Nici nu-mi pasa

O zi asa posomorata,ca imi vine sa stau ca si un borcan de dulceata la dormitare.
Si totusi boala secolului  este diabetul!

Despre ploaie

Ploua ca la potop...si odata cu ploaia vreau sa ma inec cu tine de mana...sa piara tot ce e rau in noi

radacina lucrurilor-inima starilor

Starea care porneste de la un cuvant...uneori joc jocul asta. Cand nu sunt cartita si nu sap in oameni.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.

Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.

zeul dezgolit doarme

Zeul dezgolit doarme

şi-n pielea lui pală

toate femeile foste

de teamă şi compromis

tac

sunt zorii sus şi gloria aproape

de picioarele-i grăbite îi stau atârnate

maimuţe mici- încăpătoare recipiente de fericire

torni o cafea neagră

de teamă

fugi de pretenţii

fiind plin verb „ a fi”

plăcerea arsă- chibrit scurt pe zi

zeul dezgolit doarme

şi-n pielea lui pală

ploile-şi clădesc casă

taci. egoistă. distrasă.

ploile nasc.

ploile mor.

zeul dezgolit doarme

The Extraordinary Adventures of Adele Blanc-Sec

Poți să călărești un pterodactil, să te îmbarci pe Titanic ,asta după ce ți-ai adus la viață sora morcovită de propriul ac de păr cu ajutorul mumiilor....Aventurile extraordinare ale Adelei Blanc-Sec ,un film francez fantastic de amuzant dramatic!

Și acum urmează o noapte de film fiindcă a venit pofta!

Eu când am să orbesc

A mângâia pătimaș cu privirea

atunci când îți e îndepărtată orice altă posibilitate.

Orbul are privirea în palmă și patima lui devine mila ta.
Mila ta și ceva mai mult căci până și tu ești orb uneori.


Eu când am să orbesc o să știu ce gust are curcubeul. Până atunci te sărut cu ochii deschiși .Nu din teamă sau obișnuință. Nu fiindcă vânez pupila ta dilatată. Totul pentru că vreau să văd cum vine orbirea.Ceea ce tu numești dragoste atunci când ne bem cafeaua în atelier și pretindem că suntem noi,cei adevărați și nevătămați de viciile eternei povești.

Foarte,cum,despre

Pot să mă plictisesc de zgomotele oamenilor din jur la fel cum foarte bine pot să mă prefac că sunt
prea ocupată să aud gemete orgasmice de la 7, A ta dinspre vecinul de lângă, tocurile celei ce duce gunoiul,hârâitul liftului, liniștea din conversațiile tastate,noaptea.

Nu pot să nu mă prefac că îmi e greață și puțin somn,în rest,totul se poate mima ușor!