Bulgakov cu heitari

Astăzi l-am întâlnit pe Florin Rușanu și pe (fostul vecin de bloc)Gorgan Gabriel după ce ne-am tot învârtit pe facebook....
Mișto la Bulgakov când e faină compania!
Am aflat ce -i treaba cu hipsterii, am văzut la Oana( cu care tot azi am făcut cunoștiință și ne-am remarcat deși frecventăm Insomnia) o ojă mai superbă ca a mea...exact nuanța ce mi-o doream și eu...la Nina am văzut o mega freză cu o mega culoare faină și cerceluși adorabili...printre care am discutat câte în lună câte în stele.
Oameni faini întâlniți la Cluj.... în trecere sau neaoși. O sa aștept să facă băieții un vlog să văd cum s-au simțit și ei și dacă mai o fi să stăm la o cafea/pepsi/limonadă și altă dată.
Pupici și weekend fain să aveți!

Himere

Când himerele îmi vin
toarnă-n mine mult pelin
însă de pe canapea
Lumea e himera mea.

Diluare

Vreau să mă diluez....un fel de fade out în liniște.
Vreau să nu mă uit în zare tot în partea stângă.
Vreau să respir liberă de chingile întrebărilor nespuse.
Vreau să fie neascunsă.
am nevoie de astea căci ochii mei stau tulburi prea mult

Inima cu sertare

a fost o dată o inimă fericită care toată ziua bătea în ritm de raze de soare.
își vedea de pompat sângele, de împins visele în mintea stăpânei sale și de îngrijit toate  capilarele și organele și cum își făcea treaba asta cu liniște și pace într-o zi a dat peste un dragon căruia îi plăceau animeurile și filosofia ,cărțile și aventura. De atunci inima fericită a fost împărțită în a crede și a experimenta. Nu vedea în fața ei decât solzi și cheaguri de sânge,buze și pupile negre și câteva zbateri în plus.
Trăind cu ocupațiile zilnice și  nu a luat aminte la timp la schimbări și s-a trezit într-o dimineață că are niște sertare necunoscute. Goale. Nu erau nici păpuși, nici amintiri și nici aripi de fluturi smulse. Nu era nimic în afară de spațiul cu miros de stătut.
Panicată s-a pus să caute pe internet ce sunt acele figuri geometrice și ce poate să facă cu ele, dacă e bine să le umple cu ceva...poate niște mosoare de ață colorată,niște nasturi,niște priviri furate sau poate niște cheaguri păstrate pentru bătrânețe ori semințe pentru păsări, căci îi plăceau păsările și când stăpâna o scotea la plimbare îi plăcea să vorbească cu păsările, să fie sora lor din coastă de om, chiar dacă păsările o luau în râs, inima era fericită să le vadă cum se înalță libere în văzduh.
Nici o inimă nu o înțelegea când învârtea sângele în arteră cu joacă căci inimile nu au aripi să zboare și stau cuminte în pieptul de om așteptând pensia și moartea. Inima noastră însă știa că dragostea face inimile să zboare și uneori și să moară, dar nu știa ce este tristețea sau singurătatea din acel sentiment, ea era soră cu păsările și păsările sunt îndrăgostite de aer, aerul umplând plămânii stăpânei sale este de ajuns să poate iubi fiecare zi în care se trezea cu chef de muncă...chiar dacă dragonul avea gheare lungi dimineața și le înfigea cu bucurie inima nu îl lua în seamă, sertarele nu se mișcau și viața era un curcubeu. Apoi au venit oamenii, lacrimile, minciunile și toate nimicurile care au început să o înghesuie. S-a ridicat dragon până la cer și a zburat cu biata inimă în ghearele lui de piatră rece până la luna, acolo unde zac toate obiectele pierdute și prăfuite, acolo i-a fost dat drumul inimii...s-au desfăcut sertarele să strângă firele de păr, frunzele de castan pictate, poemele cu dedicație, lacrimile de cristal urcate din canalizarea pământenilor, aripi zburlite din surorile ei păsări și multe vise fărămițate. De atunci sertarele se închid și se deschis și în curentul ce-l fac a răcit fericirea, s-au făcut venele din cleștar și nu se mai aude nici un fâlfâit de aripi de dragon. De atunci inima nu mai știe ce-i face stăpâna și dacă îi simte lipsa, ori dacă îi lipsesc sertarele goale și pacea din fiecare dimineață, când erau fericite în afara timpului.

Mi-s toata dintr-un* pom *fain

Popularitatea excesivă e semn de alarmă.

Exorcizări (12)

Cristian Bădiliţă 

Păi mie îmi sună alarmele peste tot, dar de exces nu simt că aș fi atinsă. Dau peste oameni care și-au uitat rădăcinile și sunt născuți pe facebook din te miri ce țară exotică venind din orașe bălțate.
Eu sunt de la Brad, Hunedoara și de mă vedeți că merg cu capul în nori, e musai să miscați buzele căci de vroiți voi eu sunt de acord și cu ideea ca taman acum m-am dat jos din copac, din Brad dragilor, deci am coloană vertebrală și sunt verde,proaspătă și înaltă, soră de cruce cu metafizica anotimpului și prin păr cu pene de păsări.
Musai sa fiu populară nu îmi este,însă sunt prietenoasă,prea prietenoasă pentru binele meu. Umbla vorba prin tîrg că sunt cu nasul pe sus, că nu îmi dau interesul....bine,eu sunt din Brad, bradul e înalt,nu stiu pe unde are nasul,dar dacă e să respectăm proporțiile și modelele învățate de mici e logic că nasul e sus, în cetină. Nu-s chiar poetă și nici tare deșteaptă,nici nu mă dau că aș fi...am un volum de debut din cioburi de oameni, am patimi,unele frumoasele altele oribile,după caz și gust, am un blog strict personal,probabil obraznic și nu îmi place să plictisesc lumea sau să fiu plictisită de revelații sclipitoare și puțin false. Revelația e personală, ale mele sunt secrete și nebunești, oscilez între cred și caut fără să vreau și da, chiar pe mine mă deranjează asta teribil,așa că dacă îmi spui în față aceeași poveste despre *măștile*  ce le port,ești vax, mai ia o gură de apă și respiră....înainte să treci pe xanax că-i bai mare. Nu am nici un interes ascuns, îmi doresc în general gadgeturi pe care să experimentez artistic...restul e cantitate neglijată, dacă vrei să o analizezi și să îi găsești sensuri sau semn, nu conta pe sprijinul meu că nu mă pricep la necurat.

Sunt copil patat de cafea si sarutat de capsuni

Ieri am fost in parc ,la soare,la dat de mancare la porumbei si la o cafeluta mica de la tonomat. M-a ars soarele pe umarul stang...probabil am fost pedepsita ca nu sunt cuminte si nu stau in casa,cu calm sa mai bag un rand la proiecte si la sesiune...sau macar sa fi scanat articole de auto schimbare din Photo Chip si Femeia...deocamdata se pare ca ultimele reviste cu care eu mai rezonez,de cand s-a dus Dilemateca de pe chioscuri si net.
De ziua copilului am fost cadorisita cu o minunata si speciala floare galbena si o pereche de cercei cu 2 talpi vesele...acum cand am o zi de genul imi bag piciorul o sa ii iau in urechi,sa fie clar totul de la inceput si sa nu am probleme dupa aia :D vorba vine ca problemele tot stau coada dupa mine si asta fiindca sunt si prea multi oameni care se ocupa cu generari din aceasta categorie ca sa nu se plictiseasca probabil sau ca sa isi alunge plictiseala ca inca am aceasta mare nedumerire...de ce fac oamenii cerculete in apa atunci cand nu concureaza pentru nimic si de ce simt nevoia sa isi dea masura cand ceilalti inca mai isi explica actiunile...dar bine ca eu sunt inca copil si nu imi dau voie sa imi bat capul prea mult cu dedesupturile si marsaviile speciei putin sub limita sapiens sapiens si stau cu floarea mea,cu cerceii mei colorati si cu ceilalti oameni frumosi care-mi sunt dragi si scumpi chiar si atunci cand imi povestesc ca sunt introvertiti si sociofobi....si eu ma tot NLPuiam sa ajung asa dar nu imi iese nici cum ca mie imi sunt dragi si specimenele si strainii si cei timizi si cei flamanzi si cei deseu... fiindca in univers nu exista doar atomi si aurora boreala...asa ca nu refuz nimic,doar tai din suflet ramuri cand altii vor sa faca iarna pe drumul meu. 3 greseli se iarta biblic..apoi nici eu nu mai am simt crestin fiindca urasc rasul pe la spate si plasele de paianjen intinse. Meditand la asta a dat cafeaua in foc..asa ca trebuie sa suflul,sa sterg plita si sa ma bucur de raceala inoxului pe pielea mea arsa ,sa beau cafeaua si sa rad, sa fiu  musafira,sa fiu gazda si sa termin o carte despre bomboane,otrava si crima :D

Iubesc zilele in care pot sa fac doar ce vreau,niciodata ce trebuie!