miercuri, 25 aprilie 2012

Lovitura la constiinta : fenomenul Eu NU mai sunt roman!

www.punem.ro grupează cetățeni care se conștientizează, care ȘTIU că sunt înainte de toate conștiință, care sunt pewww.punem.ro grupează cetățeni care se conștientizează, care ȘTIU că sunt înainte de toate conștiință, care sunt pe deplin stăpîni pe gîndurile lor și înțeleg că ele le crează realitatea. Cei înregistrați transcend conștiința națională (ultima de tip divizant din evoluția spirituală a umanității) și se integrează pe un nivel de conștiință unificator, al UNIMII, denumit solar. Te poți înscrie ca solar în cadrul secțiunii "Înregistrare" de pe sait. Aici, ca expresie a sincerității tale față de tine însuți și față de societate, îți vei introduce numele complet, CNP-ul, o adresă de email validă, telefonul mobil și o poză tip buletin. Toate informațiile introduse la crearea contului de solar, mai puțin adresa de email și parola contului, se publică pe sait, pe pagina personală. deplin stăpîni pe gîndurile lor și înțeleg că ele le crează realitatea. Cei înregistrați transcend conștiința națională (ultima de tip divizant din evoluția spirituală a umanității) și se integrează pe un nivel de conștiință unificator, al UNIMII, denumit solar. Te poți înscrie ca solar în cadrul secțiunii "Înregistrare" de pe sait. Aici, ca expresie a sincerității tale față de tine însuți și față de societate, îți vei introduce numele complet, CNP-ul, o adresă de email validă, telefonul mobil și o poză tip buletin. Toate informațiile introduse la crearea contului de solar, mai puțin adresa de email și parola contului, se publică pe sait, pe pagina personală.

In ultimele zile acest site a prins amploare la likeuri. Fenomenul ma ingrijoreaza fiindca sub imaginea frumoasa a constiintei si pe stapanirea deplina a gandurilor care creaza realitatea,un domn destabilizeaza economia, bunul mers al societatii si constitutia Romaniei.
 Acest gand solar care depinde totusi de un cont bancar si foloseste acest mijloc pentru intretinere si pentru popularizare, in aceste grele perioade socio-economice-culturale ia amploare datorita tehnicilor NLPiste pe care este construit.
Premisele folosite sunt directionate negativ atata timp cat implica tranzactii si instigare impotriva propriei tari, a proprieti identitati. Cartea de identitate ne ofera statutul de existent, la fel cum energia cosmica ne defineste ca si oameni formati din materie si spirit. Daca doriti sa puneti umarul la schimbarea situatiei socio-economic-culturala atunci va puteti implica ca si cetateni recunoscuti,oficiali, finantatori ai mecanismelor si nu prin anarhia inexistentei dar cu  beneficierea de drepturi, de tranzactii bancare, de aportul la cultura si la schimbarea in bine a tarii.
Exemplu concludent este doar alimentarea unui card, aveti nevoie de buletin,aveti nevoie de un cont, aveti nevoie de un CNP, conforma cetateniei solare va deziceti de aceste nevoie si drepturi dar continuati sa existati dupa bunul plac si buna lege. Acesta este un paradox si o anarhie. Daca nu mai raspundeti la legile morale ,umane si nu mai faceti parte din normele sociale puteti sa fiti liberi sa omorati, sa furati,sa dati in cap,ei bine asta cum se pupa cu existenta solara care prin definitie este pozitiva?
Pe langa faptul ca alimentarea cardului e o smecherie faina ca sa ingrasati farsorii cu dublu standard...au o imagine frumoasa care trece drept buna pentru societate si defapt realitatea e mai neagra decat o pereche de sosete folosite. Daca nu doriti sa mai fiti cetateni,atunci duceti la ambasada si emigrati frumos unde va poarta constiinta de oameni maturi si lucizi,dar daca realitatea este formata din gandurile proprii atunci de ce ne mai plangem ca nu e bine sa fii cetatean roman in timp ce totusi ne atrage aceasta demagogie? Pai daca totul tine de ganduri si noi traim situatia asta inseamna ca ne-am gandit realitatea singuri si acum nu ne place ce a iesit, totusi, mai bine ne dezicem de efect incat sa gandim din nou si mai bine. Aici din nou conceptul siteului se bate in cap, mai ales ca solari suntem toti din nastere.
Mecanismele economice s-au inventat de mult, de la inceput societatea a simtit nevoia sa faca schimb,apoi a inventat moneda, apoi identitatea si actele, fiind solari nu mai avem nevoie de nimic, nici de urmasi botezati, nici de masini, nici de acte de proprietate, nici de cheie la usa sau de gard....totul este la bunul plac al oricui pofteste sa intre peste noi, dar nu mai ne gandim ca e abuz,ne gandim ca e o actiune solara,deci pe deplin meritata. Daca acest fenomen ia amploare o sa ajungem toti sa fim ceva, desi,de la Facere am primit unicitate ,nume, origine, noi le lepadam singuri dupa moft si timp fara sa stam sa judecam unde ne-ar arunca defapt acest proiect.
Eu va rog sa judecati putin mai adanc aceste indemnuri si sa cercetati putin tot ce presupun ele, nu doar faptul ca suna bine si ca din dezamagirea pe care o traim toti ca si cetateni alegem o prostie mai mare care sa ne arunce cu buna stiinta in timpul trecut indepartat si animalic. 

marți, 24 aprilie 2012

fain poem erotic pervers

Delilah Butterfly: fain poem erotic pervers
Lick .: ms
Delilah Butterfly: e bibliografic sau inspiratie divina?
Delilah Butterfly:
Delilah Butterfly:
Lick .: copiat
Delilah Butterfly: mai,mai
Delilah Butterfly:
Delilah Butterfly: ca tu de felul tau esti mai romantic asa
Delilah Butterfly:
Lick .: uneori  sunt si vremuri grele
Delilah Butterfly: acuma si romantismul se termina in pat
Lick .: clar
Delilah Butterfly: asta-i combinatia ce le da gata pe femei...romantic si dupa aia un futai cu fata la perete
Delilah Butterfly: pana mea si nu am inteles niciodata de ce
Delilah Butterfly: se incaleca registrele
Lick .:  bai avem ineligenta
Delilah Butterfly: o avem toti?
Delilah Butterfly: ca de folosit eu nu o prea vad
Delilah Butterfly:
Lick .: o avem ....
Delilah Butterfly: ca si parul de la subrat
Delilah Butterfly: il avem dar ce facem cu el
Lick .: il facem cret
Delilah Butterfly: romantice bucle incretite de asudarea frenetica a actului sexual?
Lick .: bai asta e ...in fine mie imi place sts

Poemul o sa il pun la update ca a iesit scriitorul romantic din messenger pentru vizionarea unui film.


Ce naiba , doar e vis .
Un bec am stins , te-am întins , te-am atins și te-am lins din adins pân-ai zis mulțumesc.


preluat de pe  http://www.dilimania.net/versuri-razvan-alexe-hip-hop-reparas-din-bacau/

Dunga

Dunga este o linie tridimensionala.
Dunga este un om,cand e tarziu ceasul si cocosii dorm.
Dunga nu face niciodata dragoste ci se intinde la nesfarsit
pe pleoape de femei,prin paturi inchiriate
Dunga e prietenul meu uneori
cand va intrebati de ce tradam gramaticile
si iubim i atat de mult
incat devenim plural
Dunga e gata gasit
eu inca ma caut

marți, 10 aprilie 2012

Avion prin TIERRA DETRATA ( vis după lecturarea operei TIERRA DETRATA de Ovidiu Pecican)

Avionul survola platoul. Tremuram cu paraşuta în spate şi un fel de greaţă uscată îmi paraliza gura. Trebuia să sar cât mai repede fiindcă pilotul îmi făcea semne către acul benzinei, amândoi eram agitaţi şi sub mine se căsca un gol ameţitor. O clipă am fost gata să mă razgândesc, să mă întorc acasa. să uit platourile şi oamenii străini, să nu simt iarba verde unduindu-se sub tălpile mele şi să-mi arunc visul pe apa sâmbetei. Frică de înâlţime îţi poate paraliza instant cel mai măreţ vis, îmi era ciudă pe mine, mă trăgeam de urechi mental fiindcă am muncit prea mult să ajung aici, la capătul lumii, unde prăpăstiile se căscau măreţ şi mă făceau să mă simt mică, o coajă de alună care va fi spulberată de vântul de primăvară. Şi am sărit. Brusc. În gol. Inima îmi bătea cu putere şi nu am înţeles niciodată ce resort mi-a împins picioarele, de unde atâta putere în aceşti muşchi întinşi prin purtarea tocurilor, aceşti muşchi laşi care venerează asfaltul şi blocurile înalte în care umbra mea se pierde printre claxoane de maşini şi înjurături în surdină. Pluteam lin, ca o pană, deşi înainte să sar, când mă pregăteam de această excursie eram convinsă că o să atârn în paraşuta ca un sac de porumb, prea grasă şi prea nevricoasă să manevrez mânerele corzilor falnicei mele ciuperci roşii, care mă purta acum peste platou, spre iarba mea mult visată, spre acea civilizaţie pierdută, închisă de timp între acele stânci imense şi fatale, dacă tocmai calitatea mea de sac de porumb nu mi-ar fi oferit greutatea necesară pentru o manevră la 45 de grade pe lângă vârful ascuţit al unui munte. Era sticlă curată acea piatră semeaţă de care am evitat să mă zdrobesc smucind grăbită corzile spre stânga unde era o piatră mai teşită, probabil bătută în cap de ploile aspre şi reci,unde piciorul meu a mângâiat pret de o clipă netezimea şi am ştiu că sunt salvată. Am chiuit înecându-mă cu aerul uscat ce-mi şi tăiase limba. Durerea de după mi-a născut o idee rapidă, În orice victorie e nevoie de putin sânge, altfel ai fi doar o copiliţă răsfăţată. M-am întrerupt când am atins pământul,mai repede decât calculasem acolo sus şi mult mai repede decât gândul meu pe care nu am mai apucat să îl termin. În faţa mea se întindeau la soare o mână de oase albite de timp. Îmi venea să cad în genunchi şi să venerez viaţa, tocmai fiindcă nimerisem printre aceste urme albe de om. Nu, nu era posibil să calc prin cimitir, aici odihneau ceilalti aventurieri, scurtaţi de descoperirea civilizaţiei pierdute prin furia cine ştie cărui zeu nemilos ce îşi păstorea conştiincios turma de oameni. După ce murim suntem oase, nu mai există sâni, nu mai există falus, nu mai există nimic după ce poţi deosebi clasa cu care te-a înzestrat natura. Apoi am ridicat ochii şi am văzut altarul. În faţa mea avionul s-a prăbuşit hăulind infernal şi coada sa a zdrobit cu dramatism altarul sacrificiilor umane pe a căror oase tocmai păşisem. S-au eliberat sufletele prinse sub pământ şi sângele meu a împroşcat iarba care a crescut mai verde,mai grasă mai ademenitoare.Cât de frumos şi de vie m-am simţit când visul s-a terminat şi parşuta mea roşie s-a desfăşurat sub palme, plapuma mea călduroasă cu care pe timpul nopţii am mai trăit o aventură.Astăzi sunt soră cu orice avion va survola cerul, astăzi simt iarba timidă sub tălpi şi curge sângele în propriile vene. Ce fericire ,sunt trează şi totuşi la noapte o să visez!

marți, 3 aprilie 2012

pâş pâş

Inima mea pâş pâş bate
ca un pas mic şi ascuns
arterele sunt îmbăiate
în cărţi visând ciocolată

mai pune pariu când visezi
ploaia de mai acrobată
şi spune-mi din nou azi
că nu vei uita niciodată


Dimineaţă asta cu nori de primăvară îmi taie somnul cu un cuţit imens numit !() şi toate cuţitele pe care aş vrea să le întorc au scris pe ele TRÎDInima mea pâş pâş bate
ca un pas mic şi ascuns
arterele sunt îmbăiate
în cărţi visând ciocolată

mai pune pariu când visezi
ploaia de mai acrobată
şi spune-mi din nou azi
că nu vei uita niciodatăInima mea pâş pâş bate
ca un pas mic şi ascuns
arterele sunt îmbăiate
în cărţi visând ciocolată

mai pune pariu când visezi
ploaia de mai acrobată
şi spune-mi din nou azi
că nu vei uita niciodată

Dimineaţa asta cu nori de primăvară se răsuceşte ca un cuţit numit () şi toate cuţitele pe care aş vrea să le întorc au scrie pe ele TRĂDARE... şi ploaia nu mă spală niciodată de insomnie şi de lamele astea ce curg printre frunzele de castani. Sunt văluri imposibile din rochia destinului şi cred în sufletul meu cuminte...şi prea împărţit între tot.