frunzele mesteca picuri de ploaie

Frunzele astea ce-mi spun unii ca-s moarte
stau chitite pe jos
si mesteca, mesteca picuri de ploaie
de unde atata lipsa de zgomot
sub pasii catelului meu.


Mecanicu molfaie sub pasii lui atatea frunze. E multumit si isi flutura coada de dimineata. Eu imi flutur genele sub burnita rece.
Beau cafeaua aburinda cu ochii pe jocul de portocaliu nuantat si-mi vine parca o tristete cand adie o pala de vant...nu-i frig sa-mi curga lacrimile, dar imi curge in suflet toamna, prea repede, prea aglomerat.

Oftam amandoi adormiti, o pala de cafea si pala de alb umezit de frunze spre moarte.

octombrie gri

s-a facut octombrie gri...
tarta din fata mea pandeste cu ochii ascunsi cum
rasufla crema de caramel pe cerul gurii mele
si toti dinti se inghiontesc jucausi
n-au sa muste decat cuvinte
caci buzele tale muncesc sa ne plateasca chiria.


am seminar,ar trebui sa ma pregatesc. e frig si ploaie micut.motanul s-a umflat pe calorifer iar catelul din fata blocului miorlaie la geamul balconului....poate ca ne multumeste ca are stapani,dar uneori prefera sa fie afara,in nebunie.
eu ar trebui sa plec,dar din nebunie prefer sa fiu inauntru si sa zac.
am dat cu capul in suportul de hartie, din craniul meu s-a auzit un clic si-am vazut rosu in fata ochiilor. sa spun ca uneori viata in plastic e mai safe, dar portelanul are o atingere erotica rece.
nu si de cap. nu si de data aceasta.
si-ar ramane in pat partea asta a mea obosita de viata, de timp si de ploaie....si-ar dormita cuminte pana la primul soare de vara.
10 : 48
coltul ochiului drept ma doare...urmeaza ochelarii si 2 ore de seminar.

sa fie oare urmarea aceasta un semn? pleoapa sta nemiscata, prea indurerata sa faca sport.
10 : 49
prea obosita, urmez urmatorul