calaritul de ocazie

Nu e neaparat vorba de cand ci de ce te hotarasti sa nu-ti mai pese,sa obosesti sa-ti schimbi drumul si sa dansezi pe alta sarma.
As putea spune ca nu stiu diferenta dintre un mascarici bun si un actor social talentat,eu imi maimutaresc multe sanse pentru ca le-am luat cu ochii inchisi si dupa un somn bun nu am vazut decat cocoloase scofalcite si extra folosite.
De aceea uneori maimutaresc totul cu ochii inchisi,poate e in natura mea sa am talent la cautari neverosimile,cautarea pentru mine e ceva primordial,necesar,fara de care nu reusesc sa respir.

M-am oprit cand am gasit ceva,doar ca era altceva decat ce cautam eu...nu-i nimic,merg cu valul pana imi vad calul,sau umbra.

don't let go of my hand

Iubirea,sub forma domestica are totusi un gust de aventura.

Cum adica sa ma multumesc cu atat de putin?

Nu vreau sa spun ca m-am maturizat sau am imbatranit,ca sa stai cu un om zi de zi iti cere o energie mare care se consuma in lucrurile impartite.Se apropie cei 22 de ani ai mei si incep sa inteleg unde e schimbarea,nu mai are rost sa fug sau sa o caut in alta parte,acum in prag de zguduire a castelului meu de nisip ma gandeam daca as sterge cu buretele toata nebunia de dinainte de el,de cel cu care imi inmultesc zilele.
Poate maine la cafea va fi un alt zambet,deocamdata ma fac frumoasa,am sa-mi astept iubitul cu cel mai mare zambet din lume,pentru ca il iubesc si pentru ca pot sa fiu numai a LUI.
Impartim un univers si o viata.pentru restul exista guma de sters.

ce ai face cu 3 milioane de euro?

leapsa de la Pictoru'


as lua o casa in constanta-sa-i implinesc visul la iubi cu cresterea copiilor la gradina(ca si plantene hihi)
as dona 1 milion pentru cercetare in domeniul cancerului
as calatorii prin lume aiurea cu restul

cum devin psiholoaga

Am in blocul vecin-asta insemnand in dreapta capului cum iesi pe fereastra din bucatarie- un tip care canta la pian din 2 in 2 zile fix de la ora 11 pana la ora 13.

Dupa iese la tigara si se uita fix in bucataria noastra.Fiindca poate,fiindca sta la etajul 4,fiindca am luat obiceiul sa ies in geam si sa incerc sa ii prind privirea.

Inainte sa inteleg sistematizarea cu care urmaresti un subiect as fi zis ca am un vecin prin nu stiu care bloc care canta,de cand mi-a intrat in sange treaba cu psihologia am luat o foaie si am notat de cate ori am auzit,orele,faptele de dinainte si de dupa si-am ajuns sa am cumva un subiect de cercetare.Poate am sa folosesc cazul asta intr-un experiment pentru nu stiu ce tema,dar,fiindca totusi mai exista partea ce scrie in mine i-am inchipuit o mica poveste.

Il cheama Ivrim si locuieste singur intr-un bloc cu multi copaci in fata.Canta la pian in din 2 in 2 zile de la ora 11 pana la ora 13,asta dupa ce inainte si-a udat florile.

Are 3 ghivece cu trandafiri rosii si mari si le place sa il asculte cand mangaie clapele pianului.

Anul trecut a intrat la Conservator si-a inceput sa exerseze mult,mereu,ca o obsesie,doar ca sa-i alunge suntele singuratea,sa-si regaseasca sufletul pierdut in visul asta de a fi pianist.Nu mai are 3 ani,nu mai are nici macar 24 cand canta,are doar un timp oprit si un joc de degete.

Si-a plamadit o iubire ascunsa din cateva sonate,le-a faurit buze mari si carnoase,sani mici si tari ca merele de vara si un parfum dulce amarui de trandafiri rasfranti in soare.

Intr-o zi a iesit pe geam,sa umple verdele ierbii din fata blocului cu muzica din sufletul sau insa si-a impiedicat privirea de blocul vecin si-a zambit.

Fix la etajul 2,din 2 in 2 zile o tipa iese in pijamale cu o foaie de hartie si isi noteaza.A banuit ca sunt sunete,doar lumea lui e facuta din sunete si din fum de tigara.

Lumea ei e facuta din foi si cuvinte si multi multi oameni,pierduti,cautati,observati si stivuiti pe un bloc notes colorat vioi.

Isi opresc timpul intre etaje ca si cum s-ar vedea la o cafea.

-Buna!Astazi ai cantat mai trist, sau mi s-a parut?

-Buna! Astazi ai vazut niste oameni mai inchisi si cuvintele tale au auzit sunete triste.

-Desigur,ma gandeam la oameni pierduti,la cum sa-i scrii in caiet dupa ce te-au manjit cu baltile lor.

- Pune-ti o petala de trandafir,o simfonie,oamenii sunt sunete iar suntele tale au gust de noroi pentru ca a plouat.

S-a auzit soneria la etajul 4 si pianistul si-a scapat fereastra pe degete iar eu mi-am scapat stiloul pe beton,jos,un poc de la etajul 2.Totusi,amandoi am zambit si-am intrat in cutia asta de sufletele unde ne ducem viata.Un bloc,etaje de muzica si respiratii cu scrasnet de roti si frunze verzi pe balcon.

Dureaza tot pana peste 2 zile.

spre femeia ce a fost

din ce-am fost am ajuns jumate din tot ce nu as fi putut sa fiu

nu m-am vazut niciodata locuind cu un tip,cu relatie serioasa,cu spalat de haine si mancare.

i-am tipat pe scari astazi"te iubesc" cand era aproape sa iasa din scara si s-a auzit un ecou pana in mine.
de ce am facut asta nu stiu,nu era nevoia sa spun acele cuvinte,poate doar sa imi explic de ce ma trezesc la ora 7 15 duminica dimineata si ma impiedic si de cana si de cafea.

mai deunazi dadusem de blogul artistic al fratilor de cuvant care umbla,scriu,il cauta pe dumnezeu sub toate pietrele strivite cu talpa...si eu stau si devin femeie de casa...

nu stiu cum s-a intamplat...prinsa in facultate,in venirea lui,in mrejele unei idile prea violent consumate,nu am avut timp sa bag de seama ca am ramas undeva in urma fata de tot ce stiam ca o sa devin...ok,am castigat stabilitatea,un amant desuet,un tip care e mereu acolo,un amic,un nebun de glume bune si proaste...si totusi...ingropata in chestii casnice nu prea cred ca exact de asta aveam nevoie..si totusi il iubesc...si-am crescut atat de mult incat nu mai pot sa ma incadrez in iubirea dementa si iresponsabila fiindca...fiindca sunt multi factori implicati.

ce e mai tragic e ca totusi nu fac nimic sa schimb asta.constientizez si doar atat,deschid gura si ma lovesc de ochii lui adanci si negrii,putini umeziti,ca niste mure dupa o ploaie de vara deasa.tac si il iau in brate si imi spun ca sunt norocoasa si fericita si iar trebuie sa stric eu totul.

concluzia este ca e un timp dificil varsta si schimbarea asta.mai pot spune ca ma oboseste psihic si-as avea nevoie de un burete sa sterg tot.inca nici macar nu stiu daca ce a fost inainte sau ce este acum.totusi sunt fericita...dar as vrea pace

nemultumire de femeie cu unghiile lungi

putin frustrant spre "bagamias"fara paranteze si rostit apasat ca si cum ma dau batuta din start

lacul de unghii se cojeste cand esti putin de femeie casnica-aka spalat haine,farfurii,butoane,filtre si preparare.

se cojeste lacul de unghii care are culori adorabile:mov prun,rosu satin,verde violent,negru mat
si supravietuieste kktul de alb perlat,roz coral, peach nude.

bai,de parca e conspiratia conformismului si pe unghiile mele...si imi vine sa le trag in cap la toate marcile si reclamele cu o violenta fuchsia-avon,oriflame,maybelimi-as inca un strat de lac fain colorat si etc...nu dureaza nici daca e din ala de la supermarket,nici de la beauty shop...culorile non-conformiste si turbate se cojesc la prima spalare de vase...daca is alb sidefat pot cred si sa merg la sapa cu unghiile ca nu ar avea nimic.

deci...oficial....baga-mi-as!

La multi ani iubi

printre perne,o parte din iubitul meu,o parte din noi.

La multi ani suflete!La multi ani inima mea!


crestem,ne indreptam in luna asta spre 22,el primul,doar ca sa pot sa fiu eu acolo sa il tin de mana,
eu in 21 doar ca sa poate sa fie el acolo sa ma tina de mana.