La un pas de noua viata

Mi-am gasit si colega de camer la Cluj.O cheama Oana si este foarte simpatica si comunicativa...si vom sta impreuna mult,mult timp si zilnic.
In Anca (gazda mea din week-end acesta trecut) am gasit un gen de acasa,sora mare,multi verisori si multa grija pentru mine.Nu mai imi e asa teama de schimbare.

Si mai am 19 zile de stat acasa...se simte nostalgia...plec odata cu frunzele.
Ma duc in ceata-chiar e multa ceata in Cluj-sa o iau de la capat.
Astazi imi reincep si munca la birou.Inca sunt Monica,inca PR la Crucea Rosie...doar domiciliul il schimb..si am sa revin in fiecare vineri la munca.
Nu ma simt rupta...doar putin trista si crapata,discutand cu Andrei mi-am dat seama ca nu mai exista aceleasi culori in sangele meu.Exista doar verde si rosu...imi place cat am crescut.Imi simt marginile nemarginitului cumva.

Si-am crescut din taisul unei vieti intre oameni

You Are 79% Grown Up, 21% Kid

Congratulations, you are definitely quite emotionally mature. Although you have your moments of moodiness, you're usually stable and level headed.

How Emotionally Mature Are You?

nici nu mai am cap

Ploua adormit,incet si ordonat ca si cum norii au intrat la cursuri.
Mi-am pierdut bila de la pierceul din buza si execut miscari haioase de mentinere pe jumatate...astazi nu mai am cap.
Ultima editie de Fan Fest a inceput azi,cu organizatorii si corturile lor,cu mancatul de placinte peste deal si cu toti cei care au pofta de iesit in piciorul de plai.
Ploua si imi aduc aminte de anul trecut...astazi chiar sunt un inger sedat,cu o jumatate de bila pe buza,cu o cana de cafea fara nici un gust si cu picaturi de ploaie in par.

acopera-mi inima cu o umbra

zaharicale de uitare

Stau si respir.Cu Black Tea si Al Jarreau.
Ma simt descentrata.

Noapte.Eu fata in fata cu tot interiorul meu.Punct,revin cu vesti de la fata sufletului...alta data cand ma simt mai poeta si mai lirica.

I Will Rise-th3krimzon1

I am uncertain
About where I'm going
I am thinking
Without actually knowing
So bare with me!
Untill my eyes are open
And I can see!

I will take everything I can
And my faith in myself
Will be the rock...
On which I will stand!

I will rise!
And stand with grace
My life is a story
So I'll just turn another page...
Be careful, when you close your eyes...
In that split-second is when I will rise

The world around me
Is slashed and torn!
And everyday that passes
I feel so worn
I long for a respite from the norm...
Sometimes I'm sick and tired
And I don't want to fight anymore!

But I will take everything I can...
And my faith in myself
Will be the rock...
On which I will stand!

I will rise!
And stand with grace
My life is a story
So I'll just turn another page...
Be careful when you close your eyes...
Because that's when I will rise!

Tossing and turning
My senses burning
Feeling so incomplete
Then hits just keep coming
From one day to the next...
They knock me off my feet!

But I am taking everything that I can...
And making it, everything that I am...

I will rise!
And stand with grace!
My life is a story
So I just turn another page!
Be careful, when you close your eyes...
Because that is the moment...
When I will rise!

so wild-Vienna Teng mood

-Buna dimineata Malika...
-Nu-i buna de o vreme fiindca si tu stii asta!
-Hai sa ne mintim ca traim intre bomboane!
- Te doare spatiul acela gol?
- E doar o mirare...o mirare ce nu umple un gol cat iubirea mea de imensa.
- Imi pare rau ca o sa inceapa ploile...tot ce a mai ramas de bine este ca fiecare furtuna iti
va aduce tot mai mult aminte de tine!

Malika si Delia si-au revenit dintr-o frematare

detalii semnificative-Evadarea la Tisa

Aseara am purces incarcati si veseli spre Tisa.
Minunat loc,mai iesisem si inainte cu cortul,cand mergeam cu papa la pescuit...dar ieri seara cu Razvan si cu Anda am iesit la un picnic cu gust de evadare.Alex ne-a carat cu totul pana la locatie,surprinzator mi-am adus brusc aminte ca eu cunosc foarte bine si zona si locul si ca nu e o problema cu orientarea in spatiu in cazul in care se intampla sa am nevoie de ceva distanta doar pentru mine.
Am ajuns in jurul orei 20 si am ramas blocati.5 masini de Arad,cu chitari,plete si copilasi dupa ei...si evident corturile imprastiate pe langa malul unde campam eu de obicei...
O.K....nu-i nici o problema,am ochit alt spot mai departe de zona lor,intre niste pomisori agatatori,mai sus pe mal...in timp ce Alex isi fuma el linistit tigara si facea previziuni despre linistea cautata de noi si dezastrul care o sa il inghitim,eu si cu Anda am instalat cortul si Razvan a facut rost de lemne.
Am aprins focul,eu si tot eu am avut grija de el....inca un punct in plus la C.V.ul meu deci.
Am mancat,s-a ciocnit din butelia de vin.am ascultat chitara si vocile vecinilor nostri petrecareti...am auzit pielea lor cum se facea mica la miezul noptii cand s-au apucat sa-si dea hainele jos...si am ras noi....
La ora 1 a inceput furtuna.Cea mai puternica furtuna infruntata in camp deschis.Traznea asa tare ca aveam impresia ca sunt zeci de beculete care ne fac cu ochiul.S-a cutremurat pamantul sub cort,dar Protzapel statea semet in mugetul nebun,in timp ce noi ne-am facut mici in sacii de dormit asteptand momentul cand o sa fim luati pe sus....si am asteptat asa pana la ora 5,cand ne-am vazut vecinii urcandu-se in masini si accelerand pana la podea.
Nu stiu sigura daca din cauza stresului,sau a lipsei de ocupatie-de dormit nici unul nu reusea in zgomotul ala-ne-am apucat sa rontaim din punga de Biscoteria-"gustarea din crapatura zilei "dupa vorbele si zambetele lui Razvan.
Alarma, Crisul mai are jumatate de metru si iese fetelor!
In acel moment si eu si Anda,separat si discret ne roteam privirile prin cort si asteptam sa vedem valuri vascoase care au tentatia sa ne inghita.Mi-am tras rucsacul mai aproape...macar sacul de dormit sa mi-l recuperez in caz ca.....si s-a pus Anda pe "veranda" sa fumeze o tigara,in caz de ceva macar sa nu fim cuprinse de moleseala somnului...si am stat calme pana cand am simtit nevoia rapida sa strabat ploaia...I need to peeeeeeeee.....si am fugit...dar apa nu era deloc aproape de mal...Crisul clipocea cuminte in valurile lui de aceeasi nivel ca si cand am mers la somn...si la intoarcerea in cort istericalele noastre s-au transformat in rasete....
Lumina fulgerului l-a facut pe Razvan sa vada numai linii care se misca si mdah...sunase deja pe Alex sa-i spuna ca o sa trebuiasca sa il culeaga de la Arad maine,ca totusi poate sa stea linistit sa mai bea fiindca o sa facem supravietuire cu o plasa de mere si 2 paini.....noi chiar l-am crezut pana sa ne vina sa facem pipi pe rand....si s-a instalalt rasul tineretii istovite in fulgere si traznete.
La 5 am cazut rapusi...ne-am izbit de o miscare ciudata in timpul somnului,dar traznetul cazuse destul de departe de Protzapel si inca nu ne strivea nici un copac....asa ca am dormit pana la 7.

Buna dimineata cu cafea si primele raze de soare...in zgomotul masinilor cu care se intorceau vecinii sa-si stranga jucariile,Razvan si cu mine le-am ocupat locul nocturn,cu cafeaua si Camel.aruncam dupa ceva rubedenie de-a monstrului din Loch Ness si alegeam fatze pofticioase de viermi rosii...pana la 9 cand s-a trezit Anda,odata cu soarele.
S-a facut plaja sub raze fierbinti,s-au facut baie in repezis...ca si cum toti am fi uitat zbuciumul norilor si spumele ierbii...si s-a gandit cineva de sus sa ne aduca aminte...de la 13 pana la 16 a plouat cu bulbuci.
Alex ne-a recoltat doar pe la 16 30,intr-o invalmaseala de geci,cuie si izoprene ne-am adunat..

Am ajuns acasa,acum cortul meu drag se invarteste cu spor in masina de spalat,doarme in parfum de detergent si asteapta cuminte data de 5 septembrie cand o sa il rapim si pe Alex cu noi la Tisa...
suntem optimisti desi incepe toamna...mai vrem sa scapam de toate inca odata,o fuga cu surasuri inainte de eternele lacrimi si frunze adormite.

Protzapel o sa fie pe baricade....ca de obicei.

101(nu dalmatieni)

Buna dimineata!Am chef de joaca....am chef sa pasc un camp verde smaltuit si o apa adanca...vreau sa-mi plimb unghiile rosii peste iarba,vreau sa ma calce iarba pe umeri....inalta,densa si ascutita,ca si cum nici un vant nu ar trece la razboi.

S-a pornit o fierbinteala in mine,lumina mi-a deschis ochii ranindu-mi gatul...ma ustura de atata nevorbit,doar degetele mele bat cadente in ritm de Satie.

Ma trage de urechi o posibilitate sa ies cu cortul astazi....arde focul

mai aproape,tot mai aproape ca si cum ne mai desparte o usa de piele.


Ce faci,nu intrii?

100 de foi spre sfarsit

"Simt ca te pot parasi. Te iubesc atat de mult

incat s-a implinit ceva in mine-si acum te pot parasi."
C.Noica



Mi-am iesit din coaja mea cu margina felului tau de a fi
sunt libera ca o bucata de noroi pe obrazulu olarului
despuiata de cautari neobosit inventate doar ca sa nu uit
cum esti atunci cand eu ma trezesc sa cer inca o cupa de vise
cine sunt cand pasii tai se apropie de inima mea

E atat de bine sa-mi incap in piele si atunci cand ma intind.

Geo Bogza- un OM intreg cu usi spre exterior

DE CE SCRIU

De ce scriu ? Poate din aceleaşi motive pentru care vor fi scris alţii înaintea mea, cei care, citiţi cu o neistovită pa­siune, 'mult înainte de a bănui că eu însumi voi scrie cîndva, au avut o atît de covîrşitoare influenţă asupra mea, deschi-zîndu-mi ochii spre mine însumi şi spre lume, plămădin-du-mă încă o dată şi făcînd să mă nasc a doua oară, întru omenie si cunoaştere, încît fără ei — marii si veneraţii mei părinţi — chipul şi statura-mi ar fi fost altele, nu-mi închi­pui cum, aşa cum plopul care creste în lumina zilei nu-si poate închipui cum ar fi arătat dacă i-ar fi fost dat să crească într-o peşteră.

De ce scriu ? Ca să-i tulbur pe oameni, să le reamintesc că sînt oameni, că omenia e o realitate care poate fi simţită şi pe care se poate conta, ca pe mireasma şi substanţa pîinii, plămădită din grîul care e un dar al soarelui.Din credinţa că as putea să-i fac pe cei ce mă citesc mai buni, aşa cum cei pe care eu i-am citit m-au făcut mai bun, ca să pun încă o aşchie pe focul ce arde de veacuri, într-un atît de mare întuneric, în ceasul în care mi-a fost dat să fac de veghe asupra lui.

Ca să lupt împotriva înstrăinării omului de sine însuşi, împotriva a tot ceea ce generează, şi perpetuează, şi agravează înstrăinarea : împotriva standardizării si abstractizării vieţii, împotriva mecanismelor de gîndire, forme ale unei morţi mai rea decît moartea.

De ce scriu ? Pentru că sînt convins de frumuseţea vieţii şi a lumii, pentru că socotesc existenţa universului si existenţa noastră în univers, capacitatea noastră de a-l percepe sii de a reflecta asupra lui, o aventură extraordinară, în stare să ne taie respiraţia în fiecare clipă, în toate clipele vieţii noastre şi de-a lungul tuturor mileniilor în care omenirea va fi prezentă în univers.

Desigur, acestea sînt numai cîteva din multele răspunsuri ce s-ar putea da unei asemenea întrebări.

Scriu, aş putea răspunde de asemeni, din dorinţa existentă în mine dinainte de a fi început să scriu, de a spulbera banalitatea. Cei mai mulţi oameni îmi par, în felul cum îşi trăiesc viaţa, asemeni unor călători care din minut în minut ar căsca de plictiseală, ar încerca să adoarmă sau ar juca o partidă de cărţi, nemaiştiind cum să-si omoare vremea, în timp ce trenul care îi poartă ar străbate un continent fantastic. Scriu pentru a-i implora pe aceşti călători să-si arunce măcar o clipă ochii pe fereastră.

Nu în toate etapele vieţii mele am scris din aceleaşi motive. La început şi la început am scris, am mărturisit atunci, din exasperare.

Iar astăzi scriu din cu totul alte pricini, mai vaste decît oricare altele care mi-au pus în stare de veghe conştiinţa. Scriu pentru că, mai mult decît oricînd, cred că am ceva de spus. Scriu pentru a încerca să corectez erorile. Aceasta îmi pare a fi datoria mea faţă de epoca în care trăiesc.

Stăpânul Fluturilor

Dimineaţa aceasta venea miros de primăvară, auzeam creşterea ierbii, aşa cum stăteam tolănită pe banca mea preferata. Parcul era solitar, doar sufletul meu ciripea in ritmurile mp3-ului ducând crâncena lume a ororilor sub un soare blând şi pacifist.
- Clara, iepuraşul a fugit din cuşca!!!! Ridica-te şi du-te la mitica pentru că de data asta au să îl mai ţină….garda l-a săltat pentru o nouă tâmpenie.
- Ok. Merci..deşi că ştii că noi nu mai suntem împreună de 2 săptămâni aşa că ar fi bine să îl anunţi pe tatăl său.
- Dar Clara, a zis el că vrea să te anunţ doar pe tine..du-te odată fată că doar nu mori dacă ţi se răceşte locul pe bancă.
Iepuraş, porecla dată fostului meu prieten, care se pare că nu era chiar atât de inocent precum animalul blănos M-am simţit total plictisită de subiect, era mai cald locul meu însorit decât o vizită la poliţie unde să dau de recentul meu despărţit..dar inima mea a început să bată , ochii mei şi-au privit roată toate amintirile cu el… banca aceea nu era doar o întâmplare.. era primul sărut şi toate nopţile cu luna plină în care Iepuraş se dezlipea de zgomotoasa lui trupa ca să îşi încarce bateriile…
# la ce puteam să mă aştept, eram cu un tip important din showul de cartier,o cu totul altă lume în care eu păşisem facultativ doar pentru niscaiva adrenalina, fatala şi mult prea densă pentru gustul meu… sunt o tipa rea uneori dar viaţa mea însemna mai mult decât un iubit absent, cu o gaşcă de tembeli care bântuiau străzile şi sălile de net#
- Îl iubesc mult, dar a dracului să fie dacă am să mai îi salvez fundul… să facă bine să stea departe de toate belele, eu nu sunt pentru el decât o jucărie…. şi fufele lui se distrează doar când are teancul de banii nu?... să şti că e ultima dată Roms când eu mai intervin pentru el.. gata cu toate, am şi eu o limită omule!!!
Mă simţeam total frustrată, eu am fost singura care l-a iubit pentru ce era el mereu, pentru toate părţile sale, eu l-am aşteptat nopţi întregi nedormită şi cu mintea aiurea, prea speriată de ce face el şi ce companie are şi toate lacrimile mele au însemnat zero pentru că mă iubea la modul light.. eram în gândul lui, dar libertatea aceea care mi-a dat-o mă făcea să simt că nu îi pasă, oricum înainte de el nici mie nu îmi păsa dacă tipul de lângă mine simte ceva sau mergem doar în direcţia faimei.
Mi-am scos telefon din buzunar şi am sunat la comisariat…era acolo un fost amic, ne cunoşteam destul de bine şi mereu fusese un admirator de-al meu, nelipsit de la întâlnirile cu poeţii apucasem odată să îi vorbesc despre acest gen de iubire dintre mine şi Iepuraş…. ştiam cât îl rănesc zicându-i despre alt bărbat ce ar fi vrut să audă el din gura mea, dar mai ştiam şi că dragostea neîmplinită iartă multe, mai ales că niciodată nu i-am dat speranţe… am rămas cu numărul său şi cu promisiunea că mă va ajuta în orice problemă.. fix omul potrivit care să redea libertatea celui pe care îl iubeam… oricum eram despărţiţi şi eram determinată să cer acest favor întorcând amabilitatea cu o cină si un vin bun.
- Buna! Marius, am o mare întrebare şi o rugăminte.. tonul meu pisicit mai că mi-a făcut greaţă, îmi venea să mă scuip şi să arunc telefonul cât mai departe, dar Iepuraş era încă la declaraţii.
- Clara…. ce bine îmi pare să te aud, credeam că nu ai sa foloseşti niciodată acest
număr! Spune tot ce ai pe suflet şi se rezolvă!
- Marius, şti că ţi-am povestit de Iepuraş şi acum e legată de el această favoare, doar că înainte vroiam doar să te întreb dacă eşti liber în seara asta.. fac un grătar şi nu e bine să laşi o domnişoară să bea singură… mai ales când e vorba de un vin roşu vechi!
- Îmmmhhh… sună bine, mai ales când aceea domnişoară eşti tu..s-a rezolvat cu asta.. acum spune-mi despre favoare.
- Ştii, Iepuraş a fost la net ieri şi după ce au plecat de acolo i-a săltat garda.. erau mulţi şi s-a trezit unul cu gura mare să comenteze..dar nu a fost mare brânză, erau paşnici şi doar nu au făcut mare lucru…am auzit că încă sunt ăn secţie la declaraţii şi vroiam doar să ştiu dacă totul e în regulă?!
- Mora.. tu îţi faci griji degeaba, acum au plecat.. de vreo 10 minute..nu a fost mare lucru doar că de la comentariile alea de şmecheri ne-am gândit că cine ştie ce bandă ori fi şi am făcut o verificare de rutină..dar mă bucur că a fost aşa… am obţinut o cină cu tine…
- Bun..atunci te aştept la mine pe la 21.Şi , te rog, să nu-mi aduci flori, e doar o cina amicală.
- Ştiu că te-ai despărţit de el, ştiu că poate încă ăl mai iubeşti, dar vreau sa mă laşi să am grijă de tine!Eu te iubesc încă din aceea seară..şti tu toate cotloanele mele
- Ştiu, Marius, ştiu, doar că nu e vremea sa vorbim despre asta…OK..Merci de tot şi ne vedem diseară.
- Ok..pa,pa
M-am aşezat pe bancă, dintr-o dată nu mai era atâta soare, nici primăvară, îmi era frig şi lacrimile curgeau vale fără cruţare pentru starea mea de dinainte… încă îl iubeam şi o simţeam atât de acut încât îmi venea să îmi scot inima şi să o arunc la gunoi..oricum..asta eram eu pentru el, un mare coş de reciclare a sentimentelor.
Alan se contura în faţa mea,înalt şi brunet,cu cel mai radios zâmbet posibil.
- Buna iubita!Ţi-a fost dor de mine? şi fără ca să mă întrebe dacă poate să stea se trânteşte lângă mine luându-mă în braţe foarte familiar.
- Termina odată! Noi doi nu mai avem nimic în comun.. am discutat de atâtea ori că nu vreau sa mai am de a face cu tine.
- Haide, întinde mâna şi închide ochii!
De fiecare dată Alan era cel care mă surprindea.. era mereu atât de vijelios şi plin de nou , încât mă simţeam foarte ştearsă în compania lui.. defapt niciodată nu am înţeles de ce noi doi ajunseserăm un cuplu, era dorit şi curtat de o grămada de femei, eu la rândul meu aveam o mulţime de admiratori care erau gata să îmi satisfacă toate capriciile şi dorinţele, dar cu Alan, totul a fost jocul în care eu am pierdut, încă odată mâna mea s-a întins docilă.
- Tu eşti nebun! Şi primul gest a fost o îmbrăţişare furtunoasa…în palma ţineam un splendid fluture, imens şi fragil, colorat în roşu ivoriu ca o zbatere de buze.
- Ştiam eu că îl vroiai pentru colecţia ta..aşa că am pus osul la muncă şi iubita mea are fluturele dorit.
L-am sărutat…. ştiu acum că poate nu era drept să fac acel gest, dar era atât de ispititor relaxat încât buzele mele s-au deschis sub acel zâmbet larg, i-am simţit respiraţia şi mâna mea şi-a găsit odihna deasupra inimii lui.. bătea nebuneşte sub degetele mele… şi m-am oprit
- Alan… nu îl pot accepta, şi iartă-mă pentru ieşirea asta.. nu ştiu ce m-a apucat! eram fâstâcită şi tremuram toată, realizasem că toate promisiunile mele de a renunţa la el se duseseră pe apa sâmbetei… vroiam să mă ia în braţe şi să mă sărute, să îi simt buzele lui flămânde coborând sub urechea mea şi să aud încă odată cât de mult însemn eu pentru el.
Dar Alan s-a ridicat, a luat din palma mea întinsa fluturele şi mi-a atins uşor buzele cu aripile plăpânde, apoi l-a pus înapoi în cutie şi a plecat grăbit spre ieşirea din parc.
# proasto…eşti o idioata!.. acum nu ai decât să stai şi să te gândeşti că ai pierdut totul..#
Lacrimi grele curgeau, în faţa ochilor mi se derula nebuneşte toată scena, fără oprire simţeam inima mea pulsând… nu ştiam ce s-a întâmplat…motivul schimbării lui,mai ales că el era mereu atât de răbdător cu toate plecările lui, cu toate lacrimile şi neîncrederea mea…azi totul s-a rupt….si plus că diseară mai luam cina şi cu Marius.. şi atunci am văzut o imensă piatră care a coborât peste capul meu.Mă aşteptam să încetez să respir, să curgă sânge din tot trupul acesta care rănise prea mult.. mă gândeam că îmi merit soarta şi că asta e singurul lucru cu care mă voi mulţumii… că am să fiu cu Marius şi că am să îl las pe Alan să fie fericit.. şi de aici am început să îmi plâng de milă… m-a reîntins pe bancă şi am început să îmi chem moartea, vroiam atât de mult să nu mai simt nimic, să dorm, să uit,să fie totul un lin şi în mine să nu mai existe nici urmă de iubire, să fiu rece şi primitoare ca o piatră de mormânt, stăteam întinsă ca şi cum acolo avea să fie sfârşitul.
Din umbră vedeam plutind un imens fluture ivoriu, plăpând ca o adiere şi sigur pe zborul său, era fluturele pe care mi-l întinsese Alan… cine ştie pe unde rătăcea el, cine îl consola şi în braţele cărei femei găsea tot ce eu îi refuzasem în parc..
Zbârnâitul telefonului deranja sumbritatea gândurilor mele. Era John, tovarăşul lui Alan, care cine ştie ce mai vroia.. prima intenţie a fost să îi închid ,nu vroiam să aud pe fundal nici un zgomot petrecăreţ, vroiam să rămân cu ideile mele şi cu tot ce îmi imaginam eu, singurul mod de a putea şterge tot ce simţeam eu pentru Alan. Totuşi John insista să mă apeleze.
- John..nu ştiu de ce mă suni, nu mai vreau să ştiu de nici o porcărie pe care o face el..
- Unde eşti?Lasă tot şi vino la spital..Alan a avut un accident de maşină şi este în stare critică.. doctorul a zis că e nevoie de tine şi de un miracol ca să mai îl avem pe Alan cu noi.
- Acum am fugit..John…la ce spital e?
- La spitalul judeţean, secţia terapie intensivă..te aştept pe hol.
M-am ridicat în fugă, alergam spre spital… din vina mea acum el zăcea acolo.. doar eu şi capriciile mele îl aduseseră atât de aproape de moarte. Mă simţeam extrem de vinovată.. mă gândeam că niciodată nu o să mai îl las atât de aproape de mine încât să îl rănesc.În acel moment la uşa mea goală Mariu avea să afle de accident…dar eu alergam şi doar iubitule meu conta cu adevarat.
Am ajuns la spital şi pe hol m-am întâlnit cu John…era palid şi mâinile îi tremurau puternic…
- Care sunt veştile? John.. uită-te în ochii mei şi spune-mi drept!!!! l-am apucat de tricou şi am început să îl scutur frenetic
- Clara, calmează-te sau nu mai îţi zic nimic.. apoi m-am trezit la pieptul lui şi deja chiar am început să mă tem şi mai tare.. plângeam şi eram atât de îngrozită de ce are să îmi zică încât l-am strâns atât de tare de mână până ce unghiile mele au lăsat două dâre roşii.. nu părea să simtă. continua să mă legene ca şi pe un copil mic şi apoi a vorbit
- Clara, el are nevoie de tine.. dacă şi tu cedezi acum miracolul nu mai se va înfăptui..
- John.. zi-mi şansele de supravieţuire! Zi-mi tot odată!
- Comă de gradul 3.. şi dacă îşi revine s-ar putea să rămână , deci oricum ar fi distrus.. dar dacă trece de noaptea asta, doctorul a zis că primul hop e trecut şi că de abia atunci vom putea începe să sperăm.
M-am prăbuşit pe canapea şi am început să privesc în gol. Apoi a venit o asistentă şi mi-a adus un halat şi o mască şi doctorul mă aştepta în holul salonului.
- Rămâneţi lângă el, vorbiţii încontinuu şi nu îl lăsaţi să se piardă… deşi e în comă, vă poate auzi şi asta poate fi un motiv de luptă cu moartea.Vă las acum..pentru ajutor apăsaţi butonul roşu.
Şi am rămas singură, în faţa patului, unde o masă inertă însemna iubitul meu.. era întuneric şi mirosea a medicamente şi a dezinfectant.. auzeam târâitul aparatelor care îi menţineau respiraţia… mi-am şters lacrimile şi m-am aşezat uşor pe patul îngust.
Era rece şi nemişcat, inima lui nu mai avea voiciunea care mă făcea să plutesc…
l-am luat în braţe fiind atentă la tuburi şi am început să îi sărut mână care a ştiut să mă alinte mereu..acum stătea moale şi docilă sub degetele mele…am început să îi vorbesc şi să îi sărut buzele reci… era atât de rigid încât parcă nu mai conta că eu sunt acolo.
- Alan, iubitul meu, dragul meu drag…. mi-a plăcut fluturele primit, seamănă cu tot ce trezeşti tu în mine.. de fiecare dată când te vad, un roi imens începe să plutească prin sângele meu… vocea ta profunda aduce în mine zbaterea de aripi.. te iubesc atât de mult.. te rog să deschizi ochii.. Alan.. deschide ochii, zâmbeşte-mi, atinge-mă, sărută-mă .. Alan să nu mă laşi singură.. să şti că tu eşti lumina mea, raza mea de soare în tot întunericul în care viaţa asta mă aruncă… Alan… mă auzi?? Te rog iubitule… dragul meu drag.. te rog să te întorci înapoi.. dacă nu de dragul meu atunci pentru tot ce nu ai făcut, pentru toate ploile care ţi-ai deschis vise, pentru toate clipele în care inima ta a bătut mai repede.. pentru tot ce nu ai împlinit şi nu ai văzut.
Alan… să nu mori …Alan..să deschizi ochii… iubitule… te rog să deschizi ochii!!!
Şi aşa timp de 3 zile Alan a rămas inconştient… vedeam uneori câte o zbatere de pleoape şi mă bucuram că totuşi corpul său mai reacţionează.. timp de 3 zile nu m-am mişcat de lângă patul lui..l-am ţinut de mână, i-am vorbit şi l-am sărutat… zi cu zi doctorii îşi pierdeau speranta..şi zi după zi eu mă rugam mai fierbinte..în a 4 zi eram extenuată.. palidă ca un perete..tremuram toată de spaimă şi de neputinţă.,mă simţeam inutilă acolo şi îmi doream doar să deschidă ochii şi să fie totul bine…promiteam sacrificiu de sine unui dumnezeu în a cărui prezenţă nu crezusem înainte… juram că am să renuţ la Alan şi la iubirea lui.. că dacă se trezeşte am să mă călugăresc şi am să fiu credincioasă, că am să mă duc mereu la biserică, că voi face tot ce trebuie ca să fie Alan fericit…. şi lacrimile curgeau şir după şir.. în seara celei de a 4 zi am adormit cu mâna înlănţuită de degetele lui Alan…am visat imensul fluture ivoriu..era liber şi zbura pe o câmpie de maci…era născut din sângele meu şi se ducea către Alan..şi în vis Alan îmi era atât de departe..am început să îl strig şi deşi conştientizam că e doar un vis totul părea atât de lucid şi de real încăt întindeam mână să-mi pot atinge iubitul.. şi imensul fluture îl ducea tot mai departe.
- Domnişoară…. vă rog să vă duceţi să vă odihniţi.. avem un loc unde aparţinătorii pot să doarmă şi să facă un duş.
- Mulţumesc.. rămân aici şi nici nu sunt obosită.. am aţipit doar o clipă,
măcar în vis l-am avut aproape.
Asistenta m-a mângâiat pe cap, m-a luat de mână şi şi-a îndreptat de ochii spre cearcănele mele.
- Duceţi-vă şi vă odihniţi puţin.. îmbrăcaţi-vă şi reveniţi apoi… azi consiliul de gardă a hotărât să oprească aparatele… ne pare rău pentru iubitul dumneavoastră dar de 4 zile nu mai are nici o reacţie care să ne dea speranţe.. tot ce vedeţi este viaţă artificială.
- Mai stau puţin cu el… vreau sa îi vorbesc pentru ultima dată… apoi conştientizând acel ultima dată am izbucnit în plâns…deşi ochii mei se uscaseră de lacrimi, disperarea acelei ultime dăţi cu Alan, chiar şi aşa inert, era mai mult decât puteam suporta. Atunci mi-a venit ideea să îl urmez în lumea lui…
M-am ridicat zâmbitoare şi l-am sărutat pentru ultima dată, i-am luat mană rece şi i-am şoptit plângând planul meu… nici o reacţie.. i-am zâmbit şi am ieşit din salon. Pe hol John era crispat şi m-a privit temător.
- Pleci Clara? Renunţi şi tu? şi plin de ură şi sarcasm mi-a aruncat în faţă. vorbe dureroase
Totul e din cauza ta.. mereu l-ai bătut la cap, te-ai jucat cu el şi pretinzi că îl iubeşti… pleacă şi tu, dispari din faţa mea.. eşti doar încă o târfă care l-a urmărit pentru câştig.
Aproape nebună l-am privit pe John, l-am sărutat pe obraz şi l-am strâns de mână.
- John.. totul o sa fie bine.. descarcă-te pe mine şi apoi du-te şi stai lângă el…eu să mă alătur mai târziu.
Şi am lăsat în urmă un John uimit şi privindu-mi zâmbetul senin…M-am îndreptat spre oficiu şi am intrat la duş.Cu fiecare clipă ce trecea amintirile mele cu Alan reveneau furtunos.. primul nostru sărut, atingerea mâinilor sale, buzele lui care îmi zâmbeau numai mie, vocea lui dulce şi totuşi sarcastică cu băieţii lui…noi ne-am iubit mereu şi toate greşelile noastre au venit din clişeele în care trăisem, dar acum aveam să fim împreună peste toate.
Am ieşit zâmbind sub apă şi tot ce vedeam în faţa ochilor mei eram noi doi pe o pajişte imensă cu fluturii zburând liber în jurul nostru. M-am dus spre dulăpior şi am înghiţit toate pastilele pentru somn,mi-am luat din rucsac sticla de vin şi mi-am aprins o ţigară,apoi m-am întins pe pat şi am închis ochii.
În jurul meu pluteau fluturii ivoriu care se lăsau peste pielea mea, ştiam atingerea lui, şi ochii lui mă ţintuiau locului,eram amândoi în ploaie şi buzele lui mă ţineau într-un sărut pârjolitor,degetele lui coborau tandru peste gâtul meu şi buzele lui urmau dârele fierbinţi,dinţii lui trăgeau lacom de pielea mea, mă devora febril şi mâinile mele au început să îl dezbrace frenetic, îi simţeam inima bătând nebuneşte sub asaltul buzelor mele… şi atunci ne-am împreunat degetele şi am plonjat pe norişorul nostru pufos…


Luminile erau stinse şi cineva mă ţinea de mâna..Am deschis ochii şi Alan mă fixa cu privirea lui iubitoare.. prin fereastra deschisă stele nopţii luceau sălbatic şi vântul adia cu miros de pământ.. în fereastra deschisă un imens fluture ivoriu dansa cu perechea lui..
Stăpânul Fluturilor îşi îmbrăţisă iubita şi eu m-am strâns mai bine în braţele iubitoare ale lui Alan,mi-am lipit buzele de inima lui şi am ştiu că viaţa ne începe ameţitor.

Miroase a pribegie

Your Career Personality: Empathetic, Loyal, and People-Oriented

Your Ideal Careers: Chef Corporate trainer Designer Events Coordinator Librarian Politician Psychologist Small Business Owner Social Worker Teacher

The Quick and Dirty Career Test

Pentru ca fiecare dimineata decurge cu cana de cafea si cu nasul in bloguri,cu foi pe care se ingramadesc in cuvinte portrete de oameni si stari,ma gandeam ca e o posibilitate sa fug de la Psihologie spre altceva....si cum exista atatea in capul meu si toate zumzaie acuma ,razand,am refacut un test stupid de usor si de scurt....si tot asa mi-au fost rezultatele ca si cand am fost cobai pentru Alina si testele ei practice pentru facultate.

Intr-o zi am sa le devin pe toate intr-una.Stiu ca pot...desi,pana la acesti 21 de ani ai mei deja am muncit cu cateva dintre categoriile enumerate mai sus.

Dar revenind la scopul blogului din dimineata asta...
Nu stiu daca sunt potrivita in viata mea,in cariera aleasa acum,dupa multa migala si truda emotionala.
Mi-am gasit si gazda la Cluj...papa a fost mai determinat decat mine cand a auzit ca vreau sa imi pastrez serviciul din Brad si sa ma mut la facultate la distanta.
Ei bine,in 20 septembrie o sa ma mut....si mi-e teama de schimbare ca de naiba.
Imi plac plecarile pentru ca eu mananc drumuri,oameni si distante,dar mereu asteptam cu frenezie clipa rucsacitului pentru casa.
Gara.sine nesfarsite ochiului meu.Oameni si bagaje.Trenul.Ghemul soselelor.Buburuza galbena.

La Cluj devin casa mea cu numarul 2...de unde o sa vin saptamanal la munca mea de aici...si totusi daca la amiaz mi se face un dor de duca o sa trebuiasca sa mi-l inghit linistita si sa strang din dinti.
Mi-e cumva spaima de clipa cand o sa strang totul,Imensa mutare,care se va face cu tam-tam,lacrimi si proteste....fiindca asa sunt toate plecarile mele.
Nu vreau sa imi destram cuibul,dar momentul zborului se face sub ochiul atent al Viperei Mari.
Am crescut prea repede,am trait prea mult si totusi imi stiu locul,acum am inceput sa imi simt si radacinile.
Imi place sa stau aici pe banca,sa vad oamenii familiari care isi discuta problemele si vietile lor pe o bucata de lemn intre copiii ce fug aiurea.Imi place aerul,groapa din pavaj,cabanuta unde am stat atatea nopti cu Anda si Razvan si toate discutiile despre lume si mersul lucrurilor aici,acolo,peste alte distante.
Imi savurez diminetile mele singure,garsoniera pe unde Vipera Mare traieste cumva imaterial,din servici in camera ei.Mama si eu,doua taceri care isi explodeaza interiorul cu usa incuiata.
Nu ne digeram prezentele decat formal,fiindca traim amandoua in acelasi spatiu ne stim doar din aer.Simple schelete de oameni sociali care vin ACASA.
La Cluj va fi o vanzoleala de cuvinte,de oameni,de cani spalate si miros de cafea,de momente in bucatarie,de cursuri imprastiate pe unde am o clipa libera sa invat,de proiecte si planse pentru CRR Brad, de telefoane ce nu se opresc....cumva,partea asta o sa fie o prelungire a vietii de acasa...dar tot voi simti un parfum strain pe gulerul fiecarei zile incepute.
Ma cert fiindca devin patetica,dar citesc in sufletul meu ca intr-o carte vanduta in sute de exemplare.

De unde o sa te mai cunosti tu acolo fetito?
Din cioburi si o mana de oameni ce vin dinspre casa....

Si Malika ramane aici....un trunchi despicat de o crestere.

Gramo explica vorbind...

Dar atunci nu prea ii poti intelege pe oameni. Si daca nu ii intelegi, nu poti nici sa ii iubesti. So fuck off!

Iar acum revin la intrebarea mea: Cum de ne putem indragosti de oameni?

Statuile (de la Pygmalion incoace), robotii, personajele de desene animate sau personajele fictionale au toate un lucru in comun: in ele poti vedea iubirea ideala.

Oamenii, in schimb, au defecte. Sunt varza. Si atunci? Cum ajunge cineva sa renunte la idealurile de iubire ale copilariei si adolescentei si accepta sa traiasca alaturi de un om real?

Nu exista om real cu care sa te potrivesti perfect. Si nu exista in realitate iubirea ideala. Nu exista o singura persoana pe lume care sa fie cealalta jumatate a ta s.a.m.d. Poti sa accepti asta?

Eu nu.

“Si atunci, de unde stiu ca ma iubesti pe mine? De unde stiu ca nu e vorba de o fantezie de-a ta?” Well, stim sa distingem fantezia de realitate. Nu suntem retarzi.

Ca sa fiti siguri ca mai exista ceva de digerat:


Mi-a picat bine,tocmai veneam din parc cu gandurile aiurea si cu fata aiurita...astazi parca am imprumutat ceva din "copilul rebel" si totusi si eu stiu ca ei explica mai bine si vorbesc in cuvinte despre ceva ce s-a tacut atat timp

oare ce-as fi in raspunsul prietenului imaginar

GAS : nu, tu esti altceva
Monica Delia : ce sunt eu?
GAS : curioasa ?
Monica Delia : foooarteeeee
GAS : n-ar trebui
Monica Delia : ei nu...
GAS : serios ... nu
GAS : pentru ca roade curiozitatea


As renunta la miserupism..taiata si eu ca o bucata de iarba emo..dar taiata sufleteste...
si ce as mai putea spune despre sentimentul acesta care inteapa si bucura ca un cui imbalsamat.
Pe cine sa mai ma rastignesc ca sa uit cum imi bate inima?
Ce ciudata e prietenia atunci cand imaginarul incarnat incepe sa-ti vorbeasca ca si cum
nu ar mai fi locuit acolo in cutiuta cenusie...cum sa mai spun cate spasme tresar si cati luceferi se aprind in sangele meu?
Mai stiu eu sa vorbesc omeneste?Mai am puterea sa caut un sarpe mov si sa-l rog sa ajunga pana in miezul pamantului tau?
Pana si de iubire am obosit ,sa stau sa sa intorc spatele...singura concluzie care mai imi dezleaga sufletul e o ridicare de umeri si un fie ce-o fi...inca te iubesc si inca sfarai ca o picatura de apa rece pe aceasta piatra ce sunt...monument funerar,zambind zilei si razelor ce vin.

tu dulce rasarit de soare ... se pare ca timpu` meu a apus ... ne vedem la alte noi orizonturi

si trec zilele si se muta orizonturile tot pe partea unei clipe scurte si imprastiata....si tu niciodata nu-mi pare ca mai vii ca un om...nici flacara,nici imaginar...altceva de cum poate ma simt.

The Fray

Step one you say we need to talk He walks you say sit down it's just a talk He smiles politely back at you You stare politely right on through Some sort of window to your right As he goes left and you stay right Between the lines of fear and blame And you begin to wonder why you came Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And I would have stayed up with you all night Had I known how to save a life Let him know that you know best Cause after all you do know best Try to slip past his defense Without granting innocence Lay down a list of what is wrong The things you've told him all along And pray to God he hears you Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And I would have stayed up with you all night Had I known how to save a life As he begins to raise his voice You lower yours and grant him one last choice Drive until you lose the road Or break with the ones you've followed He will do one of two things He will admit to everything Or he'll say he's just not the same And you'll begin to wonder why you came

Alergam pe corzi de vioara,manjiti cu dulceata de spin,
ne blamam sentimentele interioare si ne vorbim in refren
cumva si tu m-ai preface in ura
odata si eu veneam din senin.
sta intre noi o pata imensa
iar totul in jur se preface
balti de suflete cu venin.

Pe acest drum pe care am pornit,nu mai exista nici o linie de plutire,vaslim cu degetele
peste toate gandurile si clipele pierdute...am invatat ca exista si "prea tarziu".

El si Ea-si intre ei o lume imaginara

cine a stabilit regulile acelea, dupa care ei ar fi trebuit sa traiasca multumiti?
cine a stabilit ca nu se putea altfel?
cine stabileste cand e iubire si cand nu e?
cine iti stabileste sansele la fericire?
cine stabileste ca nu se poate intampla mai mult decat au avut altii?
cine stabileste ca e adevarat ceva si altceva nu e?
cine stabileste cand trebuie sa fii ranit si sa pui stop?
cine stabileste un limbaj de lemn, ce nu inseamna in nici un caz iubire?
cine stabileste ce e important pentru tine?
cine stabileste daca drumul pe care mergem inainte, ca orbii, e cel bun?
cine stabileste ca nu vezi bine ce vezi, ca nu intelegi bine, ca trebuie s-o iei la dreapta, in loc sa faci stanga, ca trebuie sa te comporti cumva anume, altfel nu se poate? nu se poate, ce?
cine stabileste ce trebuie sa aleg eu?
cine stabileste cine sunt eu?
pentru ei, se stabilise totul dinainte. aveau un grafic de urmat.
ei insa, l-au schimbat.
asta au facut. impreuna.
ei.

Antoaneta Cojocaru

O betie de culori,a cazut furtuna...furtuna ca atunci cand eu as fi putut fi panza ta de pictat cu degetele...si vantul si iubirea ta au acelasi gust si aceeasi atingere.
Ploua-ma in liniste,ploua-ma tacut,ca si cum ai uitat ca exist.

un cerc neterminat

Lumea e un cerc de nebuni frumosi
care digera totul pe dos
nici un diavol nu pune seamna pe un inger frumos
si toate singuratatile au un gust de nepasare
cateodata si ingerii lasa sabia jos
zburand intr-un cerc vicios
noi doi stam la taclale
rotund neterminati
ca un gat prea intins
al existentei.


Poem pentru Luci,doar pentru mine Luci
si cu zambete am inceput,fara nici o incheiere in fata unui lan de grau primavaratic

te-am pierdut de mine

S-a dus copilul rebel,s-au dus discutiile de la cafea...si mi-e dor de Alex..si mi-e ciuda ca imi e dor.
Pana acum oamenii au fost lucruri de sticla in viata mea...si am spart o prezenta.
Fiindca eu am fost copila si tineam monopol pe ideeile mele si asa "copilaresti"
Si acuma merge Copilul Rebel....si N.O.H.A. si mai fac cate un fragment din engleza....si tocmai de asta urmeaza 3 pereti aiurea in cap...si
C'est la vie!
Mi-e foarte dor de tine,Alex....uite ca mi-am primit surpriza...si iar mi-e si mai dor de tine.

printre stropii de caldura

Buna dimineata Pamant!
Se face cald astazi,gandesti sau te-ai indragostit?
Dar Pamantul a tacut ca si pana acum.
Ma rastorn adormita in cana de cafea,desi tocmai bine stiu ca pe canicula nu e recomandata cafeaua...si mai tarziu va trebui sa dojenesc babutele si mosii care au baut cafea si au plecat la piata ajungand la punct de prim ajutor aproape lesinati.

-De ce ati baut cafea?Nu stiti ca pe canicula nu se consuma cofeina?
- Ei acuma si mataluta,esti tanara,noi atata placere mai avem....

Si rad ochi in ochi,recunosc atunci ca si varsta mea pitica isi agata degetele in cana de cafea...nu chiar de moft,nici de psihic,doar de placere si de bucurie....o pata de negru,o pata de noapte si povesti interminabile din noaptea ce a trecut.
Nocturn,vocile noastre se fac comode in parculet,la cabana deschisa si plina de foi cu scoruri de remi,sah,carti si table...bunicutii care stau aici ziua si vin la mine la o tensiune si un pahar cu apa nu stiu ca pacatul cafelei se afla uneori seara acolo,casa lui Razvan si Anda,mereu atasati de locul acela,de linistea de piatra a bancutelor goale si singure...

Cu un zambet de cafea,imi regasesc nesomnul noptii trecute la o poveste mai de atunci...caci orice noapte de ieri devine pentru mine un mai de atunci apropiat...

Si atata placere mai am....

un petic de cerinta

Da-mi o bucata de hartie,da-mi un creion,un siret si jumate din sufletul tau....si am sa fabric o lume ce poate fi gustata.
Da-mi o bucata de piele,un sarpe mov si niste cuvinte...si am sa fabric un limbaj cu miros.
Da-mi o salbaticie,o franghie si niste apa statuta....si am sa fabric un barbat.
Acum,da-mi cheile sufletului meu,doar pe mine nu stiu din ce sa ma construiesc!

Prezenta prietenului meu imaginar

Il cheama GAS si nu a fost mereu un prieten imaginar...odata i-am simtit buzele,privirea,atingerea.
Sau poate si momentele alea au fost tot imaginatie....insa de atunci s-a scurs timpul si totul tine de infranare,de ce nu se intampla,de ce nu se va mai zice niciodata.
Ei bine,o oarecare forma a prietenului meu imaginar,s-a intors si ma tortureaza....ma tortureaza fiindca sunt asa slaba incat imi vine sa cedez(iar)....dar la dracu....si dai si lupta neicusorule ca la patru'sopt....
Urasc faptul ca pentru o clipa de indiferenta acuma,trebuie sa ma conving jumate de ceas,sa-mi caut cicatricile sufletesti inca vreo 2 ore si sa pot sa stau cuminte in conversatiile mele.
Ieri noaptea m-am tradat si mintea mea...vise lucide cu GAS,culmea e ca involuntar....si pe la miezul noptii,m-am ridicat din patul meu si am pornit sa-mi sting calculatorul-downlodam Vampire Knight- ca sa nu mai auda mama si ventilatorul meu de sistem;surpriza...tortura mea statea la o distanta de deget,iar Joey era in mood de povesti....si atunci am facut cel mai jalnic lucru care clar mi-a zguduit mie toata stima si bucuria de sine.
I-am spus la Joey ca pur si simplu nu pot ramane fiindca as ceda si nu vreau sa cedez...si s-a dus lupta asta in mine 10 minute lungi si agonizante in care tradatorul meu creier mi-a amintit nopti cu cuvinte si povesti si imagini mentale si zambete intinse pe tot cerul...dar m-am strecurat in pat si zambeam fericita ca am scapat ....
Hell yeah,surpriza....m-am trezit visand....fara sa ma pot trezi constient.Visam eu,vroiam sa ma trezesc,imi propuneam mental sa fac asta si nu am reusit nici un mm de pleoape deschise...astazi sunt descompusa,in focuri,in ganduri,distrusa total...salvarea mea este ca avem cod galben la canicula si sunt la datorie la punctul de prim ajutor.
Inca odata astazi o sa ma dedic trup si suflet victimelor caniculei,inca odata munca mea umanitara ma salveaza....si la noapte stiu ca o sa fiu un bustean

un tempo in foco

Questa falsa un tempo in foco
M' ha tenuta pur sperando;
Or prendendo il mal mio a gioco
M' ha lassata lagrimando,
Ed amando e desiando
Mi conduce ognora a morte
Con passion tenace e forte
E con più perseveranza.

Or passata è la speranza.


Nu am vazut ploaia de stele ieri seara,am preferat sa stau in pat si sa citesc-Ma numesc Rosu-
si am stat cu Elis de povesti despre foc si patimiri.
Ieri mi-am gasit bucuria adunand pene de porumbel pe nocturna.
In dimineata asta m-am distrat cu mama,cinic si prin omisiuni:

Vipera aMare: -Da aduna-ti si tu papucii aia,nu vezi cum stau ?Pune-i unul langa altul cel putin!
Delilah:- Draci mai mamii...nu ii pun unul langa altul ca nu se suporta,lasa-i asa!

Si am inceput eu sa rad de ce mi-a iesit pe gura in momentul acela....si Vipera Mare a zis ca e mai bine sa rada si ea,stie doar ce fata are.

Mai am in plan o pofta de pictat...simt un joc de culori in mintea mea si astazi am hotarat sa ma predau...urasc insomniile in care sub ochii mei se iteste pensula,coala si mana mea ce aluneca peste alb.
Am sa schitez persoana mea in foc...si asa viata mea traieste pe o muchie de flacara,inchisa in lipsa de talent,chiar nu stiu ce o sa iasa,dar sunt convinsa ca ma vindec de boala visatului cu goasele.
Mi-a trebuit inca un efort sa-mi stapanesc zambetul si pulsul...prietenul meu imaginar imi tortureaza diminetile,noptile,in tacere,ignorandu-l cu coada ochiului ma sacaie ca este...acum cand am hotarat sa il transform in prieten imaginar si sa-i fac un cadru ceremonios,apare si imi intoarce metafizicul pe jos....intr-o vreme scapasem de greturile metafizice,acum le combat intr-o veselie cu Last of the wilds,filmarile de la Sighisoara si Dark Knight....si deocamdata regimul asta ma tine cuminte si incumintita....si se apropie tot mai mult plecarea la Cluj si inca nu am gazda,deci un motiv constant pentru care sa imi tocesc nervii....
Tocmai am descoperit obiective pe care sa ma focalizez.....pana una alta ma duc sa-mi exprim arderile in culori,nu conteaza produsul final,importanta este inraurirea sentimentului care rodea adanc in odihna,visele,clipele mele

pauza de respiratie

Convingerea mea ca ma aleg cartile,oamenii,clipele,Ionut Caragea...

Savuram poemul cu gust de cer Mă predau cerului
si messengerul meu ma rupe din reverii si tristeti.
Spike O.: hi monik

Monica Delia: saluty

Spike O.: cand ti-ai pus pierce in buza
Monica Delia: acum 2 saptamani
Spike O.: vrei o melodie interesanta

Monica Delia: vreau da

Dupa cum urmeaza timpul,dupa cum iese soarele astazi,dupa cum se scurg ochii mei pe asfalt...cum poti sa-i dai cuiva in cap fiindca intra pe tine ca sa iti trimita piese,DESI tu nu ai cerut nimic.
Ei bine,stau cu messengerul deschis in virtutea asteptariilor unor spasme extreme corpului meu.Acelor 2 oameni care ma fac sa visez cuvintele,acelui zambet vesel de ciocolata care imi spune cate ceva despre femeile care nu il iubesc....dar niciodata disponibila pentru chestii atat de one-human kind.
Nu stiu de ce,ai dreptul sa te superi,dar mie chiar nu imi pasa!

Sambata are gust de miere si fulgi de cocos

Dimineata.Lumina.Picaturi de ploaie.

Intentionez si astazi sa nu reusesc sa imi respec planurile facute in miezul noptii de vineri.
Nu stiu a cui e ziua dar face mama tort...si il face la bunici.
Oferta serii era o butelie de vin si o discutie filozofica...imi aduc aminte de Alex si de pofta lui de placinta cu ceapa,care in acel moment mi se parea absurd si de neinteles...astazi am eu pofta de tort de cocos si caramel.
Este doar ora 10:03,cafeaua abureste pe birou,cu Vlad T.Popescu-Vrajitoarele grase nu sunt arse pe rug-varianta pdf de pe Liternet.

Imi place ,sacadat insa,nu peste tot are acelasi gust,iar intre timp filozofez cu Andrei...asa calma si iar Alannah Myles curge,ma afund in cafea si ziua asta de sambata fara nici o remuscare sau agitatie.

Braţul promis- Iulian Tanase

Cînd totul se termină, ce mai rămîne?
Amintirile, nişte antropofage graţioase
manipulează timpul cu nonşalanţă
manipulează visele şi sîngele
ademenesc inima în camere întunecoase şi reci
în care se aud cele mai înnebunitoare muzici
care s-au inventat vreodată.
Ce mai rămîne cînd totul se termină, mai rămîne ceva?
Amintirile nu mai folosesc de mult la nimic
însă nu le poţi lăsa singure
trebuie să trăieşti împreună cu ele, pînă la capăt
aşa cum te culci în fiecare noapte cu o aceeaşi boală incurabilă.
Cînd totul se termină, mai rămîne ceva?
Femeile nu ştiau să răspundă la asemenea întrebări
dar se purtau de parcă ar fi cunoscut dinainte
răspunsurile la toate întrebările lumii.
De aceea, cînd nu-i mai puteau suporta alături pe bărbaţii lor
ele îşi dădeau foc la pat
cînd nu-i mai puteau privi, îşi scoteau pur şi simplu ochii
cînd nu-i mai puteau iubi, îşi străpungeau inimile
cu un cuţit cu lama lungă şi subţire.
Ce mai rămîne cînd totul se termină
cînd femeia de lîngă tine îşi dă foc la pat
ca să nu te mai poţi aşeza lîngă ea
cînd îşi scoate ochii pentru că nu vrea să te mai vadă
cînd îşi sădeşte un cuţit în inimă pentru că nu te mai poate iubi?
Bărbaţii nu ştiau să răspundă la asemenea întrebări
dar se purtau de parcă ar şti că pentru toate aceste întrebări
nu există decît un singur răspuns
deşi bărbaţii purtau la ei mai multe răspunsuri
de care nu se despărţeau niciodată.
De aceea dacă un bărbat îşi înşela femeia care îl iubea
şi îl aştepta în pat cu ochii deschişi
el trebuia să-şi taie un braţ –
erau bărbaţi, şi îşi tăiau braţul promis
şi, în scurt timp, toţi bărbaţii rămăseseră cu un singur braţ
şi totul părea cît se poate de firesc.
Văzîndu-şi bărbaţii cu un singur braţ
femeile ştiau că nu vor mai fi înşelate şi a doua oară
pentru că un bărbat fără amîndouă braţele nu ar mai fi bărbat
şi ele ştiau asta, şi ei ştiau că ele ştiu asta.
Dar ce mai rămîne cînd totul se termină?
Cînd bărbaţii cu un singur braţ
simţeau că nu îşi mai iubesc femeile – ei nu le înşelau.
Pur şi simplu îşi retezau şi celălalt braţ
pentru că un bărbat care nu mai iubeşte nu mai este bărbat
şi atunci la ce bun cele două braţe, la ce bun un singur braţ?
După ce se castrau şi de celălalt braţ
bărbaţii coborau la rîu, pentru a înota cît mai departe.

Vinerea asta am invatat Iubitafizica

"Iubitafizica „vrajeste“ si incinta, persiflind cu umor si facindu-te sa visezi…
Ce este insa Iubitafizica? O replica senzuala data, peste timp, platonicilor fedeli d’amore, cavaleri medievali cu o nobila posteritate in rindul confreriilor de initiati ai misterelor dragostei (inclusiv a suprarealistilor)? Intr-un fel da, cea de-a treia din Cele unsprezece porunci iubitafizice: „Sa nu iei in desert numele iubitelor imaginare, caci iubitafizicienii nu te vor lasa nepedepsit“ sau cea de-a sasea: „Sa nu ucizi iubirea imaginara transformind-o intr-o iubire trecatoare“ fiind dovezi cit se poate de clare… Ei bine, aceasta Iubitafizica – fantasma feminina proteica, elogiu adus infidelitatii pure si feminitatii imaginare – disemineaza intr-un roman-puzzle de dragoste in versuri si proza, pigmentat de artificii tipografice, cu 19 personaje imaginaro-livresti (repertoriate in primul capitol „de la A(dora) la Z(enobia)“ si imprumutate din teatru, film, literatura, de la Nabokov, Thomas Pynchon si Gellu Naum. Nu lipseste o sectiune de „enunturi“, „porunci“, „deliberari“, „cataloage“ abracadabrante, un „calendar iubitafizic neortodox“… Cineva spunea ca Iulian Tanase are stofa de prozator (lucru vadit in piesele din Singuratatea mea spontana, Colaboratorii dragostei si Amintiri imaginare). Cred ca tocmai acest gen hibrid este cel care-l prinde cel mai bine, sublimarea sentimentala imprimind vocii un fluid poetic emotionant si nostalgic… Mixind nonsalant kitsch-ul, avangarda si temele inalte, Iulian Tanase parodiaza cu afectiune."
Paul CERNAT


Fiindca se pare ca mi-a ramas peste cap semnul etichetei de ieri,am lipit pasajul critic din Observator Cultural fiindca ,eu nu am nimic scos pe tapet in felul acesta.
Mie imi place Iubitafizica lui Iulian Tanase fiindca totul pare exact,amuzant,incalcit in formule si repere...eu am nevoie de aceasta stiinta mai mult ca oricand;fiindca eu raman repetenta de sentimente si de iubiti.
Iubitii si iubirile mele prind contur metafizic si se materializeaza in absenta,uneori si in eter.
Iubitafizica face parte din cele cateva lecturi pe care le am eu atunci cand exista un capatai pe ordinea de zi.

Cele unsprezece porunci iubitafizice
1. Să nu ai alţi zei în afară de cei proprii.
2. Să nu-ţi faci închipuiri cioplite şi să nu respecţi alte legi decît cele care ţi se potrivesc.
3. Să nu iei în deşert numele iubitelor imaginare, căci iubitafizicienii nu te vor lăsa nepedepsit.
4. Adu-ţi aminte de ziua în care te-ai născut prima oară, şi în această zi să nu faci nimic altceva.
5. Cinsteşte iubitele imaginare ca pe cea mai reală iubită a ta.
6. Să nu ucizi iubirea imaginară, transformînd-o într-o iubire trecătoare.
7. Să nu preaiubeşti, dacă nu iubeşti.
8. Să nu furi nimic fără să pui ceva în loc.
9. Să nu minţi, cînd adevărul este cu totul altul.
10. Să nu rîvneşti la iubirea imaginară a aproapelui tău.
11. Să nu dormi atunci cînd visezi.


11,cate o porunca pentru fiecare minut,pentru fiecare pacat al iubirii,un decalog bland pentru chinuri si voluptati.

intepatura in constiinta

Azi am fost la coloviul literar,dar dupa ce am recitat eu am plecat cu mama si cu nasa mea la un suc.
Am rezistat eroic alaturi de toate frazele ametitoare si pompoase,modelul vechi de literatura,generatia mea fiind dupa parerea marilor poeti trecuti deja,o nebuloasa haotica in a caror maini poezia o ia pe cai nebanuit de periculoase si tenebroase.

Eu,am sfidat,am vorbit rapid,ascutit,greu,cu zambetul pe buze,ca si cum as fi jucat la ruleta niste cuvinte...i-am captat mai mult decat tot fiindca eu sunt vie,fiindca in cuvintele mele sunt colti si inimi si suflete.Eu vorbesc cu tot sufletul meu si mainile mele au o bucata din cer.Sunt si eu o bucata din timpurile mele,din zgomotul zilei si miscarea nocturna.

Plang.Iubesc.Mananc.Dorm.Scriu.Traiesc.Citesc.Respir.

Inteleg insemnatatea drumurilor deschise,sacrificiile lor,concesiile vremurilor,viata si operele multe si insemnate...dar parca devin praf de oase si ceva fuioare de vorbe aliniate teapan in dulap.
Parca s-au dus balaurii de alta data si viata...raman opere si elogii la colocvii,sunetul ala monoton al paginilor,vocea calma si indepartata,cumintenia autorului ma face sa ma gandesc la necrologul inimii autorului.Ei inca traiesc si scriu,chiar daca cei ce vorbesc spun despre viata si opera lor ca si cum nici moartea nu le mai da intalnire.

Eu sunt o dezertoare fiindca viata mea are urechile lungi si ascutite,cuvintele mele fierb si tuna,chiar daca sunt doar la primul volum eu stiu ca deocamdata am aranjat o stea pe cer.

DESCÂNTEC DE PLOAIE-Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

Literele la vedere si poetii pe masa

Joi,07 august 2008 la Biblioteca municipala "Gheorghe Parvu"Brad,judetul Hunedoare va fi un colocviu literar cu ocazia celebrarii Zilele Scriitoriilor Zarandeni.
Ma aflu pe lista...sunt ingrozita din nou pentru ca ma simt asa copil cu faptele.
Bibliotecara rade si imi spune ca in devenire,editoarea mea accentueaza pentru ochii mei speriati ca deja sunt,nu numai numarul conteaza,talentele tinere au dreptul la indrazneala si avant.
Mi-am pus mereu problema talentului meu...este adevarat ca s-a vandut "Fuga" foarte bine chiar la lansare...mai am doar cele 20 de volume ale mele,este adevarat ca nu am mai vrut inca o editie.Sunt superstitioasa in ceea ce priveste unele actiuni cu repetitie.Mi-e teama ca se schimba gustul si savoarea,emotia unui inceput nu se regaseste in reeditare.
Joi voi citi ceva din viitorul volum...asta ma sperie la culme,pare totul asa trasat si stabilit incat imi vine sa ma razvratesc...defapt eu de obicei ma razvratesc...si am visat noaptea care a trecut incordata prin genele mele,ca as putea sa fac o mima despre urmatorul volum.Oricum,daca nu e mima va fi altceva,ceva in acord cu vijelia mea interioara...ar fi prea formal sa vorbesc eu despre ce scriu,despre cum simt,stand pe un scaun,in tinuta fara cusur....asa mi-ar muri jumatate din EU.
In fond,se presupune de departe ca toti oamenii artei sunt excentrici...eu fiind inca copil imi permit o joaca putin mai aiurita in momentele sobre.
Cand aveam 6 ani am fluierat in Biserica,duminica la Sfanta Liturghie,nu pentru a-l ofensa pe Dumnezeu,sau pentru ca ma plictiseam,ci fiindca lumina se filtra prin vitralii asa de aproape si de imens incat am strans mana matusii mele.
Voiam sa o intreb daca Dumnezeu poate sa stea asa teapan pe timpul slujbei...si tacut
si am fluierat din toate puterile mele ca sa il trezesc din somn si din toropeala fiindca poate vroia si el o pauza....
Joi,cred ca am sa "fluier" in Biblioteca fiindca Arta si Sufletul nu stau sa se lipeasca de scaune si etichete

peste file si alune

L-am reluat pe Gide,inghit paginile din Jurnal cu o foame ce ma sperie.
In ultima vreme am stat despre povesti minore si barfe de budoar care mi-au lasat lacune in vocabular.Imi revin incet,inaintez totusi destul de repede printre toate gandurile lui despre viata.
E simplu sa judeci o opera,o viata,o gandire,e simplu daca ai ipocrizie crasa
incat sa-ti dai cu parerea savant si pompos in dizertatii lungi.
Mie imi place Gide fiindca e plin de tumult,ros de indoieli,crescut in situatii absurde,macinat de creatii si ideei multiple.
Se cauta pe sine in tot zgomotul salonului.Asta imi place mie.
Frenezia si drama inseamna in ochii mei clipele de fericire,un scriitor viu le traieste pe toate ,le amplifica...in rest existe opere traite pe dinafara,mecanice,in care simti fortarea metaforei,asteptarea frazei edificatoare,cautarea de cuvinte potrivite si aranjarea lor in pagini si in firul narativ.
Mie imi plac jurnalele,scrise din zbucium,scrise cu adevarat din trairi si ideei,in care sa simti o crestere,o cadere,o schimbare.Dispretuiesc publicatiile care merg pe poze,pe cuvinte alese si imbuchisite cat mai inchis si mai zornaitor,dar asta nu pentru ca nu le inteleg ci fiindca imi fac greata,ma scarbesc cu totul.
In toate aceste "labareli" pompoase nu reusesc sa maconectez la autor,la emotia sau starea care da nastere marturisirii....si sufletul meu oboseste in asteptarea emotiei si imaginatia mea se plictiseste fara un start.
Ma simt renscuta cu Gide in fata,soare si inghetata de ciocolata cu alune

picuri de roua si bobite de cafea

M-am trezit cu o pofta nebuna de cafea...nu de lenevit sub razele soarelui.
Am nevoie de lucruri simple ca sa fiu fericita...vreau o cana de cafea mare cu 2 lingurite jumate de zahar,de un lapte condensat sau o lingura de coffeta,de insigne,de pene de porumbel,de hartie,pixuri,cerneala,tempera,sireturi colorate,matase,ciudatenii,lut si culori.
Mai am nevoie de o doxa de ochi umezi si sinceri ,de o duzina de carti si de oameni cu lipici.
Imi place ciocolata cu menta,pizza facuta de Felicia...discutiile lungi cu Anda,zambetele aiurite cu Sorso,mutrele cretine a lui Ina...orele de bla bla cu Alex...si nevoile afective ale lui Sergiu...cuminti si seriosi negociem,clipa,ora,stransoarea,cafeaua de dimineata.
Mi-am luat vacanta de la spirale si zahar candel,asfalt incins si gri dorian.
Am un zambet intins peste tot cerul manjit cu picuri de roua si bobite de cafea

Ovid Densusianu

Cei fără stea

Au adormit în visul pietrei,
Au adormit şi i-am privit
Cum ochii lor uitase-ndată
Că mai-nainte cuprinsese –
Minune – câmpul înflorit.

Erau pribegi ce nu ştiu unde
Mergeau – atâtea drumuri sunt
Pe care chinul le deschide
Prin lume – şi ei toţi cu gesturi
Înlocuise-orice cuvânt.

Îi întâlnisem în lumină
Bolnavă de amurg, şi-n urmă,
Când întâmplarea ne-apropiase,
Am mers pe lângă ei privindu-i
Cum toţi tăcuţi păreau o turmă.

...Pe când dormeau văzui de-odată
Cum tresări cel mai bătrân.
Se ridică, făcându-şi cruce,
Şi zise zarea cercetând-o:
„Fă, Doamne,-aicea să rămân!”

Din volumul „Sub stânca vremei”, 1919

O poezie pe zi- Laurentiu Ion

Mucegai erotic

Dezgolit de vise,
murdar de durere,
uşor... uşor timpul ma vede
Ma sinucid în timp
strivind liniile regretului,
alergând pe autostrada
strainilor de iubire
cu o iluzie in mine
accelerat de nicaieri
de mâna cu tine …


Pamântul ma înţeapa...
sporind târâitul sadic
al sângelui din mine
printre fire fine de nisip
te iubesc doar pe tine...


Te-am tras de pe trotuar
De pe-o gura de canal...
te-ai prins de mine
putred de bine...
de mi-au explodat tâmplele
de atâta fericire
din templul mucegaiului erotic..

nesfarsitul sfarsitului hotarat

Am intrat la Cluj la Psihologie....si atunci imi hotarasem scurt ca am sa merg la Sibiu.
Nu a fost sa fie...nu este sa fie desi inima mea a ramas acolo.
Sunt obosita.tac de oboseala de a spune toate gandurile si toate sentimentele.
Mi-e dor de Elis si cateodata in fata ei dau drumul al toate cuvintele si spaimele alea dintre taceri.
Anda mi-a zis ca sunt extrem de potrivita la Psihologie fiindca eu sunt cea mai dusa perfect normala fiinta care poate merge acolo.
Dormitez,obosita mai cronic decat poate fi definitia cronicismului in dictionar.
Tresar din somnul meu in miezul zilei cand ar trebui sa stau cu ochii pe ceas pana apare Xandi...ma omoara.Sunt indragostita aiurea si tac...nici nu indraznesc sa rup vraja asta impaienjenita...aman ca si deschiderea unui cadou asteptat.
Nu stie,nu recunosc,nu vorbim despre asta...tac eu si ma necajesc si ma dau de pamant ca sa urc la cer imediat cand aud de ce a facut...
Pana sa ajung sa ma invartesc in jurul axei mele...sper sa mai am timp sa imi revin,sunt istovita de bataile astea de inima,concentrice spre sinele meu.