fost odata....acum 7 ani la inceput
A trecut timpul...mi-a adus aminte azi Edi de tot ce ascultam odata...si pe la 14 anisori am inceput eu fenomenul negru
Cu Linkin Park,Limp Bizkit si Rammstein...si au urmat concertele
Cargo,Nightwish,Seria de concerte din Rock-prea multe de enumerat-Artmania,Peninsula,B'estival, Cannibal Corpse,Lacrimosa,Iris,Celelalte Cuvinte,Travka,Bucium,Altar,Therion,etc
Intr-o zi am slabit si am abandonat totul odata cu pantalonii de piele.
Am inceput sa ascult punk si alternativ si sa imi fac tzepi...s-au dus motoarele,s-a dus bad & mad,neimblanzirea...
Nu a fost nici o piedica in drumul meu spre zbantuire...doar mai am o bucata de nostalgie ce ma apasa...
iti mai aduci aminte si tu???
eu inca te tin inchis acolo,deasupra de tot cu pletele in vant...mi-e dor de un timp infinit de scurt-ochii mei s-au facut mici cand isi scot amintirile de la naftalina
Cu Linkin Park,Limp Bizkit si Rammstein...si au urmat concertele
Cargo,Nightwish,Seria de concerte din Rock-prea multe de enumerat-Artmania,Peninsula,B'estival, Cannibal Corpse,Lacrimosa,Iris,Celelalte Cuvinte,Travka,Bucium,Altar,Therion,etc
Intr-o zi am slabit si am abandonat totul odata cu pantalonii de piele.
Am inceput sa ascult punk si alternativ si sa imi fac tzepi...s-au dus motoarele,s-a dus bad & mad,neimblanzirea...
Nu a fost nici o piedica in drumul meu spre zbantuire...doar mai am o bucata de nostalgie ce ma apasa...
iti mai aduci aminte si tu???
eu inca te tin inchis acolo,deasupra de tot cu pletele in vant...mi-e dor de un timp infinit de scurt-ochii mei s-au facut mici cand isi scot amintirile de la naftalina
How Should I Call my Boobs
You Should Call Your Boobs |
 Romeo & Juliet |
Acum...pe care romeo,pe care juli .
Doamne cum ma prostesc de cap cand imi beau cafeaua la comp...am nevoie de un Psiholog =))
Naucita de prea multa lumina
scufunda-te cu capul in raza asta de soare
o sa inveti defapt ca tot ce te atinge iti da dependenta
nu mai e scuza somnului prost
genele tale au citit sufletul meu toata noaptea
inca gustam viata ca pe o prajitura
si mainile noastre se cuprind ca doua lingurite
pune un perete intre noi si hai sa respiram sacadat
care il darama primul are dreptul sa-si puna perna pe cap
o zi in care se doarme fara lumina
o sa inveti defapt ca tot ce te atinge iti da dependenta
nu mai e scuza somnului prost
genele tale au citit sufletul meu toata noaptea
inca gustam viata ca pe o prajitura
si mainile noastre se cuprind ca doua lingurite
pune un perete intre noi si hai sa respiram sacadat
care il darama primul are dreptul sa-si puna perna pe cap
o zi in care se doarme fara lumina
miercuri, 8 octombrie 2008
liftul
cu pasi mici pornesti spre lift
ce te urca-n albe stele
si etaj dupa etaj
simti o amorteala-n vene
tonuri mici de jazz te-ncanta
lungi momente de extaz
mintea-ti zburda printre fluturi
in parfum istovitor
simti forii, ii traiesti
stiu..nu vrei sa te trezesti
pune capul pe perete
si respira pe-ndelete
usile se vor deschide
spre ceva ce zace-n tine
nu ti-e teama, astepti de-o vreme
buze umede pe gene
sarut lung, arome de cafea
cana alba,urme mici de ruj pe ea
fum complice la amor
pat,matasuri ca decor
nu mai stii ca e un vis
jos pe haine te-ai intins
dar eu tac acum,si plec
nu cumva sa te trezesc...
ce te urca-n albe stele
si etaj dupa etaj
simti o amorteala-n vene
tonuri mici de jazz te-ncanta
lungi momente de extaz
mintea-ti zburda printre fluturi
in parfum istovitor
simti forii, ii traiesti
stiu..nu vrei sa te trezesti
pune capul pe perete
si respira pe-ndelete
usile se vor deschide
spre ceva ce zace-n tine
nu ti-e teama, astepti de-o vreme
buze umede pe gene
sarut lung, arome de cafea
cana alba,urme mici de ruj pe ea
fum complice la amor
pat,matasuri ca decor
nu mai stii ca e un vis
jos pe haine te-ai intins
dar eu tac acum,si plec
nu cumva sa te trezesc...
marți, 7 octombrie 2008
Defileu
Împărţim camera asta în mici strîduţe ca să ne facem separat confidenţe pe la colţuri.
Mai a ramas în bucătărie o cutie de lapte ,salamul se odihneşte în aşteptarea mea.
Deghizăm o uitare în grijă sau nu?
E atat de plăcut să defilez prin viaţa mea,în ritm de jazz,cu un zâmbet larg şi o faţa nostimă.
Astăzi am de plătit nişte facturi,încep să fiu integrată în casă cu responsabilităţi.
La ora 10 se vorbeşte despre copii. Edi e prea întârziat ca să mai vrea să fabrice, eu mult prea tânără, amandoi avem copii de suflet adoptaţi....poveşti şi sfaturi ca de la "mama" la "tata".
E complicat şi cu copilul altuia ,darămite dacă ar fi al meu,al lui.
În orice ataşament e imposibil să gândeşti abstract,există un efort de detaşare dar se face cu multă muncă şi e greu de luptat cu un sentiment de drag....deci probabil că o să tot "infiez" pe ei până o buctez eu.
Margaret Atwood Povestea Cameristei- poate am mai zis de ea....astăzi am vreme sa citesc cât poftesc,sunt singură acasă şi nu am cursuri,azi nu e nici o limită la timp...mai lungesc cana de cafea şi plătitul facturiilor,mă simt în pauza mare.
Tip despre carte - Acţiunea romanului The Handmaid’s Tale (publicat în 1985 şi nominalizat la Booker în anul următor) se petrece într-un viitor nu cu neputinţă de imaginat, într-o monoteocraţie — Republica Galaad, fostă cândva SUA — intolerantă şi represivă. Singura funcţie care îi este permisă lui Offred este aceea de a se înmulţi. Dacă se abate de la aceasta, va fi, ca toţi disidenţii, spânzurată de Zid sau trimisă în Colonii să moară încet de pe urma radiaţiilor. Dar nici chiar un stat represiv nu poate să oblitereze dorinţa — nici a Cameristei, nici a celor doi bărbaţi de care atârnă viitorul său.
Mai a ramas în bucătărie o cutie de lapte ,salamul se odihneşte în aşteptarea mea.
Deghizăm o uitare în grijă sau nu?
E atat de plăcut să defilez prin viaţa mea,în ritm de jazz,cu un zâmbet larg şi o faţa nostimă.
Astăzi am de plătit nişte facturi,încep să fiu integrată în casă cu responsabilităţi.
La ora 10 se vorbeşte despre copii. Edi e prea întârziat ca să mai vrea să fabrice, eu mult prea tânără, amandoi avem copii de suflet adoptaţi....poveşti şi sfaturi ca de la "mama" la "tata".
E complicat şi cu copilul altuia ,darămite dacă ar fi al meu,al lui.
În orice ataşament e imposibil să gândeşti abstract,există un efort de detaşare dar se face cu multă muncă şi e greu de luptat cu un sentiment de drag....deci probabil că o să tot "infiez" pe ei până o buctez eu.
Margaret Atwood Povestea Cameristei- poate am mai zis de ea....astăzi am vreme sa citesc cât poftesc,sunt singură acasă şi nu am cursuri,azi nu e nici o limită la timp...mai lungesc cana de cafea şi plătitul facturiilor,mă simt în pauza mare.
Tip despre carte - Acţiunea romanului The Handmaid’s Tale (publicat în 1985 şi nominalizat la Booker în anul următor) se petrece într-un viitor nu cu neputinţă de imaginat, într-o monoteocraţie — Republica Galaad, fostă cândva SUA — intolerantă şi represivă. Singura funcţie care îi este permisă lui Offred este aceea de a se înmulţi. Dacă se abate de la aceasta, va fi, ca toţi disidenţii, spânzurată de Zid sau trimisă în Colonii să moară încet de pe urma radiaţiilor. Dar nici chiar un stat represiv nu poate să oblitereze dorinţa — nici a Cameristei, nici a celor doi bărbaţi de care atârnă viitorul său.
luni, 6 octombrie 2008
110 si ochii din gura
How Science works-lectura pentru cursul de azi....
ok,un tip,pe numele lui Stephen H.Jenkis ia el toate articolele de stiinta si le explica la prosti,ca sa-i lumineze si sa priceapa si ei ce sa creada din toate descoperirile facute pana acuma.
Bun,deci am citit despre vitamina C,odata ca e buna si face bine-asta stiam deja,odata ca s-a observat efectul Placebo la cei care au luat praf simplu si ca imunitatea lor la raceala era mai mare decat la cei care chiar un fost indopati cu vitamina C.
Bine domnule,se presupunea ca el face lumina,acuma....traiasca auto-convingerea,de azi inainte ma sugestionez si eu cu niste faina,sa vad cand o fi urmatoarea raceala.
Identificarea criminalilor cu ajutorul cainilor.
Foarte tare,ca sa elimine partea cu umanitatea juratilor de la procese,identifica cu mirosul catelului din dotare,dar si catelul se mai insala,cam in 15 % dintre cazuri.
Aici,statistici si povesti de somn...mi-am scapat capul in cana de cafea.
Malformatiile la broaste
Intra un parazi in ou si le malformeaza picioarele din spate,nu exista solutie,nu e poluare deci puteti sta linistiti,nu murim noi inca.
Cum gaseste pasarea mancarea ascunsa.
O specie de corbi isi localizeaza hrana ingropata,in taspe pagini se demostreaza ca pasarile au memorie vizuala....thaaaa....isi fac berzele cuib in stalpul de curent,in horn,vin randunicile in aceasi tzava...la bunicii mei aveam o familie de pitigusi care veneau an de an la acoperisul terasei,deci eu concluzia asta o stiam de pe la 8 ani cand m-am intrebat..da ei de unde stiu ca aici tre' sa vina ca doar nu au adresa...ma rog..un copil din ziua de azi ar explica ca in creierasul pasaricii e un GPS si stie mai,ce mai,astea cu aripi sunt inteligente.
Cancerul
De la fumat,de la genetica,de la,de la ,de la....stiam...
Dragi baieti,teoretic si mai rar in practica puteti face si voi cancer la sani(mdah..chestiile alea mici se iau tot ca si sani)nu numai la prostata.
Mai am pana la 233 dar mai lecturez data viitoare,am destule informatii azi,cu ce am ramas sigur e ca mereu trebuie sa crezi in mai noua descoperire,ca Stiinta evolueaza dar totusi,nu lua de bun tot ce iese ca inca nu e testat....
Foarte bun asa,mambo jambo in multe cuvinte ca suport pentru curs care se presupune ca o sa ma ajute mult.Traiasca...ca eu deja is terminata
ok,un tip,pe numele lui Stephen H.Jenkis ia el toate articolele de stiinta si le explica la prosti,ca sa-i lumineze si sa priceapa si ei ce sa creada din toate descoperirile facute pana acuma.
Bun,deci am citit despre vitamina C,odata ca e buna si face bine-asta stiam deja,odata ca s-a observat efectul Placebo la cei care au luat praf simplu si ca imunitatea lor la raceala era mai mare decat la cei care chiar un fost indopati cu vitamina C.
Bine domnule,se presupunea ca el face lumina,acuma....traiasca auto-convingerea,de azi inainte ma sugestionez si eu cu niste faina,sa vad cand o fi urmatoarea raceala.
Identificarea criminalilor cu ajutorul cainilor.
Foarte tare,ca sa elimine partea cu umanitatea juratilor de la procese,identifica cu mirosul catelului din dotare,dar si catelul se mai insala,cam in 15 % dintre cazuri.
Aici,statistici si povesti de somn...mi-am scapat capul in cana de cafea.
Malformatiile la broaste
Intra un parazi in ou si le malformeaza picioarele din spate,nu exista solutie,nu e poluare deci puteti sta linistiti,nu murim noi inca.
Cum gaseste pasarea mancarea ascunsa.
O specie de corbi isi localizeaza hrana ingropata,in taspe pagini se demostreaza ca pasarile au memorie vizuala....thaaaa....isi fac berzele cuib in stalpul de curent,in horn,vin randunicile in aceasi tzava...la bunicii mei aveam o familie de pitigusi care veneau an de an la acoperisul terasei,deci eu concluzia asta o stiam de pe la 8 ani cand m-am intrebat..da ei de unde stiu ca aici tre' sa vina ca doar nu au adresa...ma rog..un copil din ziua de azi ar explica ca in creierasul pasaricii e un GPS si stie mai,ce mai,astea cu aripi sunt inteligente.
Cancerul
De la fumat,de la genetica,de la,de la ,de la....stiam...
Dragi baieti,teoretic si mai rar in practica puteti face si voi cancer la sani(mdah..chestiile alea mici se iau tot ca si sani)nu numai la prostata.
Mai am pana la 233 dar mai lecturez data viitoare,am destule informatii azi,cu ce am ramas sigur e ca mereu trebuie sa crezi in mai noua descoperire,ca Stiinta evolueaza dar totusi,nu lua de bun tot ce iese ca inca nu e testat....
Foarte bun asa,mambo jambo in multe cuvinte ca suport pentru curs care se presupune ca o sa ma ajute mult.Traiasca...ca eu deja is terminata
spanzurata-in pizda realitatii
Dimineata a inceput bine- curs de Epistemologie,interesant,chiar daca uneori mai ma pierdeam in zambetul tipului din fata mea....imi place Epistemologia fiindca am un prof dement si anti-sistem.
11-in troleu,controlorul + amenda mie fiindca era compostat biletul de 2 ori...ok,20 de lei scurt si dupa m-a si invitat la cafea...deci nu se poate sa imi strice mai rau ziua.
12. surpriza,grupul pe care s-a postat "carticica" de 300 de pagini ,suport pentru cursul de maine,nu exista,sau cel putin nu in forma in care am primit eu adresa...si 3 ceasuri de cautari in hatisul asta web fara sa gasesc nimic....ok...plus,e un zbir proful asta,clar cu biciul pe noi
13. povesti despre starea asta a mea...m-am plans taman cui nu trebuie,dar cel putin in fata lui S.F. eu pot sa fiu o matza miorlaita si nu stiu cum dracu dar taman pe el in nimeresc cand am clipe de chaos.
13 48. ,putin punk,un zambet...nu stiu de ce regret fiindca am venit de acasa cu ideea de a fi un smart junkie...smart,sunt de la natura,pana sa pun apele la loc cu toate detalii la facultate ma las de partea asta si o sa fiu un junkie complet....
Ploua,punk si concluzia generala: ce de kkt pot fi unele momente ce mi se intampla! si mai am pana sa ma pun sa dorm....totusi,multumiri tie S.F.calmyn
11-in troleu,controlorul + amenda mie fiindca era compostat biletul de 2 ori...ok,20 de lei scurt si dupa m-a si invitat la cafea...deci nu se poate sa imi strice mai rau ziua.
12. surpriza,grupul pe care s-a postat "carticica" de 300 de pagini ,suport pentru cursul de maine,nu exista,sau cel putin nu in forma in care am primit eu adresa...si 3 ceasuri de cautari in hatisul asta web fara sa gasesc nimic....ok...plus,e un zbir proful asta,clar cu biciul pe noi
13. povesti despre starea asta a mea...m-am plans taman cui nu trebuie,dar cel putin in fata lui S.F. eu pot sa fiu o matza miorlaita si nu stiu cum dracu dar taman pe el in nimeresc cand am clipe de chaos.
13 48. ,putin punk,un zambet...nu stiu de ce regret fiindca am venit de acasa cu ideea de a fi un smart junkie...smart,sunt de la natura,pana sa pun apele la loc cu toate detalii la facultate ma las de partea asta si o sa fiu un junkie complet....
Ploua,punk si concluzia generala: ce de kkt pot fi unele momente ce mi se intampla! si mai am pana sa ma pun sa dorm....totusi,multumiri tie S.F.calmyn
duminică, 5 octombrie 2008
in stanga si in dreapta
Gandim maret astazi cand toti plopii dorm sub ploaie
ce ne facem cu pozele din zilele cu soare
mi-e sila de piatra asta din drumul meu
toamna imi numara curbele dinspre acasa la Cluj
si e prea frig sa mai povestesc cum ma jucam cu razele
incrustrand frunzele astea ce mor
mai am numai pe birou o bucate de verde
toata averea mea este o Kalanchoe blossfeldiana,un rucsac si un drum deschis
ce ne facem cu pozele din zilele cu soare
mi-e sila de piatra asta din drumul meu
toamna imi numara curbele dinspre acasa la Cluj
si e prea frig sa mai povestesc cum ma jucam cu razele
incrustrand frunzele astea ce mor
mai am numai pe birou o bucate de verde
toata averea mea este o Kalanchoe blossfeldiana,un rucsac si un drum deschis
sâmbătă, 4 octombrie 2008
pe picioare
hai sa ne leganam pe picioare ca si frunzele de pe ram
sunt mai obosita de cand simt pamantul sub talpile mele
ma cer cuvintele astea marete
te iubesc se vinde bine in perioada asta
am sa-ti iau dobanda pentru zilele cand varuiai cerul altora
cu buzele tale s-au pictat multe stari
poate de acolo vin si vanturile ce ma indoaie mereu
multumesc doar pentru ca am aflat mai jos cu un deget
de capatul meu omenesc
hai sa ne leganam singuri
doua hinti stinghere in parc
sunt mai obosita de cand simt pamantul sub talpile mele
ma cer cuvintele astea marete
te iubesc se vinde bine in perioada asta
am sa-ti iau dobanda pentru zilele cand varuiai cerul altora
cu buzele tale s-au pictat multe stari
poate de acolo vin si vanturile ce ma indoaie mereu
multumesc doar pentru ca am aflat mai jos cu un deget
de capatul meu omenesc
hai sa ne leganam singuri
doua hinti stinghere in parc
duminică, 28 septembrie 2008
dulcegarai
"dragostea e singura formula de zahar autentic"
ratonul iscoditor
in acest caz...I need some sugar
in acest caz...I need some sugar
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Casa mea de la Cluj-part 2
"It erases everything I hate about myself. Nothing can hurt me. I feel completely invincible. I feel like everyone else on that stage is invincible and we're capable of anything. There's no stopping us."
Raluca- bestiala,face accesori din bilute,a vrut sa dea la Arte...e din Viseu si a fost lasata balta cand a fost adoptata de Oana
Oana- tot la fel de comunicativa,de distractiva si de amuzanta,mai mereu plecata la munca..o vedem mai rar pe acasa.
Eu- putin intoarsa,inca in perioada de adaptare,cu emotii multe si stari schimbatoare.
In concluzie,cu tot stresul meu,defapt e bine...nu stiu cine mi-a zis ca s-ar putea sa fie bine...dar e adevarat,viziunea mea negativista si putin sceptica mi-a fost derutata..deocamdata e totul bine in Paradis
Raluca- bestiala,face accesori din bilute,a vrut sa dea la Arte...e din Viseu si a fost lasata balta cand a fost adoptata de Oana
Oana- tot la fel de comunicativa,de distractiva si de amuzanta,mai mereu plecata la munca..o vedem mai rar pe acasa.
Eu- putin intoarsa,inca in perioada de adaptare,cu emotii multe si stari schimbatoare.
In concluzie,cu tot stresul meu,defapt e bine...nu stiu cine mi-a zis ca s-ar putea sa fie bine...dar e adevarat,viziunea mea negativista si putin sceptica mi-a fost derutata..deocamdata e totul bine in Paradis
joi, 25 septembrie 2008
de.plangeri
1) Sunt racita cobza de joia trecuta
2) Am aflat marti ca defapt stam 3 in garsoniera fiindca prietena colegei mele s-a speriat la camin cu 6 in camera-sta cu noi pana in primavara cand spera sa isi gaseasca ceva.
3) Agitatie cu afise si munca.
4) Am aflat astazi ca defapt am 2 rafturi libere sa imi pun hainele( si eu am 4 saci numai cu strictul necesar) si ca defapt prietena colegei mele(Raluca) sta cu noi tot anul dar mi s-a promis ca nu ma deranjeaza.
5) Am sunat o prietena sa ma mut cu ea din noiembrie!!!!
6) Am anuntat actuala colega de camera( Oana) ca daca si prietena ei(Raluca) ramane in garsoniera eu in Noiembrie imi bag picioarele in contractul semnat de ea si am plecat...brusc am aflat ca Oana o sa fie extrem de mult timp plecata la munca si ca o sa am cate spatiu si cate rafturi vreau.
7) Maine trebuie sa merg la Primarie sa imi semnez cartea de munca si apoi la BP sa-mi ridic cardul.
8) La 11 plec spre Cluj.
9) Acum trebuie sa ies la suc si sunt o butelie de nervi de cand am aflat toate schimbarile mai sus pomenite.
10 ) Inca nu mi-am terminat de strans de aici si am o nostalgie de mor.
Deja s-a stricat totul,inca mai sper o ameliorare cu Oana si Raluca dar deja...stiu cat face cuvantul ei si cam cat ma pot baza pe ea....sunt dezamagita inca odata...de la o vreme am inceput sa am reticente in a fi sociabila cu oamenii noi fiindca...stiu eu ce stiu si astazi mi s-a confirmat incat odata ca ceea ce stiu eu tinde sa fie de bine.
Wish me luck and a good life....sper sa nu zboare maine nimeni pe geam si sa nu fac nici o crima.
2) Am aflat marti ca defapt stam 3 in garsoniera fiindca prietena colegei mele s-a speriat la camin cu 6 in camera-sta cu noi pana in primavara cand spera sa isi gaseasca ceva.
3) Agitatie cu afise si munca.
4) Am aflat astazi ca defapt am 2 rafturi libere sa imi pun hainele( si eu am 4 saci numai cu strictul necesar) si ca defapt prietena colegei mele(Raluca) sta cu noi tot anul dar mi s-a promis ca nu ma deranjeaza.
5) Am sunat o prietena sa ma mut cu ea din noiembrie!!!!
6) Am anuntat actuala colega de camera( Oana) ca daca si prietena ei(Raluca) ramane in garsoniera eu in Noiembrie imi bag picioarele in contractul semnat de ea si am plecat...brusc am aflat ca Oana o sa fie extrem de mult timp plecata la munca si ca o sa am cate spatiu si cate rafturi vreau.
7) Maine trebuie sa merg la Primarie sa imi semnez cartea de munca si apoi la BP sa-mi ridic cardul.
8) La 11 plec spre Cluj.
9) Acum trebuie sa ies la suc si sunt o butelie de nervi de cand am aflat toate schimbarile mai sus pomenite.
10 ) Inca nu mi-am terminat de strans de aici si am o nostalgie de mor.
Deja s-a stricat totul,inca mai sper o ameliorare cu Oana si Raluca dar deja...stiu cat face cuvantul ei si cam cat ma pot baza pe ea....sunt dezamagita inca odata...de la o vreme am inceput sa am reticente in a fi sociabila cu oamenii noi fiindca...stiu eu ce stiu si astazi mi s-a confirmat incat odata ca ceea ce stiu eu tinde sa fie de bine.
Wish me luck and a good life....sper sa nu zboare maine nimeni pe geam si sa nu fac nici o crima.
marți, 23 septembrie 2008
my Limbo
To every thing there is a season,
and a time to every purpose
under the heaven.
A time to be born, and a time to die;
a time to plant,
and a time to pluck up that which is planted;
A time to kill, and a time to heal;
a time to break down, and a time to build up;
A time to weep, and a time to laugh;
a time to mourn, and a time to dance;
A time to cast away stones,
and a time to gather stones together;
A time to embrace,
and a time to refrain from embracing;
A time to get, and a time to lose;
a time to keep, and a time to cast away;
A time to rend, and a time to sew;
a time to keep silence, and a time to speak;
a time of war, and a time of peace.
Pentru ca ma simt prinsa,pentru ca brusc m-am trezit cu un rau ne-necesar in loc sa ma fi trezit cu Ingerul Necesar dupa cum mi-am dorit atat de mult.
Inca mai iubesc,pe fundul inimii mele a mai ramas un strat de celule care tin la tine,dar restul si-au rescris informatia genetica despre o noua stare,o noua stare care nu are nici o legatura cu tine,cu viata,cu zambetul sau cu atingerea ta...pentru ca eu am facut un pas peste noi si peste armele depuse jos.
luni, 22 septembrie 2008
psssstttt
Lunea asta degetele mele de la picioare invata sa valseze.Se iubesc si tac...o sa le aliez intr-o zi cu inelarele,ca sa nu fie o pierdere de timp rotunda.
Hai sa ne prostim cu acadele ,cu sirop de tuse cu rom si creioane cu puf roz.
Iubeste-ma astazi ca si cum ti-ai duce copilul la gradinita.
Nu,nu al nostru,fiindca ar incepe inca o drama aiurea si o cearta pe ceva ce inca nici nu detinem.
Iubeste-ma astazi ca si cum as fi ultima frunza....nu ma iubi fiindca te simti dator sa-mi echilibrezi balanta...
Cine suntem noi sa vorbim despre iubire?
Game or not????
Hai sa ne prostim cu acadele ,cu sirop de tuse cu rom si creioane cu puf roz.
Iubeste-ma astazi ca si cum ti-ai duce copilul la gradinita.
Nu,nu al nostru,fiindca ar incepe inca o drama aiurea si o cearta pe ceva ce inca nici nu detinem.
Iubeste-ma astazi ca si cum as fi ultima frunza....nu ma iubi fiindca te simti dator sa-mi echilibrezi balanta...
Cine suntem noi sa vorbim despre iubire?
Game or not????
duminică, 21 septembrie 2008
Scump domnule,scump
Your Life Is Worth... |
 $774,000 |
How Much Is Your Life Worth?
Acum fiind extrem de racita,simtindu-ma din ce in ce mai rau ma tot gandeam eu ca ar fi extrem de bine sa se termine totul brusc...si asa a aparut dorinta de a sti stupid valoarea mea,valoarea mea =))...
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Intre febra si fetisul mainilor
scrisul ca mestesug ii face pe multi sa scrie si sa spuna ceva, dar asta nu inseamna decat o cacofonie de spusuri
Citeam,febril,cu febra de 38 de grade.
Am simtit dedublarea din corpul meu,devenisem diafana ca o litera,vazandu-ma atat de externa mie am intins mana sa ma trag de urechi inapoi in trup.
Dimineata se tatua peste ochii mei ca si cum orice lumina ar iesi de prin urechile mele rosii.Orice apus s-a nascut din gatul meu fierbinte si dornic de liniste.
Mi-a devenit respiratia doar tresaltarea sanilor adormiti,arzand in focuri fara flacara,de parca inima mea protesta umezita de benzina....sa vina presa,sa vina presa!
Vine ora pastilelor si cartea imi aluneca din maini.Este atat de ora 11,atat de sambata cu raceala de toamna incat si cafeaua are gust de piele arzanda.
Citeam,febril,cu febra de 38 de grade.
Am simtit dedublarea din corpul meu,devenisem diafana ca o litera,vazandu-ma atat de externa mie am intins mana sa ma trag de urechi inapoi in trup.
Dimineata se tatua peste ochii mei ca si cum orice lumina ar iesi de prin urechile mele rosii.Orice apus s-a nascut din gatul meu fierbinte si dornic de liniste.
Mi-a devenit respiratia doar tresaltarea sanilor adormiti,arzand in focuri fara flacara,de parca inima mea protesta umezita de benzina....sa vina presa,sa vina presa!
Vine ora pastilelor si cartea imi aluneca din maini.Este atat de ora 11,atat de sambata cu raceala de toamna incat si cafeaua are gust de piele arzanda.
vineri, 19 septembrie 2008
julien green-leviathan
Si-o ura cu atat mai mult cu cat simtea ca nimic pe lume nu-l va putea izbavi vreodata de dragostea sa.Cand iubesti pe cineva renunti pentru totdeauna la libertate;
Dorinta se poate stinge,pasiunea poate muri cu desavarsire,dar in adancul inimii ramane ceva inalienabil,ceva ce poate fi dat,dar niciodata luat inapoi.Cel care iubeste si-a vandut sufletul si zadarnic incearca ura sa ia loc iubirii;apartinem pana la moarte celor pe care i-am iubit.
Dorinta se poate stinge,pasiunea poate muri cu desavarsire,dar in adancul inimii ramane ceva inalienabil,ceva ce poate fi dat,dar niciodata luat inapoi.Cel care iubeste si-a vandut sufletul si zadarnic incearca ura sa ia loc iubirii;apartinem pana la moarte celor pe care i-am iubit.
luni, 15 septembrie 2008
e si lumea o pereche de cercei:luni
E si lumea asta ca o pereche de cercei.Mai ii port cateodata cand mi se face sete de verde si apa din pahar clocoteste ca si sufletul meu...
Mai am undeva de mers? Mai am alte sensuri decat tot ce stiu eu ca ar trebui sa calc?
Mai am cuvinte de spus din cele ce nu s-au zis niciodata pentru urechile mele?
Daca nu s-au zis,unde sa le mai invat in atata neauzire?in atata liniste doar ploaia mai picura,dar oricum ploii nu am cum sa-i zic:Taci!
Hai sa vorbim si noi in picuri,astazi nu am chef de cuvinte
Mai am undeva de mers? Mai am alte sensuri decat tot ce stiu eu ca ar trebui sa calc?
Mai am cuvinte de spus din cele ce nu s-au zis niciodata pentru urechile mele?
Daca nu s-au zis,unde sa le mai invat in atata neauzire?in atata liniste doar ploaia mai picura,dar oricum ploii nu am cum sa-i zic:Taci!
Hai sa vorbim si noi in picuri,astazi nu am chef de cuvinte
duminică, 14 septembrie 2008
s-au risipit ceturile
a revenit andrei...lord of the poetry,acum si cafeaua are gust de cafea...
momentan,ca intotdeauna,ma simt mica pe langa el,imensa cireasa pe un tort de cuvinte si stari....si sufletul meu a tresarit,sunt o bucata de animal,fiindca ma laud,fiindca ma atarn aici cum m-a simtit el,cum m-am simtit eu ...din el ,scotand Sfantul Graal,acum nu mai ma simt la fel de ghimpe al existentei.
momentan,ca intotdeauna,ma simt mica pe langa el,imensa cireasa pe un tort de cuvinte si stari....si sufletul meu a tresarit,sunt o bucata de animal,fiindca ma laud,fiindca ma atarn aici cum m-a simtit el,cum m-am simtit eu ...din el ,scotand Sfantul Graal,acum nu mai ma simt la fel de ghimpe al existentei.
joi, 11 septembrie 2008
I was a blackberry choco
What Your Taste in Chocolate Says About You |
 You are intense, powerful, and dramatic. People respect the things you do... And they're not sure if they could do them! You are driven and focused. You crave success. A total perfectionist, you hold yourself to high standards. While you life a charmed life, people feel like you are too hard on them. You love new adventures and activities. You enjoy living a full life, even if it is chaotic. You feel lost when things are quiet. You rather not think... you prefer to just do! |
comportamentul dragoniilor
Specia de dragon cuprinde genul masculin intre varsta 20-40
Se manifesta cu planuri mari,declaratii de iubire,planuri de viitor,mutat impreuna,copii si mama dracului,chestii din genul asta de apropiere.
Utilizare: dupa o vreme incep sa devina diferiti,poate putini nesiguri,in orice caz cand victima pluteste pe norisorul ei auriu o roaga sa il vada ca pe un amic.
Aceasta informatie se completeaza cu un zambet,cu o poanta,cu o gluma si cu asigurarea ca locul din inima lui inca ii apartine ei,bietei fete care isi aduna fazta,inima si ce si-a mai aduna din investitia asta.
Eu am interactionat cu 3 astfel specimene....si e ciudat fiindca sunt foarte dificil de recunoscut...
dar asta patesc tipele care nu vor sa fie printese si sa-si ia un fat frumos....dragonii,desi specie disparuta de pe piata(cel putin oficial) veneau cu manual de instructiuni(cartile de povesti),insa dezvoltandu-se pe ascuns au devenit niste neomorati deghizati in lipici.
Daca vezi semnele astea in jurul tau la ceva amic,sau posibil om cu pioneze si lipici,care mai zboara,asculta rock si are motor..sau nu,dar e in devenire...nu incerca sa schimbi firul din manualul de instructiuni....chiar sunt facuti sa fie devorati de barbatii astia obisnuiti,calmi,mereu alaturi cand ai nevoie,care se multumesc cu orice bucatica aruncata....mizeaza pe unul din asta,e mult mai rotund un suflet din umbra.
Imi place zborul,sunt si eu o vipera mai micuta...dar flacarile mele alinta....
Se manifesta cu planuri mari,declaratii de iubire,planuri de viitor,mutat impreuna,copii si mama dracului,chestii din genul asta de apropiere.
Utilizare: dupa o vreme incep sa devina diferiti,poate putini nesiguri,in orice caz cand victima pluteste pe norisorul ei auriu o roaga sa il vada ca pe un amic.
Aceasta informatie se completeaza cu un zambet,cu o poanta,cu o gluma si cu asigurarea ca locul din inima lui inca ii apartine ei,bietei fete care isi aduna fazta,inima si ce si-a mai aduna din investitia asta.
Eu am interactionat cu 3 astfel specimene....si e ciudat fiindca sunt foarte dificil de recunoscut...
dar asta patesc tipele care nu vor sa fie printese si sa-si ia un fat frumos....dragonii,desi specie disparuta de pe piata(cel putin oficial) veneau cu manual de instructiuni(cartile de povesti),insa dezvoltandu-se pe ascuns au devenit niste neomorati deghizati in lipici.
Daca vezi semnele astea in jurul tau la ceva amic,sau posibil om cu pioneze si lipici,care mai zboara,asculta rock si are motor..sau nu,dar e in devenire...nu incerca sa schimbi firul din manualul de instructiuni....chiar sunt facuti sa fie devorati de barbatii astia obisnuiti,calmi,mereu alaturi cand ai nevoie,care se multumesc cu orice bucatica aruncata....mizeaza pe unul din asta,e mult mai rotund un suflet din umbra.
Imi place zborul,sunt si eu o vipera mai micuta...dar flacarile mele alinta....
miercuri, 10 septembrie 2008
5 nopti de ne-geana pe geana
Inca putin si o sa am o bulina neagra pe buletin si o cruce la cap...
Vreau doar sa dorm...nu pot sa am...devin isterica,amuzanta,prea energica si disperata.
Nu am directie,nu am intentie,provoc erectii mentale...nici filosofia nu mai incepe decat cu:
"Nu imi pasa,tot ce vreau e sa DORM!"
am incercat pastile,tincturi,lapte,bai fierbinti,muzica de camera...
ce sa fie oare???!!!
Vreau doar sa dorm...nu pot sa am...devin isterica,amuzanta,prea energica si disperata.
Nu am directie,nu am intentie,provoc erectii mentale...nici filosofia nu mai incepe decat cu:
"Nu imi pasa,tot ce vreau e sa DORM!"
am incercat pastile,tincturi,lapte,bai fierbinti,muzica de camera...
ce sa fie oare???!!!
luni, 8 septembrie 2008
coastele-mi sunt desfrunzirea padurii
Ma desfrunzesc in fata ta ca o toamna.
Ramane sa-mi pun aripi de fluture si sa te sarut.De cand te stiu pe tine nici o toamna nu a mai avut gust de struguri zdrobiti,nici miros de pamant obosit.
In toate diminetile ma intampina cuvintele tale,lungi povesti despre cum am mai crescut in visele tale...si mai e atat de putin timp pana sa te vad...incat desfrunzesc cuvinte de dor si cu un ochi rad sub aripile tale de dragon indepartat.
Mai imi pastrez privirea unui ochi pentru ploaia ce ma bate domol.Adorm cuminte sub haina mea din piele de fluture,mi-e tot zborul un somn al lipsei tale.
Tu ma inveti zilnic cum sa te iubesc cu rabdare...invat si eu de la toamna cum sa te astept.
sâmbătă, 6 septembrie 2008
o dara de alb nesfarsit
Cineva mi-a pus o bucata de creta in mana saptamana asta.
Adu-ti aminte cum vorbea copilaria ta!
Copilaria mea arata acum a versuri,cuvinte formate din intuneric si lumina.Am placerea de a face din ura un zambet.Am curajul sa spun ca sunt fericita,ca fac ce imi place,ca imi aleg totul,ca eu mai pastrez liberul arbitru.
Imi simt aripile in fiecare zambet de dimineata,ca si cum nu ar exista nostalgia nici unei zile trecute,ca si cum talpile mele ar bate apa ca niste imense cozi de peste.
Iubesc sa fie totul simplu,sa-mi atarn la mana un curcubeu rotund si umed,sa simt ploaia ca si cum m-as naste din pamant mereu,o noua rasuflare amestecata cu vise.
Dintr-o bucata de sfera m-am nascut in picioare.Mereu am sa-mi simt intepenirea proprie inaltimii sufletului meu.
Caderile mele au consistenta unei dare de creta pe asfalt.
In viata mea se deseneaza kilometrii de sosele si totul se continua spre desavarsirea mea absoluta.
Stau cu un picior in Univers ca si cum as calca intr-o balta,placut,copilaresc stropind totul
si poate ca tot ce am nevoie e doar o bucata de creta alba...
Adu-ti aminte cum vorbea copilaria ta!
Copilaria mea arata acum a versuri,cuvinte formate din intuneric si lumina.Am placerea de a face din ura un zambet.Am curajul sa spun ca sunt fericita,ca fac ce imi place,ca imi aleg totul,ca eu mai pastrez liberul arbitru.
Imi simt aripile in fiecare zambet de dimineata,ca si cum nu ar exista nostalgia nici unei zile trecute,ca si cum talpile mele ar bate apa ca niste imense cozi de peste.
Iubesc sa fie totul simplu,sa-mi atarn la mana un curcubeu rotund si umed,sa simt ploaia ca si cum m-as naste din pamant mereu,o noua rasuflare amestecata cu vise.
Dintr-o bucata de sfera m-am nascut in picioare.Mereu am sa-mi simt intepenirea proprie inaltimii sufletului meu.
Caderile mele au consistenta unei dare de creta pe asfalt.
In viata mea se deseneaza kilometrii de sosele si totul se continua spre desavarsirea mea absoluta.
Stau cu un picior in Univers ca si cum as calca intr-o balta,placut,copilaresc stropind totul
si poate ca tot ce am nevoie e doar o bucata de creta alba...
vineri, 5 septembrie 2008
cu gust de lene-vineri
E vineri.Azi am in program doar un comunicat de presa fiindca pai pe seara pleaca Mihai sa escaladeze Mont Blanc.10 alpinisti o sa cucereasca Doamna Alba,lupta,avant si victorie.
Astazi ma simt energica doar pentru ca tastez pentru o mare implinire.A lor,a mea,a muntelui.
Aproape de Dumnezeu,aproape de nori,libertate si aer cu portia...totusi,am sa-i fur niste trairi la intoarcere,doar atat cat sa ma simt cu o aripa mai sus.
Drum bun cuceritoriilor!Sa veniti inapoi sanatosi si dezlegati de citadin!:*
Astazi ma simt energica doar pentru ca tastez pentru o mare implinire.A lor,a mea,a muntelui.
Aproape de Dumnezeu,aproape de nori,libertate si aer cu portia...totusi,am sa-i fur niste trairi la intoarcere,doar atat cat sa ma simt cu o aripa mai sus.
Drum bun cuceritoriilor!Sa veniti inapoi sanatosi si dezlegati de citadin!:*
joi, 4 septembrie 2008
teribil de liniste.
E atat de liniste in birou incat imi aud pulsul.
Poate e prea dimineata si nici o discutie nu se rotunjeste,e si lista aerisita.
Am nevoie de oameni acum,am nevoie de zumzetul gandurilor din jurul meu.
Caut spuse,povesti,chiar si banalitati....doar sa se sparga calmul asta de mormant.
Orice ciob de cuvant mi-ar face bine acum.Nici macar Malika nu mai e prin jur,cu ea m-as fi pus la cutite si disecari.
sub fereastra mea se joaca copilasii de la bloc,jocuri violente de baieti ca isi incep viata,dar nici asta nu mai ma atrage,vreau discutii cu oameni,oameni pasare,oameni asfalt...astazi simt nevoia sa intre bolovani in sufletul meu,drame existentiale si inchideri.
Am sa mor de atata necuvantare!
marți, 2 septembrie 2008
Sevraj literar
Pe biroul meu se odihnesc in dimineata asta 3 pene albe de porumbel,o cana de cafea,Cioran si ale lui Exercitii de admiratie si o scrumiera.
Mai presus de toate cautarile mele matinale,de bloguri,creioane si comentarii mai mult sau mai putin avizate si de inteles...se afla inca o trauma a zilei.Astazi urmeaza sa fac un drum la biblioteca.Ma simt tragica,asa incat astazi ma caut in Euripide.
Am terminat Romanul cocainei de M.Agheev si sunt intr-o febrilitate literara,dar sunt totusi indragostita pe jumatate,de aseara doar o jumatate din mine si-a revenit in jurul propriei axe.
Nu am in mine decat o foamne de cuvinte,de fraze si oameni scrisi.
Mi-e prea sila sa stau sa intind mana ,sa cuvantez unui corp fizic extern,sa-mi aud vocea cum coboara din sferele mele tacute.
Am doar pasiunea comunicarii scrise,pictate,aranjate cu degetele ca si cum ar o mana de par neoranduit in dimineata.
Vorbesc tacut,vorbesc despre sufletele mele insamantate intre aceasta piele.
ma arzi cu pagini albe si semne
parca imi usuci buzele cu fiecare poveste
mi-e foame de litere
atat de foame incat dumnezeu si tu deveniti o prefata
trupului meu ostenit de cuvantari
degetele mele nu tac
sufletul meu a intrat in sevraj
deschide-mi o carte si taci
ai mila de foamea cuvintelor
ai mila de o coperta de om
ai mila si-mi opreste din sunete
lasa-mi carti,tu,om din taramul Neon
Mai presus de toate cautarile mele matinale,de bloguri,creioane si comentarii mai mult sau mai putin avizate si de inteles...se afla inca o trauma a zilei.Astazi urmeaza sa fac un drum la biblioteca.Ma simt tragica,asa incat astazi ma caut in Euripide.
Am terminat Romanul cocainei de M.Agheev si sunt intr-o febrilitate literara,dar sunt totusi indragostita pe jumatate,de aseara doar o jumatate din mine si-a revenit in jurul propriei axe.
Nu am in mine decat o foamne de cuvinte,de fraze si oameni scrisi.
Mi-e prea sila sa stau sa intind mana ,sa cuvantez unui corp fizic extern,sa-mi aud vocea cum coboara din sferele mele tacute.
Am doar pasiunea comunicarii scrise,pictate,aranjate cu degetele ca si cum ar o mana de par neoranduit in dimineata.
Vorbesc tacut,vorbesc despre sufletele mele insamantate intre aceasta piele.
ma arzi cu pagini albe si semne
parca imi usuci buzele cu fiecare poveste
mi-e foame de litere
atat de foame incat dumnezeu si tu deveniti o prefata
trupului meu ostenit de cuvantari
degetele mele nu tac
sufletul meu a intrat in sevraj
deschide-mi o carte si taci
ai mila de foamea cuvintelor
ai mila de o coperta de om
ai mila si-mi opreste din sunete
lasa-mi carti,tu,om din taramul Neon
duminică, 31 august 2008
La un pas de noua viata
Mi-am gasit si colega de camer la Cluj.O cheama Oana si este foarte simpatica si comunicativa...si vom sta impreuna mult,mult timp si zilnic.
In Anca (gazda mea din week-end acesta trecut) am gasit un gen de acasa,sora mare,multi verisori si multa grija pentru mine.Nu mai imi e asa teama de schimbare.
Si mai am 19 zile de stat acasa...se simte nostalgia...plec odata cu frunzele.
Ma duc in ceata-chiar e multa ceata in Cluj-sa o iau de la capat.
Astazi imi reincep si munca la birou.Inca sunt Monica,inca PR la Crucea Rosie...doar domiciliul il schimb..si am sa revin in fiecare vineri la munca.
Nu ma simt rupta...doar putin trista si crapata,discutand cu Andrei mi-am dat seama ca nu mai exista aceleasi culori in sangele meu.Exista doar verde si rosu...imi place cat am crescut.Imi simt marginile nemarginitului cumva.
In Anca (gazda mea din week-end acesta trecut) am gasit un gen de acasa,sora mare,multi verisori si multa grija pentru mine.Nu mai imi e asa teama de schimbare.
Si mai am 19 zile de stat acasa...se simte nostalgia...plec odata cu frunzele.
Ma duc in ceata-chiar e multa ceata in Cluj-sa o iau de la capat.
Astazi imi reincep si munca la birou.Inca sunt Monica,inca PR la Crucea Rosie...doar domiciliul il schimb..si am sa revin in fiecare vineri la munca.
Nu ma simt rupta...doar putin trista si crapata,discutand cu Andrei mi-am dat seama ca nu mai exista aceleasi culori in sangele meu.Exista doar verde si rosu...imi place cat am crescut.Imi simt marginile nemarginitului cumva.
vineri, 29 august 2008
Si-am crescut din taisul unei vieti intre oameni
You Are 79% Grown Up, 21% Kid |
 Congratulations, you are definitely quite emotionally mature. Although you have your moments of moodiness, you're usually stable and level headed. |
nici nu mai am cap
Ploua adormit,incet si ordonat ca si cum norii au intrat la cursuri.
Mi-am pierdut bila de la pierceul din buza si execut miscari haioase de mentinere pe jumatate...astazi nu mai am cap.
Ultima editie de Fan Fest a inceput azi,cu organizatorii si corturile lor,cu mancatul de placinte peste deal si cu toti cei care au pofta de iesit in piciorul de plai.
Ploua si imi aduc aminte de anul trecut...astazi chiar sunt un inger sedat,cu o jumatate de bila pe buza,cu o cana de cafea fara nici un gust si cu picaturi de ploaie in par.
acopera-mi inima cu o umbra
Mi-am pierdut bila de la pierceul din buza si execut miscari haioase de mentinere pe jumatate...astazi nu mai am cap.
Ultima editie de Fan Fest a inceput azi,cu organizatorii si corturile lor,cu mancatul de placinte peste deal si cu toti cei care au pofta de iesit in piciorul de plai.
Ploua si imi aduc aminte de anul trecut...astazi chiar sunt un inger sedat,cu o jumatate de bila pe buza,cu o cana de cafea fara nici un gust si cu picaturi de ploaie in par.
acopera-mi inima cu o umbra
miercuri, 27 august 2008
zaharicale de uitare
Stau si respir.Cu Black Tea si Al Jarreau.
Ma simt descentrata.
Noapte.Eu fata in fata cu tot interiorul meu.Punct,revin cu vesti de la fata sufletului...alta data cand ma simt mai poeta si mai lirica.
Ma simt descentrata.
Noapte.Eu fata in fata cu tot interiorul meu.Punct,revin cu vesti de la fata sufletului...alta data cand ma simt mai poeta si mai lirica.
I Will Rise-th3krimzon1
I am uncertain
About where I'm going
I am thinking
Without actually knowing
So bare with me!
Untill my eyes are open
And I can see!
I will take everything I can
And my faith in myself
Will be the rock...
On which I will stand!
I will rise!
And stand with grace
My life is a story
So I'll just turn another page...
Be careful, when you close your eyes...
In that split-second is when I will rise
The world around me
Is slashed and torn!
And everyday that passes
I feel so worn
I long for a respite from the norm...
Sometimes I'm sick and tired
And I don't want to fight anymore!
But I will take everything I can...
And my faith in myself
Will be the rock...
On which I will stand!
I will rise!
And stand with grace
My life is a story
So I'll just turn another page...
Be careful when you close your eyes...
Because that's when I will rise!
Tossing and turning
My senses burning
Feeling so incomplete
Then hits just keep coming
From one day to the next...
They knock me off my feet!
But I am taking everything that I can...
And making it, everything that I am...
I will rise!
And stand with grace!
My life is a story
So I just turn another page!
Be careful, when you close your eyes...
Because that is the moment...
When I will rise!
About where I'm going
I am thinking
Without actually knowing
So bare with me!
Untill my eyes are open
And I can see!
I will take everything I can
And my faith in myself
Will be the rock...
On which I will stand!
I will rise!
And stand with grace
My life is a story
So I'll just turn another page...
Be careful, when you close your eyes...
In that split-second is when I will rise
The world around me
Is slashed and torn!
And everyday that passes
I feel so worn
I long for a respite from the norm...
Sometimes I'm sick and tired
And I don't want to fight anymore!
But I will take everything I can...
And my faith in myself
Will be the rock...
On which I will stand!
I will rise!
And stand with grace
My life is a story
So I'll just turn another page...
Be careful when you close your eyes...
Because that's when I will rise!
Tossing and turning
My senses burning
Feeling so incomplete
Then hits just keep coming
From one day to the next...
They knock me off my feet!
But I am taking everything that I can...
And making it, everything that I am...
I will rise!
And stand with grace!
My life is a story
So I just turn another page!
Be careful, when you close your eyes...
Because that is the moment...
When I will rise!
luni, 25 august 2008
so wild-Vienna Teng mood
-Buna dimineata Malika...
-Nu-i buna de o vreme fiindca si tu stii asta!
-Hai sa ne mintim ca traim intre bomboane!
- Te doare spatiul acela gol?
- E doar o mirare...o mirare ce nu umple un gol cat iubirea mea de imensa.
- Imi pare rau ca o sa inceapa ploile...tot ce a mai ramas de bine este ca fiecare furtuna iti
va aduce tot mai mult aminte de tine!
Malika si Delia si-au revenit dintr-o frematare
-Nu-i buna de o vreme fiindca si tu stii asta!
-Hai sa ne mintim ca traim intre bomboane!
- Te doare spatiul acela gol?
- E doar o mirare...o mirare ce nu umple un gol cat iubirea mea de imensa.
- Imi pare rau ca o sa inceapa ploile...tot ce a mai ramas de bine este ca fiecare furtuna iti
va aduce tot mai mult aminte de tine!
Malika si Delia si-au revenit dintr-o frematare
duminică, 24 august 2008
detalii semnificative-Evadarea la Tisa
Aseara am purces incarcati si veseli spre Tisa.
Minunat loc,mai iesisem si inainte cu cortul,cand mergeam cu papa la pescuit...dar ieri seara cu Razvan si cu Anda am iesit la un picnic cu gust de evadare.Alex ne-a carat cu totul pana la locatie,surprinzator mi-am adus brusc aminte ca eu cunosc foarte bine si zona si locul si ca nu e o problema cu orientarea in spatiu in cazul in care se intampla sa am nevoie de ceva distanta doar pentru mine.
Am ajuns in jurul orei 20 si am ramas blocati.5 masini de Arad,cu chitari,plete si copilasi dupa ei...si evident corturile imprastiate pe langa malul unde campam eu de obicei...
O.K....nu-i nici o problema,am ochit alt spot mai departe de zona lor,intre niste pomisori agatatori,mai sus pe mal...in timp ce Alex isi fuma el linistit tigara si facea previziuni despre linistea cautata de noi si dezastrul care o sa il inghitim,eu si cu Anda am instalat cortul si Razvan a facut rost de lemne.
Am aprins focul,eu si tot eu am avut grija de el....inca un punct in plus la C.V.ul meu deci.
Am mancat,s-a ciocnit din butelia de vin.am ascultat chitara si vocile vecinilor nostri petrecareti...am auzit pielea lor cum se facea mica la miezul noptii cand s-au apucat sa-si dea hainele jos...si am ras noi....
La ora 1 a inceput furtuna.Cea mai puternica furtuna infruntata in camp deschis.Traznea asa tare ca aveam impresia ca sunt zeci de beculete care ne fac cu ochiul.S-a cutremurat pamantul sub cort,dar Protzapel statea semet in mugetul nebun,in timp ce noi ne-am facut mici in sacii de dormit asteptand momentul cand o sa fim luati pe sus....si am asteptat asa pana la ora 5,cand ne-am vazut vecinii urcandu-se in masini si accelerand pana la podea.
Nu stiu sigura daca din cauza stresului,sau a lipsei de ocupatie-de dormit nici unul nu reusea in zgomotul ala-ne-am apucat sa rontaim din punga de Biscoteria-"gustarea din crapatura zilei "dupa vorbele si zambetele lui Razvan.
Alarma, Crisul mai are jumatate de metru si iese fetelor!
In acel moment si eu si Anda,separat si discret ne roteam privirile prin cort si asteptam sa vedem valuri vascoase care au tentatia sa ne inghita.Mi-am tras rucsacul mai aproape...macar sacul de dormit sa mi-l recuperez in caz ca.....si s-a pus Anda pe "veranda" sa fumeze o tigara,in caz de ceva macar sa nu fim cuprinse de moleseala somnului...si am stat calme pana cand am simtit nevoia rapida sa strabat ploaia...I need to peeeeeeeee.....si am fugit...dar apa nu era deloc aproape de mal...Crisul clipocea cuminte in valurile lui de aceeasi nivel ca si cand am mers la somn...si la intoarcerea in cort istericalele noastre s-au transformat in rasete....
Lumina fulgerului l-a facut pe Razvan sa vada numai linii care se misca si mdah...sunase deja pe Alex sa-i spuna ca o sa trebuiasca sa il culeaga de la Arad maine,ca totusi poate sa stea linistit sa mai bea fiindca o sa facem supravietuire cu o plasa de mere si 2 paini.....noi chiar l-am crezut pana sa ne vina sa facem pipi pe rand....si s-a instalalt rasul tineretii istovite in fulgere si traznete.
La 5 am cazut rapusi...ne-am izbit de o miscare ciudata in timpul somnului,dar traznetul cazuse destul de departe de Protzapel si inca nu ne strivea nici un copac....asa ca am dormit pana la 7.
Buna dimineata cu cafea si primele raze de soare...in zgomotul masinilor cu care se intorceau vecinii sa-si stranga jucariile,Razvan si cu mine le-am ocupat locul nocturn,cu cafeaua si Camel.aruncam dupa ceva rubedenie de-a monstrului din Loch Ness si alegeam fatze pofticioase de viermi rosii...pana la 9 cand s-a trezit Anda,odata cu soarele.
S-a facut plaja sub raze fierbinti,s-au facut baie in repezis...ca si cum toti am fi uitat zbuciumul norilor si spumele ierbii...si s-a gandit cineva de sus sa ne aduca aminte...de la 13 pana la 16 a plouat cu bulbuci.
Alex ne-a recoltat doar pe la 16 30,intr-o invalmaseala de geci,cuie si izoprene ne-am adunat..
Am ajuns acasa,acum cortul meu drag se invarteste cu spor in masina de spalat,doarme in parfum de detergent si asteapta cuminte data de 5 septembrie cand o sa il rapim si pe Alex cu noi la Tisa...
suntem optimisti desi incepe toamna...mai vrem sa scapam de toate inca odata,o fuga cu surasuri inainte de eternele lacrimi si frunze adormite.
Protzapel o sa fie pe baricade....ca de obicei.
Minunat loc,mai iesisem si inainte cu cortul,cand mergeam cu papa la pescuit...dar ieri seara cu Razvan si cu Anda am iesit la un picnic cu gust de evadare.Alex ne-a carat cu totul pana la locatie,surprinzator mi-am adus brusc aminte ca eu cunosc foarte bine si zona si locul si ca nu e o problema cu orientarea in spatiu in cazul in care se intampla sa am nevoie de ceva distanta doar pentru mine.
Am ajuns in jurul orei 20 si am ramas blocati.5 masini de Arad,cu chitari,plete si copilasi dupa ei...si evident corturile imprastiate pe langa malul unde campam eu de obicei...
O.K....nu-i nici o problema,am ochit alt spot mai departe de zona lor,intre niste pomisori agatatori,mai sus pe mal...in timp ce Alex isi fuma el linistit tigara si facea previziuni despre linistea cautata de noi si dezastrul care o sa il inghitim,eu si cu Anda am instalat cortul si Razvan a facut rost de lemne.
Am aprins focul,eu si tot eu am avut grija de el....inca un punct in plus la C.V.ul meu deci.
Am mancat,s-a ciocnit din butelia de vin.am ascultat chitara si vocile vecinilor nostri petrecareti...am auzit pielea lor cum se facea mica la miezul noptii cand s-au apucat sa-si dea hainele jos...si am ras noi....
La ora 1 a inceput furtuna.Cea mai puternica furtuna infruntata in camp deschis.Traznea asa tare ca aveam impresia ca sunt zeci de beculete care ne fac cu ochiul.S-a cutremurat pamantul sub cort,dar Protzapel statea semet in mugetul nebun,in timp ce noi ne-am facut mici in sacii de dormit asteptand momentul cand o sa fim luati pe sus....si am asteptat asa pana la ora 5,cand ne-am vazut vecinii urcandu-se in masini si accelerand pana la podea.
Nu stiu sigura daca din cauza stresului,sau a lipsei de ocupatie-de dormit nici unul nu reusea in zgomotul ala-ne-am apucat sa rontaim din punga de Biscoteria-"gustarea din crapatura zilei "dupa vorbele si zambetele lui Razvan.
Alarma, Crisul mai are jumatate de metru si iese fetelor!
In acel moment si eu si Anda,separat si discret ne roteam privirile prin cort si asteptam sa vedem valuri vascoase care au tentatia sa ne inghita.Mi-am tras rucsacul mai aproape...macar sacul de dormit sa mi-l recuperez in caz ca.....si s-a pus Anda pe "veranda" sa fumeze o tigara,in caz de ceva macar sa nu fim cuprinse de moleseala somnului...si am stat calme pana cand am simtit nevoia rapida sa strabat ploaia...I need to peeeeeeeee.....si am fugit...dar apa nu era deloc aproape de mal...Crisul clipocea cuminte in valurile lui de aceeasi nivel ca si cand am mers la somn...si la intoarcerea in cort istericalele noastre s-au transformat in rasete....
Lumina fulgerului l-a facut pe Razvan sa vada numai linii care se misca si mdah...sunase deja pe Alex sa-i spuna ca o sa trebuiasca sa il culeaga de la Arad maine,ca totusi poate sa stea linistit sa mai bea fiindca o sa facem supravietuire cu o plasa de mere si 2 paini.....noi chiar l-am crezut pana sa ne vina sa facem pipi pe rand....si s-a instalalt rasul tineretii istovite in fulgere si traznete.
La 5 am cazut rapusi...ne-am izbit de o miscare ciudata in timpul somnului,dar traznetul cazuse destul de departe de Protzapel si inca nu ne strivea nici un copac....asa ca am dormit pana la 7.
Buna dimineata cu cafea si primele raze de soare...in zgomotul masinilor cu care se intorceau vecinii sa-si stranga jucariile,Razvan si cu mine le-am ocupat locul nocturn,cu cafeaua si Camel.aruncam dupa ceva rubedenie de-a monstrului din Loch Ness si alegeam fatze pofticioase de viermi rosii...pana la 9 cand s-a trezit Anda,odata cu soarele.
S-a facut plaja sub raze fierbinti,s-au facut baie in repezis...ca si cum toti am fi uitat zbuciumul norilor si spumele ierbii...si s-a gandit cineva de sus sa ne aduca aminte...de la 13 pana la 16 a plouat cu bulbuci.
Alex ne-a recoltat doar pe la 16 30,intr-o invalmaseala de geci,cuie si izoprene ne-am adunat..
Am ajuns acasa,acum cortul meu drag se invarteste cu spor in masina de spalat,doarme in parfum de detergent si asteapta cuminte data de 5 septembrie cand o sa il rapim si pe Alex cu noi la Tisa...
suntem optimisti desi incepe toamna...mai vrem sa scapam de toate inca odata,o fuga cu surasuri inainte de eternele lacrimi si frunze adormite.
Protzapel o sa fie pe baricade....ca de obicei.
sâmbătă, 23 august 2008
101(nu dalmatieni)
Buna dimineata!Am chef de joaca....am chef sa pasc un camp verde smaltuit si o apa adanca...vreau sa-mi plimb unghiile rosii peste iarba,vreau sa ma calce iarba pe umeri....inalta,densa si ascutita,ca si cum nici un vant nu ar trece la razboi.
S-a pornit o fierbinteala in mine,lumina mi-a deschis ochii ranindu-mi gatul...ma ustura de atata nevorbit,doar degetele mele bat cadente in ritm de Satie.
Ma trage de urechi o posibilitate sa ies cu cortul astazi....arde focul
mai aproape,tot mai aproape ca si cum ne mai desparte o usa de piele.
Ce faci,nu intrii?
S-a pornit o fierbinteala in mine,lumina mi-a deschis ochii ranindu-mi gatul...ma ustura de atata nevorbit,doar degetele mele bat cadente in ritm de Satie.
Ma trage de urechi o posibilitate sa ies cu cortul astazi....arde focul
mai aproape,tot mai aproape ca si cum ne mai desparte o usa de piele.
Ce faci,nu intrii?
joi, 21 august 2008
100 de foi spre sfarsit
"Simt ca te pot parasi. Te iubesc atat de mult
incat s-a implinit ceva in mine-si acum te pot parasi."
C.Noica
Mi-am iesit din coaja mea cu margina felului tau de a fi
sunt libera ca o bucata de noroi pe obrazulu olarului
despuiata de cautari neobosit inventate doar ca sa nu uit
cum esti atunci cand eu ma trezesc sa cer inca o cupa de vise
cine sunt cand pasii tai se apropie de inima mea
E atat de bine sa-mi incap in piele si atunci cand ma intind.
C.Noica
Mi-am iesit din coaja mea cu margina felului tau de a fi
sunt libera ca o bucata de noroi pe obrazulu olarului
despuiata de cautari neobosit inventate doar ca sa nu uit
cum esti atunci cand eu ma trezesc sa cer inca o cupa de vise
cine sunt cand pasii tai se apropie de inima mea
E atat de bine sa-mi incap in piele si atunci cand ma intind.
Geo Bogza- un OM intreg cu usi spre exterior
DE CE SCRIU
De ce scriu ? Poate din aceleaşi motive pentru care vor fi scris alţii înaintea mea, cei care, citiţi cu o neistovită pasiune, 'mult înainte de a bănui că eu însumi voi scrie cîndva, au avut o atît de covîrşitoare influenţă asupra mea, deschi-zîndu-mi ochii spre mine însumi şi spre lume, plămădin-du-mă încă o dată şi făcînd să mă nasc a doua oară, întru omenie si cunoaştere, încît fără ei — marii si veneraţii mei părinţi — chipul şi statura-mi ar fi fost altele, nu-mi închipui cum, aşa cum plopul care creste în lumina zilei nu-si poate închipui cum ar fi arătat dacă i-ar fi fost dat să crească într-o peşteră.
De ce scriu ? Ca să-i tulbur pe oameni, să le reamintesc că sînt oameni, că omenia e o realitate care poate fi simţită şi pe care se poate conta, ca pe mireasma şi substanţa pîinii, plămădită din grîul care e un dar al soarelui.Din credinţa că as putea să-i fac pe cei ce mă citesc mai buni, aşa cum cei pe care eu i-am citit m-au făcut mai bun, ca să pun încă o aşchie pe focul ce arde de veacuri, într-un atît de mare întuneric, în ceasul în care mi-a fost dat să fac de veghe asupra lui.
Ca să lupt împotriva înstrăinării omului de sine însuşi, împotriva a tot ceea ce generează, şi perpetuează, şi agravează înstrăinarea : împotriva standardizării si abstractizării vieţii, împotriva mecanismelor de gîndire, forme ale unei morţi mai rea decît moartea.
De ce scriu ? Pentru că sînt convins de frumuseţea vieţii şi a lumii, pentru că socotesc existenţa universului si existenţa noastră în univers, capacitatea noastră de a-l percepe sii de a reflecta asupra lui, o aventură extraordinară, în stare să ne taie respiraţia în fiecare clipă, în toate clipele vieţii noastre şi de-a lungul tuturor mileniilor în care omenirea va fi prezentă în univers.
Desigur, acestea sînt numai cîteva din multele răspunsuri ce s-ar putea da unei asemenea întrebări.
Scriu, aş putea răspunde de asemeni, din dorinţa existentă în mine dinainte de a fi început să scriu, de a spulbera banalitatea. Cei mai mulţi oameni îmi par, în felul cum îşi trăiesc viaţa, asemeni unor călători care din minut în minut ar căsca de plictiseală, ar încerca să adoarmă sau ar juca o partidă de cărţi, nemaiştiind cum să-si omoare vremea, în timp ce trenul care îi poartă ar străbate un continent fantastic. Scriu pentru a-i implora pe aceşti călători să-si arunce măcar o clipă ochii pe fereastră.
Nu în toate etapele vieţii mele am scris din aceleaşi motive. La început şi la început am scris, am mărturisit atunci, din exasperare.
Iar astăzi scriu din cu totul alte pricini, mai vaste decît oricare altele care mi-au pus în stare de veghe conştiinţa. Scriu pentru că, mai mult decît oricînd, cred că am ceva de spus. Scriu pentru a încerca să corectez erorile. Aceasta îmi pare a fi datoria mea faţă de epoca în care trăiesc.
miercuri, 20 august 2008
Stăpânul Fluturilor
Dimineaţa aceasta venea miros de primăvară, auzeam creşterea ierbii, aşa cum stăteam tolănită pe banca mea preferata. Parcul era solitar, doar sufletul meu ciripea in ritmurile mp3-ului ducând crâncena lume a ororilor sub un soare blând şi pacifist.
- Clara, iepuraşul a fugit din cuşca!!!! Ridica-te şi du-te la mitica pentru că de data asta au să îl mai ţină….garda l-a săltat pentru o nouă tâmpenie.
- Ok. Merci..deşi că ştii că noi nu mai suntem împreună de 2 săptămâni aşa că ar fi bine să îl anunţi pe tatăl său.
- Dar Clara, a zis el că vrea să te anunţ doar pe tine..du-te odată fată că doar nu mori dacă ţi se răceşte locul pe bancă.
Iepuraş, porecla dată fostului meu prieten, care se pare că nu era chiar atât de inocent precum animalul blănos M-am simţit total plictisită de subiect, era mai cald locul meu însorit decât o vizită la poliţie unde să dau de recentul meu despărţit..dar inima mea a început să bată , ochii mei şi-au privit roată toate amintirile cu el… banca aceea nu era doar o întâmplare.. era primul sărut şi toate nopţile cu luna plină în care Iepuraş se dezlipea de zgomotoasa lui trupa ca să îşi încarce bateriile…
# la ce puteam să mă aştept, eram cu un tip important din showul de cartier,o cu totul altă lume în care eu păşisem facultativ doar pentru niscaiva adrenalina, fatala şi mult prea densă pentru gustul meu… sunt o tipa rea uneori dar viaţa mea însemna mai mult decât un iubit absent, cu o gaşcă de tembeli care bântuiau străzile şi sălile de net#
- Îl iubesc mult, dar a dracului să fie dacă am să mai îi salvez fundul… să facă bine să stea departe de toate belele, eu nu sunt pentru el decât o jucărie…. şi fufele lui se distrează doar când are teancul de banii nu?... să şti că e ultima dată Roms când eu mai intervin pentru el.. gata cu toate, am şi eu o limită omule!!!
Mă simţeam total frustrată, eu am fost singura care l-a iubit pentru ce era el mereu, pentru toate părţile sale, eu l-am aşteptat nopţi întregi nedormită şi cu mintea aiurea, prea speriată de ce face el şi ce companie are şi toate lacrimile mele au însemnat zero pentru că mă iubea la modul light.. eram în gândul lui, dar libertatea aceea care mi-a dat-o mă făcea să simt că nu îi pasă, oricum înainte de el nici mie nu îmi păsa dacă tipul de lângă mine simte ceva sau mergem doar în direcţia faimei.
Mi-am scos telefon din buzunar şi am sunat la comisariat…era acolo un fost amic, ne cunoşteam destul de bine şi mereu fusese un admirator de-al meu, nelipsit de la întâlnirile cu poeţii apucasem odată să îi vorbesc despre acest gen de iubire dintre mine şi Iepuraş…. ştiam cât îl rănesc zicându-i despre alt bărbat ce ar fi vrut să audă el din gura mea, dar mai ştiam şi că dragostea neîmplinită iartă multe, mai ales că niciodată nu i-am dat speranţe… am rămas cu numărul său şi cu promisiunea că mă va ajuta în orice problemă.. fix omul potrivit care să redea libertatea celui pe care îl iubeam… oricum eram despărţiţi şi eram determinată să cer acest favor întorcând amabilitatea cu o cină si un vin bun.
- Buna! Marius, am o mare întrebare şi o rugăminte.. tonul meu pisicit mai că mi-a făcut greaţă, îmi venea să mă scuip şi să arunc telefonul cât mai departe, dar Iepuraş era încă la declaraţii.
- Clara…. ce bine îmi pare să te aud, credeam că nu ai sa foloseşti niciodată acest
număr! Spune tot ce ai pe suflet şi se rezolvă!
- Marius, şti că ţi-am povestit de Iepuraş şi acum e legată de el această favoare, doar că înainte vroiam doar să te întreb dacă eşti liber în seara asta.. fac un grătar şi nu e bine să laşi o domnişoară să bea singură… mai ales când e vorba de un vin roşu vechi!
- Îmmmhhh… sună bine, mai ales când aceea domnişoară eşti tu..s-a rezolvat cu asta.. acum spune-mi despre favoare.
- Ştii, Iepuraş a fost la net ieri şi după ce au plecat de acolo i-a săltat garda.. erau mulţi şi s-a trezit unul cu gura mare să comenteze..dar nu a fost mare brânză, erau paşnici şi doar nu au făcut mare lucru…am auzit că încă sunt ăn secţie la declaraţii şi vroiam doar să ştiu dacă totul e în regulă?!
- Mora.. tu îţi faci griji degeaba, acum au plecat.. de vreo 10 minute..nu a fost mare lucru doar că de la comentariile alea de şmecheri ne-am gândit că cine ştie ce bandă ori fi şi am făcut o verificare de rutină..dar mă bucur că a fost aşa… am obţinut o cină cu tine…
- Bun..atunci te aştept la mine pe la 21.Şi , te rog, să nu-mi aduci flori, e doar o cina amicală.
- Ştiu că te-ai despărţit de el, ştiu că poate încă ăl mai iubeşti, dar vreau sa mă laşi să am grijă de tine!Eu te iubesc încă din aceea seară..şti tu toate cotloanele mele
- Ştiu, Marius, ştiu, doar că nu e vremea sa vorbim despre asta…OK..Merci de tot şi ne vedem diseară.
- Ok..pa,pa
M-am aşezat pe bancă, dintr-o dată nu mai era atâta soare, nici primăvară, îmi era frig şi lacrimile curgeau vale fără cruţare pentru starea mea de dinainte… încă îl iubeam şi o simţeam atât de acut încât îmi venea să îmi scot inima şi să o arunc la gunoi..oricum..asta eram eu pentru el, un mare coş de reciclare a sentimentelor.
Alan se contura în faţa mea,înalt şi brunet,cu cel mai radios zâmbet posibil.
- Buna iubita!Ţi-a fost dor de mine? şi fără ca să mă întrebe dacă poate să stea se trânteşte lângă mine luându-mă în braţe foarte familiar.
- Termina odată! Noi doi nu mai avem nimic în comun.. am discutat de atâtea ori că nu vreau sa mai am de a face cu tine.
- Haide, întinde mâna şi închide ochii!
De fiecare dată Alan era cel care mă surprindea.. era mereu atât de vijelios şi plin de nou , încât mă simţeam foarte ştearsă în compania lui.. defapt niciodată nu am înţeles de ce noi doi ajunseserăm un cuplu, era dorit şi curtat de o grămada de femei, eu la rândul meu aveam o mulţime de admiratori care erau gata să îmi satisfacă toate capriciile şi dorinţele, dar cu Alan, totul a fost jocul în care eu am pierdut, încă odată mâna mea s-a întins docilă.
- Tu eşti nebun! Şi primul gest a fost o îmbrăţişare furtunoasa…în palma ţineam un splendid fluture, imens şi fragil, colorat în roşu ivoriu ca o zbatere de buze.
- Ştiam eu că îl vroiai pentru colecţia ta..aşa că am pus osul la muncă şi iubita mea are fluturele dorit.
L-am sărutat…. ştiu acum că poate nu era drept să fac acel gest, dar era atât de ispititor relaxat încât buzele mele s-au deschis sub acel zâmbet larg, i-am simţit respiraţia şi mâna mea şi-a găsit odihna deasupra inimii lui.. bătea nebuneşte sub degetele mele… şi m-am oprit
- Alan… nu îl pot accepta, şi iartă-mă pentru ieşirea asta.. nu ştiu ce m-a apucat! eram fâstâcită şi tremuram toată, realizasem că toate promisiunile mele de a renunţa la el se duseseră pe apa sâmbetei… vroiam să mă ia în braţe şi să mă sărute, să îi simt buzele lui flămânde coborând sub urechea mea şi să aud încă odată cât de mult însemn eu pentru el.
Dar Alan s-a ridicat, a luat din palma mea întinsa fluturele şi mi-a atins uşor buzele cu aripile plăpânde, apoi l-a pus înapoi în cutie şi a plecat grăbit spre ieşirea din parc.
# proasto…eşti o idioata!.. acum nu ai decât să stai şi să te gândeşti că ai pierdut totul..#
Lacrimi grele curgeau, în faţa ochilor mi se derula nebuneşte toată scena, fără oprire simţeam inima mea pulsând… nu ştiam ce s-a întâmplat…motivul schimbării lui,mai ales că el era mereu atât de răbdător cu toate plecările lui, cu toate lacrimile şi neîncrederea mea…azi totul s-a rupt….si plus că diseară mai luam cina şi cu Marius.. şi atunci am văzut o imensă piatră care a coborât peste capul meu.Mă aşteptam să încetez să respir, să curgă sânge din tot trupul acesta care rănise prea mult.. mă gândeam că îmi merit soarta şi că asta e singurul lucru cu care mă voi mulţumii… că am să fiu cu Marius şi că am să îl las pe Alan să fie fericit.. şi de aici am început să îmi plâng de milă… m-a reîntins pe bancă şi am început să îmi chem moartea, vroiam atât de mult să nu mai simt nimic, să dorm, să uit,să fie totul un lin şi în mine să nu mai existe nici urmă de iubire, să fiu rece şi primitoare ca o piatră de mormânt, stăteam întinsă ca şi cum acolo avea să fie sfârşitul.
Din umbră vedeam plutind un imens fluture ivoriu, plăpând ca o adiere şi sigur pe zborul său, era fluturele pe care mi-l întinsese Alan… cine ştie pe unde rătăcea el, cine îl consola şi în braţele cărei femei găsea tot ce eu îi refuzasem în parc..
Zbârnâitul telefonului deranja sumbritatea gândurilor mele. Era John, tovarăşul lui Alan, care cine ştie ce mai vroia.. prima intenţie a fost să îi închid ,nu vroiam să aud pe fundal nici un zgomot petrecăreţ, vroiam să rămân cu ideile mele şi cu tot ce îmi imaginam eu, singurul mod de a putea şterge tot ce simţeam eu pentru Alan. Totuşi John insista să mă apeleze.
- John..nu ştiu de ce mă suni, nu mai vreau să ştiu de nici o porcărie pe care o face el..
- Unde eşti?Lasă tot şi vino la spital..Alan a avut un accident de maşină şi este în stare critică.. doctorul a zis că e nevoie de tine şi de un miracol ca să mai îl avem pe Alan cu noi.
- Acum am fugit..John…la ce spital e?
- La spitalul judeţean, secţia terapie intensivă..te aştept pe hol.
M-am ridicat în fugă, alergam spre spital… din vina mea acum el zăcea acolo.. doar eu şi capriciile mele îl aduseseră atât de aproape de moarte. Mă simţeam extrem de vinovată.. mă gândeam că niciodată nu o să mai îl las atât de aproape de mine încât să îl rănesc.În acel moment la uşa mea goală Mariu avea să afle de accident…dar eu alergam şi doar iubitule meu conta cu adevarat.
Am ajuns la spital şi pe hol m-am întâlnit cu John…era palid şi mâinile îi tremurau puternic…
- Care sunt veştile? John.. uită-te în ochii mei şi spune-mi drept!!!! l-am apucat de tricou şi am început să îl scutur frenetic
- Clara, calmează-te sau nu mai îţi zic nimic.. apoi m-am trezit la pieptul lui şi deja chiar am început să mă tem şi mai tare.. plângeam şi eram atât de îngrozită de ce are să îmi zică încât l-am strâns atât de tare de mână până ce unghiile mele au lăsat două dâre roşii.. nu părea să simtă. continua să mă legene ca şi pe un copil mic şi apoi a vorbit
- Clara, el are nevoie de tine.. dacă şi tu cedezi acum miracolul nu mai se va înfăptui..
- John.. zi-mi şansele de supravieţuire! Zi-mi tot odată!
- Comă de gradul 3.. şi dacă îşi revine s-ar putea să rămână , deci oricum ar fi distrus.. dar dacă trece de noaptea asta, doctorul a zis că primul hop e trecut şi că de abia atunci vom putea începe să sperăm.
M-am prăbuşit pe canapea şi am început să privesc în gol. Apoi a venit o asistentă şi mi-a adus un halat şi o mască şi doctorul mă aştepta în holul salonului.
- Rămâneţi lângă el, vorbiţii încontinuu şi nu îl lăsaţi să se piardă… deşi e în comă, vă poate auzi şi asta poate fi un motiv de luptă cu moartea.Vă las acum..pentru ajutor apăsaţi butonul roşu.
Şi am rămas singură, în faţa patului, unde o masă inertă însemna iubitul meu.. era întuneric şi mirosea a medicamente şi a dezinfectant.. auzeam târâitul aparatelor care îi menţineau respiraţia… mi-am şters lacrimile şi m-am aşezat uşor pe patul îngust.
Era rece şi nemişcat, inima lui nu mai avea voiciunea care mă făcea să plutesc…
l-am luat în braţe fiind atentă la tuburi şi am început să îi sărut mână care a ştiut să mă alinte mereu..acum stătea moale şi docilă sub degetele mele…am început să îi vorbesc şi să îi sărut buzele reci… era atât de rigid încât parcă nu mai conta că eu sunt acolo.
- Alan, iubitul meu, dragul meu drag…. mi-a plăcut fluturele primit, seamănă cu tot ce trezeşti tu în mine.. de fiecare dată când te vad, un roi imens începe să plutească prin sângele meu… vocea ta profunda aduce în mine zbaterea de aripi.. te iubesc atât de mult.. te rog să deschizi ochii.. Alan.. deschide ochii, zâmbeşte-mi, atinge-mă, sărută-mă .. Alan să nu mă laşi singură.. să şti că tu eşti lumina mea, raza mea de soare în tot întunericul în care viaţa asta mă aruncă… Alan… mă auzi?? Te rog iubitule… dragul meu drag.. te rog să te întorci înapoi.. dacă nu de dragul meu atunci pentru tot ce nu ai făcut, pentru toate ploile care ţi-ai deschis vise, pentru toate clipele în care inima ta a bătut mai repede.. pentru tot ce nu ai împlinit şi nu ai văzut.
Alan… să nu mori …Alan..să deschizi ochii… iubitule… te rog să deschizi ochii!!!
Şi aşa timp de 3 zile Alan a rămas inconştient… vedeam uneori câte o zbatere de pleoape şi mă bucuram că totuşi corpul său mai reacţionează.. timp de 3 zile nu m-am mişcat de lângă patul lui..l-am ţinut de mână, i-am vorbit şi l-am sărutat… zi cu zi doctorii îşi pierdeau speranta..şi zi după zi eu mă rugam mai fierbinte..în a 4 zi eram extenuată.. palidă ca un perete..tremuram toată de spaimă şi de neputinţă.,mă simţeam inutilă acolo şi îmi doream doar să deschidă ochii şi să fie totul bine…promiteam sacrificiu de sine unui dumnezeu în a cărui prezenţă nu crezusem înainte… juram că am să renuţ la Alan şi la iubirea lui.. că dacă se trezeşte am să mă călugăresc şi am să fiu credincioasă, că am să mă duc mereu la biserică, că voi face tot ce trebuie ca să fie Alan fericit…. şi lacrimile curgeau şir după şir.. în seara celei de a 4 zi am adormit cu mâna înlănţuită de degetele lui Alan…am visat imensul fluture ivoriu..era liber şi zbura pe o câmpie de maci…era născut din sângele meu şi se ducea către Alan..şi în vis Alan îmi era atât de departe..am început să îl strig şi deşi conştientizam că e doar un vis totul părea atât de lucid şi de real încăt întindeam mână să-mi pot atinge iubitul.. şi imensul fluture îl ducea tot mai departe.
- Domnişoară…. vă rog să vă duceţi să vă odihniţi.. avem un loc unde aparţinătorii pot să doarmă şi să facă un duş.
- Mulţumesc.. rămân aici şi nici nu sunt obosită.. am aţipit doar o clipă,
măcar în vis l-am avut aproape.
Asistenta m-a mângâiat pe cap, m-a luat de mână şi şi-a îndreptat de ochii spre cearcănele mele.
- Duceţi-vă şi vă odihniţi puţin.. îmbrăcaţi-vă şi reveniţi apoi… azi consiliul de gardă a hotărât să oprească aparatele… ne pare rău pentru iubitul dumneavoastră dar de 4 zile nu mai are nici o reacţie care să ne dea speranţe.. tot ce vedeţi este viaţă artificială.
- Mai stau puţin cu el… vreau sa îi vorbesc pentru ultima dată… apoi conştientizând acel ultima dată am izbucnit în plâns…deşi ochii mei se uscaseră de lacrimi, disperarea acelei ultime dăţi cu Alan, chiar şi aşa inert, era mai mult decât puteam suporta. Atunci mi-a venit ideea să îl urmez în lumea lui…
M-am ridicat zâmbitoare şi l-am sărutat pentru ultima dată, i-am luat mană rece şi i-am şoptit plângând planul meu… nici o reacţie.. i-am zâmbit şi am ieşit din salon. Pe hol John era crispat şi m-a privit temător.
- Pleci Clara? Renunţi şi tu? şi plin de ură şi sarcasm mi-a aruncat în faţă. vorbe dureroase
Totul e din cauza ta.. mereu l-ai bătut la cap, te-ai jucat cu el şi pretinzi că îl iubeşti… pleacă şi tu, dispari din faţa mea.. eşti doar încă o târfă care l-a urmărit pentru câştig.
Aproape nebună l-am privit pe John, l-am sărutat pe obraz şi l-am strâns de mână.
- John.. totul o sa fie bine.. descarcă-te pe mine şi apoi du-te şi stai lângă el…eu să mă alătur mai târziu.
Şi am lăsat în urmă un John uimit şi privindu-mi zâmbetul senin…M-am îndreptat spre oficiu şi am intrat la duş.Cu fiecare clipă ce trecea amintirile mele cu Alan reveneau furtunos.. primul nostru sărut, atingerea mâinilor sale, buzele lui care îmi zâmbeau numai mie, vocea lui dulce şi totuşi sarcastică cu băieţii lui…noi ne-am iubit mereu şi toate greşelile noastre au venit din clişeele în care trăisem, dar acum aveam să fim împreună peste toate.
Am ieşit zâmbind sub apă şi tot ce vedeam în faţa ochilor mei eram noi doi pe o pajişte imensă cu fluturii zburând liber în jurul nostru. M-am dus spre dulăpior şi am înghiţit toate pastilele pentru somn,mi-am luat din rucsac sticla de vin şi mi-am aprins o ţigară,apoi m-am întins pe pat şi am închis ochii.
În jurul meu pluteau fluturii ivoriu care se lăsau peste pielea mea, ştiam atingerea lui, şi ochii lui mă ţintuiau locului,eram amândoi în ploaie şi buzele lui mă ţineau într-un sărut pârjolitor,degetele lui coborau tandru peste gâtul meu şi buzele lui urmau dârele fierbinţi,dinţii lui trăgeau lacom de pielea mea, mă devora febril şi mâinile mele au început să îl dezbrace frenetic, îi simţeam inima bătând nebuneşte sub asaltul buzelor mele… şi atunci ne-am împreunat degetele şi am plonjat pe norişorul nostru pufos…
Luminile erau stinse şi cineva mă ţinea de mâna..Am deschis ochii şi Alan mă fixa cu privirea lui iubitoare.. prin fereastra deschisă stele nopţii luceau sălbatic şi vântul adia cu miros de pământ.. în fereastra deschisă un imens fluture ivoriu dansa cu perechea lui..
Stăpânul Fluturilor îşi îmbrăţisă iubita şi eu m-am strâns mai bine în braţele iubitoare ale lui Alan,mi-am lipit buzele de inima lui şi am ştiu că viaţa ne începe ameţitor.
- Clara, iepuraşul a fugit din cuşca!!!! Ridica-te şi du-te la mitica pentru că de data asta au să îl mai ţină….garda l-a săltat pentru o nouă tâmpenie.
- Ok. Merci..deşi că ştii că noi nu mai suntem împreună de 2 săptămâni aşa că ar fi bine să îl anunţi pe tatăl său.
- Dar Clara, a zis el că vrea să te anunţ doar pe tine..du-te odată fată că doar nu mori dacă ţi se răceşte locul pe bancă.
Iepuraş, porecla dată fostului meu prieten, care se pare că nu era chiar atât de inocent precum animalul blănos M-am simţit total plictisită de subiect, era mai cald locul meu însorit decât o vizită la poliţie unde să dau de recentul meu despărţit..dar inima mea a început să bată , ochii mei şi-au privit roată toate amintirile cu el… banca aceea nu era doar o întâmplare.. era primul sărut şi toate nopţile cu luna plină în care Iepuraş se dezlipea de zgomotoasa lui trupa ca să îşi încarce bateriile…
# la ce puteam să mă aştept, eram cu un tip important din showul de cartier,o cu totul altă lume în care eu păşisem facultativ doar pentru niscaiva adrenalina, fatala şi mult prea densă pentru gustul meu… sunt o tipa rea uneori dar viaţa mea însemna mai mult decât un iubit absent, cu o gaşcă de tembeli care bântuiau străzile şi sălile de net#
- Îl iubesc mult, dar a dracului să fie dacă am să mai îi salvez fundul… să facă bine să stea departe de toate belele, eu nu sunt pentru el decât o jucărie…. şi fufele lui se distrează doar când are teancul de banii nu?... să şti că e ultima dată Roms când eu mai intervin pentru el.. gata cu toate, am şi eu o limită omule!!!
Mă simţeam total frustrată, eu am fost singura care l-a iubit pentru ce era el mereu, pentru toate părţile sale, eu l-am aşteptat nopţi întregi nedormită şi cu mintea aiurea, prea speriată de ce face el şi ce companie are şi toate lacrimile mele au însemnat zero pentru că mă iubea la modul light.. eram în gândul lui, dar libertatea aceea care mi-a dat-o mă făcea să simt că nu îi pasă, oricum înainte de el nici mie nu îmi păsa dacă tipul de lângă mine simte ceva sau mergem doar în direcţia faimei.
Mi-am scos telefon din buzunar şi am sunat la comisariat…era acolo un fost amic, ne cunoşteam destul de bine şi mereu fusese un admirator de-al meu, nelipsit de la întâlnirile cu poeţii apucasem odată să îi vorbesc despre acest gen de iubire dintre mine şi Iepuraş…. ştiam cât îl rănesc zicându-i despre alt bărbat ce ar fi vrut să audă el din gura mea, dar mai ştiam şi că dragostea neîmplinită iartă multe, mai ales că niciodată nu i-am dat speranţe… am rămas cu numărul său şi cu promisiunea că mă va ajuta în orice problemă.. fix omul potrivit care să redea libertatea celui pe care îl iubeam… oricum eram despărţiţi şi eram determinată să cer acest favor întorcând amabilitatea cu o cină si un vin bun.
- Buna! Marius, am o mare întrebare şi o rugăminte.. tonul meu pisicit mai că mi-a făcut greaţă, îmi venea să mă scuip şi să arunc telefonul cât mai departe, dar Iepuraş era încă la declaraţii.
- Clara…. ce bine îmi pare să te aud, credeam că nu ai sa foloseşti niciodată acest
număr! Spune tot ce ai pe suflet şi se rezolvă!
- Marius, şti că ţi-am povestit de Iepuraş şi acum e legată de el această favoare, doar că înainte vroiam doar să te întreb dacă eşti liber în seara asta.. fac un grătar şi nu e bine să laşi o domnişoară să bea singură… mai ales când e vorba de un vin roşu vechi!
- Îmmmhhh… sună bine, mai ales când aceea domnişoară eşti tu..s-a rezolvat cu asta.. acum spune-mi despre favoare.
- Ştii, Iepuraş a fost la net ieri şi după ce au plecat de acolo i-a săltat garda.. erau mulţi şi s-a trezit unul cu gura mare să comenteze..dar nu a fost mare brânză, erau paşnici şi doar nu au făcut mare lucru…am auzit că încă sunt ăn secţie la declaraţii şi vroiam doar să ştiu dacă totul e în regulă?!
- Mora.. tu îţi faci griji degeaba, acum au plecat.. de vreo 10 minute..nu a fost mare lucru doar că de la comentariile alea de şmecheri ne-am gândit că cine ştie ce bandă ori fi şi am făcut o verificare de rutină..dar mă bucur că a fost aşa… am obţinut o cină cu tine…
- Bun..atunci te aştept la mine pe la 21.Şi , te rog, să nu-mi aduci flori, e doar o cina amicală.
- Ştiu că te-ai despărţit de el, ştiu că poate încă ăl mai iubeşti, dar vreau sa mă laşi să am grijă de tine!Eu te iubesc încă din aceea seară..şti tu toate cotloanele mele
- Ştiu, Marius, ştiu, doar că nu e vremea sa vorbim despre asta…OK..Merci de tot şi ne vedem diseară.
- Ok..pa,pa
M-am aşezat pe bancă, dintr-o dată nu mai era atâta soare, nici primăvară, îmi era frig şi lacrimile curgeau vale fără cruţare pentru starea mea de dinainte… încă îl iubeam şi o simţeam atât de acut încât îmi venea să îmi scot inima şi să o arunc la gunoi..oricum..asta eram eu pentru el, un mare coş de reciclare a sentimentelor.
Alan se contura în faţa mea,înalt şi brunet,cu cel mai radios zâmbet posibil.
- Buna iubita!Ţi-a fost dor de mine? şi fără ca să mă întrebe dacă poate să stea se trânteşte lângă mine luându-mă în braţe foarte familiar.
- Termina odată! Noi doi nu mai avem nimic în comun.. am discutat de atâtea ori că nu vreau sa mai am de a face cu tine.
- Haide, întinde mâna şi închide ochii!
De fiecare dată Alan era cel care mă surprindea.. era mereu atât de vijelios şi plin de nou , încât mă simţeam foarte ştearsă în compania lui.. defapt niciodată nu am înţeles de ce noi doi ajunseserăm un cuplu, era dorit şi curtat de o grămada de femei, eu la rândul meu aveam o mulţime de admiratori care erau gata să îmi satisfacă toate capriciile şi dorinţele, dar cu Alan, totul a fost jocul în care eu am pierdut, încă odată mâna mea s-a întins docilă.
- Tu eşti nebun! Şi primul gest a fost o îmbrăţişare furtunoasa…în palma ţineam un splendid fluture, imens şi fragil, colorat în roşu ivoriu ca o zbatere de buze.
- Ştiam eu că îl vroiai pentru colecţia ta..aşa că am pus osul la muncă şi iubita mea are fluturele dorit.
L-am sărutat…. ştiu acum că poate nu era drept să fac acel gest, dar era atât de ispititor relaxat încât buzele mele s-au deschis sub acel zâmbet larg, i-am simţit respiraţia şi mâna mea şi-a găsit odihna deasupra inimii lui.. bătea nebuneşte sub degetele mele… şi m-am oprit
- Alan… nu îl pot accepta, şi iartă-mă pentru ieşirea asta.. nu ştiu ce m-a apucat! eram fâstâcită şi tremuram toată, realizasem că toate promisiunile mele de a renunţa la el se duseseră pe apa sâmbetei… vroiam să mă ia în braţe şi să mă sărute, să îi simt buzele lui flămânde coborând sub urechea mea şi să aud încă odată cât de mult însemn eu pentru el.
Dar Alan s-a ridicat, a luat din palma mea întinsa fluturele şi mi-a atins uşor buzele cu aripile plăpânde, apoi l-a pus înapoi în cutie şi a plecat grăbit spre ieşirea din parc.
# proasto…eşti o idioata!.. acum nu ai decât să stai şi să te gândeşti că ai pierdut totul..#
Lacrimi grele curgeau, în faţa ochilor mi se derula nebuneşte toată scena, fără oprire simţeam inima mea pulsând… nu ştiam ce s-a întâmplat…motivul schimbării lui,mai ales că el era mereu atât de răbdător cu toate plecările lui, cu toate lacrimile şi neîncrederea mea…azi totul s-a rupt….si plus că diseară mai luam cina şi cu Marius.. şi atunci am văzut o imensă piatră care a coborât peste capul meu.Mă aşteptam să încetez să respir, să curgă sânge din tot trupul acesta care rănise prea mult.. mă gândeam că îmi merit soarta şi că asta e singurul lucru cu care mă voi mulţumii… că am să fiu cu Marius şi că am să îl las pe Alan să fie fericit.. şi de aici am început să îmi plâng de milă… m-a reîntins pe bancă şi am început să îmi chem moartea, vroiam atât de mult să nu mai simt nimic, să dorm, să uit,să fie totul un lin şi în mine să nu mai existe nici urmă de iubire, să fiu rece şi primitoare ca o piatră de mormânt, stăteam întinsă ca şi cum acolo avea să fie sfârşitul.
Din umbră vedeam plutind un imens fluture ivoriu, plăpând ca o adiere şi sigur pe zborul său, era fluturele pe care mi-l întinsese Alan… cine ştie pe unde rătăcea el, cine îl consola şi în braţele cărei femei găsea tot ce eu îi refuzasem în parc..
Zbârnâitul telefonului deranja sumbritatea gândurilor mele. Era John, tovarăşul lui Alan, care cine ştie ce mai vroia.. prima intenţie a fost să îi închid ,nu vroiam să aud pe fundal nici un zgomot petrecăreţ, vroiam să rămân cu ideile mele şi cu tot ce îmi imaginam eu, singurul mod de a putea şterge tot ce simţeam eu pentru Alan. Totuşi John insista să mă apeleze.
- John..nu ştiu de ce mă suni, nu mai vreau să ştiu de nici o porcărie pe care o face el..
- Unde eşti?Lasă tot şi vino la spital..Alan a avut un accident de maşină şi este în stare critică.. doctorul a zis că e nevoie de tine şi de un miracol ca să mai îl avem pe Alan cu noi.
- Acum am fugit..John…la ce spital e?
- La spitalul judeţean, secţia terapie intensivă..te aştept pe hol.
M-am ridicat în fugă, alergam spre spital… din vina mea acum el zăcea acolo.. doar eu şi capriciile mele îl aduseseră atât de aproape de moarte. Mă simţeam extrem de vinovată.. mă gândeam că niciodată nu o să mai îl las atât de aproape de mine încât să îl rănesc.În acel moment la uşa mea goală Mariu avea să afle de accident…dar eu alergam şi doar iubitule meu conta cu adevarat.
Am ajuns la spital şi pe hol m-am întâlnit cu John…era palid şi mâinile îi tremurau puternic…
- Care sunt veştile? John.. uită-te în ochii mei şi spune-mi drept!!!! l-am apucat de tricou şi am început să îl scutur frenetic
- Clara, calmează-te sau nu mai îţi zic nimic.. apoi m-am trezit la pieptul lui şi deja chiar am început să mă tem şi mai tare.. plângeam şi eram atât de îngrozită de ce are să îmi zică încât l-am strâns atât de tare de mână până ce unghiile mele au lăsat două dâre roşii.. nu părea să simtă. continua să mă legene ca şi pe un copil mic şi apoi a vorbit
- Clara, el are nevoie de tine.. dacă şi tu cedezi acum miracolul nu mai se va înfăptui..
- John.. zi-mi şansele de supravieţuire! Zi-mi tot odată!
- Comă de gradul 3.. şi dacă îşi revine s-ar putea să rămână , deci oricum ar fi distrus.. dar dacă trece de noaptea asta, doctorul a zis că primul hop e trecut şi că de abia atunci vom putea începe să sperăm.
M-am prăbuşit pe canapea şi am început să privesc în gol. Apoi a venit o asistentă şi mi-a adus un halat şi o mască şi doctorul mă aştepta în holul salonului.
- Rămâneţi lângă el, vorbiţii încontinuu şi nu îl lăsaţi să se piardă… deşi e în comă, vă poate auzi şi asta poate fi un motiv de luptă cu moartea.Vă las acum..pentru ajutor apăsaţi butonul roşu.
Şi am rămas singură, în faţa patului, unde o masă inertă însemna iubitul meu.. era întuneric şi mirosea a medicamente şi a dezinfectant.. auzeam târâitul aparatelor care îi menţineau respiraţia… mi-am şters lacrimile şi m-am aşezat uşor pe patul îngust.
Era rece şi nemişcat, inima lui nu mai avea voiciunea care mă făcea să plutesc…
l-am luat în braţe fiind atentă la tuburi şi am început să îi sărut mână care a ştiut să mă alinte mereu..acum stătea moale şi docilă sub degetele mele…am început să îi vorbesc şi să îi sărut buzele reci… era atât de rigid încât parcă nu mai conta că eu sunt acolo.
- Alan, iubitul meu, dragul meu drag…. mi-a plăcut fluturele primit, seamănă cu tot ce trezeşti tu în mine.. de fiecare dată când te vad, un roi imens începe să plutească prin sângele meu… vocea ta profunda aduce în mine zbaterea de aripi.. te iubesc atât de mult.. te rog să deschizi ochii.. Alan.. deschide ochii, zâmbeşte-mi, atinge-mă, sărută-mă .. Alan să nu mă laşi singură.. să şti că tu eşti lumina mea, raza mea de soare în tot întunericul în care viaţa asta mă aruncă… Alan… mă auzi?? Te rog iubitule… dragul meu drag.. te rog să te întorci înapoi.. dacă nu de dragul meu atunci pentru tot ce nu ai făcut, pentru toate ploile care ţi-ai deschis vise, pentru toate clipele în care inima ta a bătut mai repede.. pentru tot ce nu ai împlinit şi nu ai văzut.
Alan… să nu mori …Alan..să deschizi ochii… iubitule… te rog să deschizi ochii!!!
Şi aşa timp de 3 zile Alan a rămas inconştient… vedeam uneori câte o zbatere de pleoape şi mă bucuram că totuşi corpul său mai reacţionează.. timp de 3 zile nu m-am mişcat de lângă patul lui..l-am ţinut de mână, i-am vorbit şi l-am sărutat… zi cu zi doctorii îşi pierdeau speranta..şi zi după zi eu mă rugam mai fierbinte..în a 4 zi eram extenuată.. palidă ca un perete..tremuram toată de spaimă şi de neputinţă.,mă simţeam inutilă acolo şi îmi doream doar să deschidă ochii şi să fie totul bine…promiteam sacrificiu de sine unui dumnezeu în a cărui prezenţă nu crezusem înainte… juram că am să renuţ la Alan şi la iubirea lui.. că dacă se trezeşte am să mă călugăresc şi am să fiu credincioasă, că am să mă duc mereu la biserică, că voi face tot ce trebuie ca să fie Alan fericit…. şi lacrimile curgeau şir după şir.. în seara celei de a 4 zi am adormit cu mâna înlănţuită de degetele lui Alan…am visat imensul fluture ivoriu..era liber şi zbura pe o câmpie de maci…era născut din sângele meu şi se ducea către Alan..şi în vis Alan îmi era atât de departe..am început să îl strig şi deşi conştientizam că e doar un vis totul părea atât de lucid şi de real încăt întindeam mână să-mi pot atinge iubitul.. şi imensul fluture îl ducea tot mai departe.
- Domnişoară…. vă rog să vă duceţi să vă odihniţi.. avem un loc unde aparţinătorii pot să doarmă şi să facă un duş.
- Mulţumesc.. rămân aici şi nici nu sunt obosită.. am aţipit doar o clipă,
măcar în vis l-am avut aproape.
Asistenta m-a mângâiat pe cap, m-a luat de mână şi şi-a îndreptat de ochii spre cearcănele mele.
- Duceţi-vă şi vă odihniţi puţin.. îmbrăcaţi-vă şi reveniţi apoi… azi consiliul de gardă a hotărât să oprească aparatele… ne pare rău pentru iubitul dumneavoastră dar de 4 zile nu mai are nici o reacţie care să ne dea speranţe.. tot ce vedeţi este viaţă artificială.
- Mai stau puţin cu el… vreau sa îi vorbesc pentru ultima dată… apoi conştientizând acel ultima dată am izbucnit în plâns…deşi ochii mei se uscaseră de lacrimi, disperarea acelei ultime dăţi cu Alan, chiar şi aşa inert, era mai mult decât puteam suporta. Atunci mi-a venit ideea să îl urmez în lumea lui…
M-am ridicat zâmbitoare şi l-am sărutat pentru ultima dată, i-am luat mană rece şi i-am şoptit plângând planul meu… nici o reacţie.. i-am zâmbit şi am ieşit din salon. Pe hol John era crispat şi m-a privit temător.
- Pleci Clara? Renunţi şi tu? şi plin de ură şi sarcasm mi-a aruncat în faţă. vorbe dureroase
Totul e din cauza ta.. mereu l-ai bătut la cap, te-ai jucat cu el şi pretinzi că îl iubeşti… pleacă şi tu, dispari din faţa mea.. eşti doar încă o târfă care l-a urmărit pentru câştig.
Aproape nebună l-am privit pe John, l-am sărutat pe obraz şi l-am strâns de mână.
- John.. totul o sa fie bine.. descarcă-te pe mine şi apoi du-te şi stai lângă el…eu să mă alătur mai târziu.
Şi am lăsat în urmă un John uimit şi privindu-mi zâmbetul senin…M-am îndreptat spre oficiu şi am intrat la duş.Cu fiecare clipă ce trecea amintirile mele cu Alan reveneau furtunos.. primul nostru sărut, atingerea mâinilor sale, buzele lui care îmi zâmbeau numai mie, vocea lui dulce şi totuşi sarcastică cu băieţii lui…noi ne-am iubit mereu şi toate greşelile noastre au venit din clişeele în care trăisem, dar acum aveam să fim împreună peste toate.
Am ieşit zâmbind sub apă şi tot ce vedeam în faţa ochilor mei eram noi doi pe o pajişte imensă cu fluturii zburând liber în jurul nostru. M-am dus spre dulăpior şi am înghiţit toate pastilele pentru somn,mi-am luat din rucsac sticla de vin şi mi-am aprins o ţigară,apoi m-am întins pe pat şi am închis ochii.
În jurul meu pluteau fluturii ivoriu care se lăsau peste pielea mea, ştiam atingerea lui, şi ochii lui mă ţintuiau locului,eram amândoi în ploaie şi buzele lui mă ţineau într-un sărut pârjolitor,degetele lui coborau tandru peste gâtul meu şi buzele lui urmau dârele fierbinţi,dinţii lui trăgeau lacom de pielea mea, mă devora febril şi mâinile mele au început să îl dezbrace frenetic, îi simţeam inima bătând nebuneşte sub asaltul buzelor mele… şi atunci ne-am împreunat degetele şi am plonjat pe norişorul nostru pufos…
Luminile erau stinse şi cineva mă ţinea de mâna..Am deschis ochii şi Alan mă fixa cu privirea lui iubitoare.. prin fereastra deschisă stele nopţii luceau sălbatic şi vântul adia cu miros de pământ.. în fereastra deschisă un imens fluture ivoriu dansa cu perechea lui..
Stăpânul Fluturilor îşi îmbrăţisă iubita şi eu m-am strâns mai bine în braţele iubitoare ale lui Alan,mi-am lipit buzele de inima lui şi am ştiu că viaţa ne începe ameţitor.
marți, 19 august 2008
Miroase a pribegie
Your Career Personality: Empathetic, Loyal, and People-Oriented |
 Your Ideal Careers: Chef Corporate trainer Designer Events Coordinator Librarian Politician Psychologist Small Business Owner Social Worker Teacher |
The Quick and Dirty Career Test
Pentru ca fiecare dimineata decurge cu cana de cafea si cu nasul in bloguri,cu foi pe care se ingramadesc in cuvinte portrete de oameni si stari,ma gandeam ca e o posibilitate sa fug de la Psihologie spre altceva....si cum exista atatea in capul meu si toate zumzaie acuma ,razand,am refacut un test stupid de usor si de scurt....si tot asa mi-au fost rezultatele ca si cand am fost cobai pentru Alina si testele ei practice pentru facultate.
Intr-o zi am sa le devin pe toate intr-una.Stiu ca pot...desi,pana la acesti 21 de ani ai mei deja am muncit cu cateva dintre categoriile enumerate mai sus.
Dar revenind la scopul blogului din dimineata asta...
Nu stiu daca sunt potrivita in viata mea,in cariera aleasa acum,dupa multa migala si truda emotionala.
Mi-am gasit si gazda la Cluj...papa a fost mai determinat decat mine cand a auzit ca vreau sa imi pastrez serviciul din Brad si sa ma mut la facultate la distanta.
Ei bine,in 20 septembrie o sa ma mut....si mi-e teama de schimbare ca de naiba.
Imi plac plecarile pentru ca eu mananc drumuri,oameni si distante,dar mereu asteptam cu frenezie clipa rucsacitului pentru casa.
Gara.sine nesfarsite ochiului meu.Oameni si bagaje.Trenul.Ghemul soselelor.Buburuza galbena.
La Cluj devin casa mea cu numarul 2...de unde o sa vin saptamanal la munca mea de aici...si totusi daca la amiaz mi se face un dor de duca o sa trebuiasca sa mi-l inghit linistita si sa strang din dinti.
Mi-e cumva spaima de clipa cand o sa strang totul,Imensa mutare,care se va face cu tam-tam,lacrimi si proteste....fiindca asa sunt toate plecarile mele.
Nu vreau sa imi destram cuibul,dar momentul zborului se face sub ochiul atent al Viperei Mari.
Am crescut prea repede,am trait prea mult si totusi imi stiu locul,acum am inceput sa imi simt si radacinile.
Imi place sa stau aici pe banca,sa vad oamenii familiari care isi discuta problemele si vietile lor pe o bucata de lemn intre copiii ce fug aiurea.Imi place aerul,groapa din pavaj,cabanuta unde am stat atatea nopti cu Anda si Razvan si toate discutiile despre lume si mersul lucrurilor aici,acolo,peste alte distante.
Imi savurez diminetile mele singure,garsoniera pe unde Vipera Mare traieste cumva imaterial,din servici in camera ei.Mama si eu,doua taceri care isi explodeaza interiorul cu usa incuiata.
Nu ne digeram prezentele decat formal,fiindca traim amandoua in acelasi spatiu ne stim doar din aer.Simple schelete de oameni sociali care vin ACASA.
La Cluj va fi o vanzoleala de cuvinte,de oameni,de cani spalate si miros de cafea,de momente in bucatarie,de cursuri imprastiate pe unde am o clipa libera sa invat,de proiecte si planse pentru CRR Brad, de telefoane ce nu se opresc....cumva,partea asta o sa fie o prelungire a vietii de acasa...dar tot voi simti un parfum strain pe gulerul fiecarei zile incepute.
Ma cert fiindca devin patetica,dar citesc in sufletul meu ca intr-o carte vanduta in sute de exemplare.
De unde o sa te mai cunosti tu acolo fetito?
Din cioburi si o mana de oameni ce vin dinspre casa....
Si Malika ramane aici....un trunchi despicat de o crestere.
Intr-o zi am sa le devin pe toate intr-una.Stiu ca pot...desi,pana la acesti 21 de ani ai mei deja am muncit cu cateva dintre categoriile enumerate mai sus.
Dar revenind la scopul blogului din dimineata asta...
Nu stiu daca sunt potrivita in viata mea,in cariera aleasa acum,dupa multa migala si truda emotionala.
Mi-am gasit si gazda la Cluj...papa a fost mai determinat decat mine cand a auzit ca vreau sa imi pastrez serviciul din Brad si sa ma mut la facultate la distanta.
Ei bine,in 20 septembrie o sa ma mut....si mi-e teama de schimbare ca de naiba.
Imi plac plecarile pentru ca eu mananc drumuri,oameni si distante,dar mereu asteptam cu frenezie clipa rucsacitului pentru casa.
Gara.sine nesfarsite ochiului meu.Oameni si bagaje.Trenul.Ghemul soselelor.Buburuza galbena.
La Cluj devin casa mea cu numarul 2...de unde o sa vin saptamanal la munca mea de aici...si totusi daca la amiaz mi se face un dor de duca o sa trebuiasca sa mi-l inghit linistita si sa strang din dinti.
Mi-e cumva spaima de clipa cand o sa strang totul,Imensa mutare,care se va face cu tam-tam,lacrimi si proteste....fiindca asa sunt toate plecarile mele.
Nu vreau sa imi destram cuibul,dar momentul zborului se face sub ochiul atent al Viperei Mari.
Am crescut prea repede,am trait prea mult si totusi imi stiu locul,acum am inceput sa imi simt si radacinile.
Imi place sa stau aici pe banca,sa vad oamenii familiari care isi discuta problemele si vietile lor pe o bucata de lemn intre copiii ce fug aiurea.Imi place aerul,groapa din pavaj,cabanuta unde am stat atatea nopti cu Anda si Razvan si toate discutiile despre lume si mersul lucrurilor aici,acolo,peste alte distante.
Imi savurez diminetile mele singure,garsoniera pe unde Vipera Mare traieste cumva imaterial,din servici in camera ei.Mama si eu,doua taceri care isi explodeaza interiorul cu usa incuiata.
Nu ne digeram prezentele decat formal,fiindca traim amandoua in acelasi spatiu ne stim doar din aer.Simple schelete de oameni sociali care vin ACASA.
La Cluj va fi o vanzoleala de cuvinte,de oameni,de cani spalate si miros de cafea,de momente in bucatarie,de cursuri imprastiate pe unde am o clipa libera sa invat,de proiecte si planse pentru CRR Brad, de telefoane ce nu se opresc....cumva,partea asta o sa fie o prelungire a vietii de acasa...dar tot voi simti un parfum strain pe gulerul fiecarei zile incepute.
Ma cert fiindca devin patetica,dar citesc in sufletul meu ca intr-o carte vanduta in sute de exemplare.
De unde o sa te mai cunosti tu acolo fetito?
Din cioburi si o mana de oameni ce vin dinspre casa....
Si Malika ramane aici....un trunchi despicat de o crestere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)