sâmbătă, 16 martie 2013
zeul dezgolit doarme
luni, 31 octombrie 2011
multi
nu-mi creste parul si unghiile oricate vitamine si leacuri as folosi
simte nevoia de dulce oricat de contraindicat ar fi
sunt ingropata in carti pe toate domeniile
nu pot sa opresc grijile,entuziasmul, delasarea sa vina oricat ma straduiesc
sunt in anul 3, se termina facultatea, nu ma simt filosoafa, nu scriu mari gandiri si meditatii si asta mi se pare ca e tragic...banal..ca si cum toate materialele s-au irosit,banii pe carti s-au dus ca apa pe sambata, nu mai gasesc raspuns nici in mine,nici in oameni,nici in intelepciuni...se duce ziua ca sa vina alta si cu toate ca am stabilitate nu pot sa stiu daca e bine...iau decizii mari si decizii mici si nu sunt multumita...parca stau pe loc...realizez ca e bine ca nu am un job foarte serios, cu program fix, ca vine licenta, ca citesc in engleza toata bibliografia si ca nu vad sensul...ca stau intr-o lume din bucatele si ca simt ca nu e bine,fara sa localizez clar ce anume.
Am primit de la Erick de ziua mea o carticica...cu imbunatatirea visului, cu clarificarea scopului in viata..mna..caietul ala se scrie, timpul in care ar trebui sa ma schimb ticaie si totusi...daca stau sa ma uit mai adanc, nu prea vad nimic obiectualizat.
Poftim, am zis tot...habar nu am de ce :D
luni, 24 octombrie 2011
nu-s in canal melancolic
bolunzenie cu contracte, restantele,codurile,licenta...
materiale ,materiale...oboseala si cursurile cu cele mai pompoase cuvinte. fac alergie mai rau ca in orice alt timp...
frig prin sala..ce daca-i Babes?! Merge caldura pana pe la 14..dupa aia...suflam aburi pe nas sa ne distram...cafea de la tonomat,pana e calda...si ajung acasa calcata in picioare de pe 25, cu o multime de pusti ce se freaca de mine ,mai se pun pe scaun...in zilele cand suntem norocosi si puhoiul mai pleaca si cu altele busuri...
sunt vie,in principiu nu imi vine sa cred ca se termina studentia si anul asta e dificil, orgolii multe si programe de disciplina....
astept toamna viitoare sa imi permit sa pis si eu ochii melancolic!
vineri, 9 septembrie 2011
uneori si pe gura
doar pe gura intra atat de adanc
undeva in lume exista un bar de oxigen
noi suntem padurile care se desfrunzesc
promit sa nu mai ajut
promit sa ma dedic respiratiei
cu gura prea deschisa.
Fiindca astazi e vineri. Vineri degeaba. Tensiunea creste. Uimirile mele vis-a-vis de oameni,cresc si mai mari.
Va trebui sa iubim tacerea, de parca intre noi lunile astea nu au pus o tacere...doar cuvintele mai isi au rolul aia.
Probabil,cand voi fi deasupra, ii voi trimite un mesaj...imi place iubitule si mi-a fost dor....si o sa ma misc mai sus putin, cu mana intinsa, sa las pentru o clipa telefonul pe birou....cred ca asta ar fi doar inca o ciudatenie pe care o sa o invete inimi despre mine...
Si cred ca eu o sa ma gandesc...la multe cuvinte care suna mai bine spuse cu buzele, degetele mele sunt alte buze si bizarul situatiei ma incremeneste.
Ce doamna o sa devin, cu toate ca as gati supa din os de (om).
miercuri, 7 septembrie 2011
nesimtirea de a sta cu bratele in san
Complicatiile cu oamenii mai putin oameni decat as crede eu la inceput ma pun in situatii jenibile, pentru ochii mei,ca pentru ai lor, devin balaur inaripat.
A sta cu bratele in san e o atitudine foooarte raspandita si la moda.
E usor sa platesc, platesc totusi, dar nu am azil, nu am timp de salvat, pentru ca nu mai vreau!
Conform moralei crestine, am intins painea celui flamand, am adapostit pe cel fara adapost, am dat haina de pe mine...a 3a oara. Declaratie imensa: DE ACUM NU MAI FAC!
Am obosit sa imi consum resursele ca sa se puna altii pe picioare...dar pe picioarele mele. Nu sunt un leagan si nu sunt un acoperis mai mult decat imi doresc sa fiu viata mea!
Presimt ca in curand o sa trebuiasca sa fiu si eu, o persoana care se apara si isi argumenteaza dreptul la o viata simpla, naturala, in liniste si pace...si cat mai departe de orice fel de oameni!
Radar stricat pentru persoane altruiste...eu voi deveni fosta persoana altruista si o sa imi duc radarul la reparat, ca sa nu mai raman traznita si inmarmurita atunci cand este vorba despre a alege.
duminică, 4 septembrie 2011
coboara-te din realitate
apoi eu uit sa mai cobor.
Am obsesie cu dinti...cu masele, cu flecustete, cu diamante si noroi.
Ma gandeam sa inventez niste anticonceptionale din praf de ametist...contraindicatie, cand esti copil sufli, cand esti femeie incepi sa inghiti.
Nici macar pe aproape, dar uneori sufletul meu gandeste inainte sa inceapa sa fie fericit. Mi se zbate in cap cate o tampenie, cu orele si apoi sunt trista din senin. Ca un ciob de oglinda...si citesc prea mult ca sa mai stiu de ce sau cum, ori la ce ma ajuta, caci de mine nu pot sa fug.
joi, 1 septembrie 2011
drept urmare
drept urmare am stat jumatate de ora cu un kkt de fereastra de mess deschisa si nu am zis nimic.
Ce as putea sa zic? Conform ghidului acuma as salta de bucurie si implinire....yes sure,printre poze si o viata care poate ar fi fost diferita si mai fericita....dar...sa nu
Maine, inainte de restanta am duc in insomnia..sa ma vindec de depresii ca pe acolo sigur nu umbla si nu vorbesc pozele.
Astazi,cat inca mai pot,termin de recitit Kant, sa imi revin din iluziile bolnavicioase si extraterestre spatiului vital ca daca nu...cine stie ce ma pune ratiunea sa fac si dupa aia iar ma complic ,acum,cand e gata perioada de doliu emotional.
Ce tortura, cosmica, pe cand aici pe pamant, lucrurile absurde fac viata traibila..ca altceva nu mai ai de facut decat sa...te zgaiesti la ferestre reci si goale si la poze....si...in sfarsit beau cola si e soare.
Totul are un sens si o ordine!
vineri, 15 iulie 2011
fabrica de povesti
E drept ca scriu povesti, ca spun povesti la cafea si ca citesc si comentez,ca ma implic in oameni,ca investesc in stari de bine si in ajutor...nu pentru cine si nici pentru ce.
Inventez stari si situatii...care inca nu sunt patentate, care fac sa fie mai bine, care aduc un zambet,sau un gand,sau un scenariu imaginar....dar pentru asta se pare ca sunt luata de lunatica si ciudatenie...prea putin de intelegere si amuzament.
As vrea sa existe o carte de bucate,despre oameni, clar, ca si retetele de prajituri, vreau omul cu crema de nervi,pac,adaug apa,sare si piper mult si trag deasupra niste nucsoara, un praf de drojdie si niste coaja de lamaie. Gata, asta e omul. Simplu.
Sau cel fericit...cu multa crema de zahar ars si pepene galben, insiropat cu rom dulce si fulgi de migdale.
Si alte si alte retete,mai scumpe sau mai accesibile, mai greu de preparat sau bune de facut cand e pofta de dulce...
Eu fabric povesti si le spun, dar devin sceptica si anti sociala cand inapoi mi se spune cat de mare o sa fie esecul meu in viata, cat de aiurea sunt, cat de mult timp irosesc si cat de tare enervez lumea....care ma cauta totusi ca sa....imi spuna cat de wrong sunt defapt...ca altfel nu imi dau seama.
Cat de inutile sunt toate conversatiile,cat de antipatice sunt toate insufletirile mele, cat de aiurea si cate obligativitate exista in cadourile mici pe care le daruiesc.
Simbolismul de azi nu mai spune nimic...dar toti isi doresc ceva simbolic si cand il primesc...vai,am indraznit sa daruiesc ceva ,precis vreau inapoi muultee..sau cine stie ce ganduri ascunse am...
Eu am fost crescuta altfel...poate de aceea autoeducarea asta...sa va spun de unde mi se trage: de la Ionel Teodoreanu, La Medeleni, invalmaseala aia de cadouri, de nebunie, de excese ,de exuberanta de mai tarziu a Olgutei....din Lorelei, din metafore...eu sunt dependenta de starea aia...cadoul,poti sa il arunci la primul cos de gunoi,daca nu iti place creionul,sau pantoful, sau pietricica sau sticla sau cerceii..sau ce am mai facut eu cadouri de-a lungul amicitiilor mele....daca esti omul care nu vibreaza ,arunca-l fara sa clipesti.
Parafrazand, in Teodoreanu, in Lorelei, mi se pare, exista scena cu Luli si cu o cofita de cirese, daca nu simti tu ca esti o cofita de cirese,nu cumpara...de acolo...toate mi se trag mie.
Boala grea, sunt o boala grea, dar lumea mea e ca o pestera fermecata...multe comori si cate un dragon fioros care loveste cateodata si peretii care il tin captiv, mai mananca cate un cutezator dar ii rasplateste pe cei care il incanta....
Mai departe...exista momentul ala cand fac eu balansul...interior, cinic si lucid...si atunci si eu si balaurul urlam cu aceeasi voce...si ne trece,dupa criza de tristete si sfasiere,impartim bomboane la copii pe strada, ne cantam incetisor muzica pamantului si ne uitam la cer. Suntem liberi, pentru o vreme, suntem linistiti,suntem fericiti si acceptam ca nisipurile curg, soarta se schimba, pleoapele se inchid si atunci, lumea nu mai are nevoie de nimic, caci lumea sunt eu si e bine.
joi, 14 iulie 2011
educatie pentru neliniste
Drept este ca de mica am fost eu nelinistita cu privire la viitor si-am urzit planuri pentru siguranta, multe si impaienjenite, dar bine trasate.
Cumva, intrai inapoi in nebunia mea...ca nu mai ma gasesc cand dau cu ochii de stiri, cand ma uit in jur, cand ma bantuie fel si fel de scenarii, de obicei cinice si sumbre si apoi,vocea Maestrului meu, cu linia de plutire....cel mai pacat si dureros este ca nu m-a invatat cum naiba sa faci liniste pe langa linia de plutire.
Nu cred ca reusesc, nu mai pot sa stau cu dintii pe nici un plan, siguranta mea e dusa pe apa sambetei, nu mai pricep oamenii,nu mai ii tolerez,nu mai am decat senzatia ca imi vine sa le sar in gat, sa ii palmuiesc, sa ii urasc si sa ii fac bucatele. Fara nici un motiv plauzibil, mi se pare doar ca sunt prea multe masti si prea multa schimbare...cum zicea o prietena draga de-a mea, au devenit etichetele care le-au fost puse candva.
Cred ca innebunesc, ma gandesc la un spital, sau la calugarie...existenta aia trasata, rutina, poate o sa imi dea sentimentul de siguranta pe care l-am cautat toata viata mea si nu l-am gasit. Am impietrit cu planurile duse pe apa sambetei...si ma intreb zi de zi eu ce naiba fac, ma agit din oficiu, necontrolabil...simt eu ca vine ceva...iar vine ceva.
Citesc, razant, ca nu se prinde nimic de mine...ca nu mai ma pot depersonaliza de nici o culoare, ca nu mai pot schimba macazul, ca nu stiu de la ce dracu a pornit toata nebunia asta, desi aud in telefon tot mai des, ca o sa treaca, ca e o faza, ca o sa fiu ok,ca ma obisnuiesc fara iubitul meu, ca linistea se obtine cand te tine cineva de mana.
Fac 24 de ani si ma uit in urma, ma uit la altii cu 24, ma uit la ce vroiam,la ce aveam trasat si nu stiu, ma vad focalizata putin gresit, putin stupid si nerealist...chinuita de frica de a ma rata, de a fi umana sau a naibii si egoista, la imensa lupta cu viata, de a ajunge sus,unde sa fiu in siguranta de orice adeverinta, undeva unde sa fie cald si sa imi placa.
De alte previziuni, de alte momente cand as claca, cand imi zic ca am si eu dreptul sa o iau razna, sa fiu nebuna, ca am dreptul sa nu mai ma gandesc la nimeni, nici macar la mine...dar apoi vine tampita aia de linie de plutire, la oamenii care au stat aici si nu au clacat si nu mi-au intors spatele, care probabil au avut si ei ganduri din astea.
Daca odata am zis ca sunt Dumnezeu si papusar, am nevoie acum de niste ate, altele decat cele din capul meu, altele decat cele pe care le stiu...si o sa vina un soc, stiu cumva, il simt, un fel de premonitie...
ma mai gandesc si la ceva de liniste, poate e de la hormoni, poate e de la caldura sau de la mancarea eco pe care am trecut,sau poate de la oboseala cronica cu care m-a diagnosticat mama...sau poate chiar innebunesc.
E vacanta si...e prea liniste si toata lumea imi zice sa ma calmez...as vrea sa stiu croseta, broda...sa fac cipca la poale, fiindca filmul asta are o vedeta prafuita.
Cu toate panzele sus, pana la capatul pamantului, un sir de dominou.
marți, 12 iulie 2011
trage cortina si judeca
Exista experienta, sinceritate, povesti si oameni care te urasc doar pentru ca existi, oameni care vor sa te manance si iti judeca fiecare cuvant, fiecare actiune, fiecare pas...si oameni cu care iesi la un pepsi si te simti bine.
Azi am fost cu Ralu la insomnia. am povestit ,cred ca defapt eu m-am plans mai mult si apoi am meditat si am schimbat macazul brusc.
de azi, nu ma mai inchin, nu mai fac fapte bune cand latra cainii, nu mai dorm plangand pe acelasi refren cu de ce si pentru ce...de azi, dupa o minunata discutie cu o minunata amica de fluturi, am ajuns la alta dimensiune a filosofiei de viata...
Acasa, inca nu am gasit nici un loc, dar am muncit la articole, la tehnoredactari, la un nou proiect artistic ce ma bantuie si pe care de data asta o sa il pun in practica si o sa il public pe vimeo...si nu pentru cine sau pentru cand,ci pentru sufletul meu,pentru lucrurile gratis si pentru cele ce costa, pentru nesfarsitele povesti si gramatica fanteziei.
luni, 4 iulie 2011
femeie fara directie,in ploaie si vacanta
Sunt racita, obosita, mega depresiva in stilul cel mai stupid...adica nici o reactie, blank total pe interior si asta la mine este de mega rau....ca nu exista sa nu am eu nici o reactie,nici o voce interioara,nici un pitic.
Sunt acasa la ai mei..iubitul meu priveste golful din San Remo si imi vine sa construiesc corabii, aeronave care sa mearga pe focul dorului sau nu stiu, sa dau pagina la alte imagini. Sunt racita, plamanii mei fac greva, tusesc ca un pacient englez, ploua si e frig si inca nu am inceput practica.
Ma trag pe cur inapoi...singura data in viata mea cand is satula de toate...mega obosita, cu ochii pe mail ca poate se intampla sa reusesc sa fac practica la traduceri, mai putin la primarie, poate azi mi se repara imprimanta si deci....o sa fie o problema existentiala in minus, la care oricum nu stiu cum sa fac fata....imi vine sa imi iau papucii si sa plec...asa...kilometrii intregi pana ma evapor. Nu o sa ma evapor fiindca nu e un film frumos regizat....in cotidian nu te evapori nici sa invoci toate zeitatile lumii si nici gumele de sters epice.
Nu se intampla nimic, nu mi se intampla nimic, nu dorm,nu respir cum trebuie, nu mai imi place nimic....
Sunt o oaie pierduta....
marți, 28 iunie 2011
Dragoste in vremea holerei
3 Ani de cand ne iubim, 2 ani de cand stam impreuna....mult mai mult timp de cand am vorbit.
Ei bine, atat de simplu, barbatul care a muncit la Praktiker, iubitul care a pus parchet, a schimbat prize, a spalat haine, a facut cei mai buni cartofi prajiti din toata viata mea...cel mai bun gratar si cea mai buna cafea la ibric...singurul care mi-a sculptat cercei din bile de lemn si mi-a cules scoici din Dunare.
Singurul care stie cand mi-e somn, cand ma gandesc la ceva cu adevarat si cand mint ca am probleme existentiale si defapt sunt toane SPM....singurul la care i-am acceptat verigheta, singurul care a facut o ceremonie simbolica pe malul marii in 7 februarie 2010.
Singurul care mi-a furat flori din parc, singurul care mi-a adus cactusi si mi-a plantat un pom, pentru ca a promis multumire unui Dumnezeu real, liber de cultul clasic....si pentru toate momentele minunate, pe care cei care ne-au stat alaturi nu le stiu si le judeca....
Timpul, spatiul, lumea, drobul de sare...sunt doar o holera....restul este Dragostea. A mea, a Lui, A NOASTRA!
Nu vreau nimic special,nici sprijin, nici judecata...real si imaginar, lumea noastra se constuieste inca,pas cu pas...
sâmbătă, 21 mai 2011
ruleaza ice
Era o vreme in care vorba noastra preferata era pariul,pe viata,pe oameni,pe situatii...pe joaca.
Am o senzatie de sictireala, ca si cand ar veni cineva sa ma deranjeze, sa ma scoata din filmul meu de sambata in care am chef dar nu stiu de ce si sunt atatea....si am chef sa pun pariu pe o viata, sa joc un joc, sa ma intind si sa zac cu ochii in nori....si merge basul mega tare sub picioarele mele si e una din piesele mele preferate dar azi nu, azi am chef de panarama si nu-mi cade nici un tip pe mana...unu pe care sa il pap la micul dejun.
Consum inghetata de caramel, imi aduc aminte de ciocolata de caramel...cred ca de acolo mi se trage starea asta...sunt sigura ca era alta situatie daca mancam inghetata de menta si capsuni....
asa ca....azi sunt o scarba, fiindca pot si fiindca vreau...o scarba mica care se consuma pe interior ca un caine prea mic sa muste...azi sunt un banc de om, cine ma castiga la loto, sau ma cumpara cu o cafea o sa primeasca o banca intr-un loc cu soare.scriu.
miercuri, 13 aprilie 2011
sarpele tine prea multa vina pe coada
prea putine femei tin marul in mana si musca din sarpe,sau prea putine recunosc ca au tentatii canibale si nu sunt vegetariene, fiindca plantele isi au rolul in decor...o masa fara un cos de mere arata imbufnata
o masa cu un sarpe pe ea ar arata putin terifiant....
purtam un sarpe la gat, stiam de vindecare, de juramant, ii ispaseam vina....
s-a rupt inelul si-a cazut sarpele jos, deci la bun sa duca pe coada atatea pacate si sa se tarasca...
eu vreau sa-l apar in fata instantei pacatelor, a ispitelor, a imaginilor...pentru ca sarpele, e mai savuros ca un mar si nu contine viermi ascunsi dupa spoiala colorata...sarpele este pur si simplu...nevinovat in taraiala lui toropitoare....
daca as fi eu eva,pentru inceputul pamantului,as manca sarpele si cu marul l-as plesni in cap pe adam pana ar curge toti viermii din rasa barbateasca....o eva intarziata,culege viermii cu mainile goale,iar sarpele tine prea multa vina pe coada, 2 simboluri nefericite in final.
iarta doamne creatia pe care o iubesti cel mai mult si ar face putin mai sus doar bine :*
sâmbătă, 9 aprilie 2011
fixatie cu fixativ-moral sau tuburi goale
eu,de mica,am fost invatata sa deschid usa, sa dau un blid de mancare, sa dau tricoul de pe mine,fiindca tricoul e mai aproape de piele si omul care ti-a trecut pragul iti e prieten,sau poate iti va fii daca il tratezi oameneste,pentru ca venii timpul cand nu vei avea ce manca, nu vei avea ce inchide in urma ta si nici cu ce sa te acoperi....am ridicat pe piedestal si am dat jos,am fost ridicata si am fost data jos,pana cand am ajuns sa invat ca este vital sa existe un echilibru intre a da si a primi, a solicita si a oferi,a jertfi si a fii tu jertfa ,caci Dumnezeu pe toate le-a insumat ca si acte crestinesti de iubire, dar a lasat totusi un diavol sa scormoneasca o balanta, sa semene in oameni diferentele acute care omoara...si totusi, fiind si cernuta am ramas om de bine, dar cu usa semi inchisa, pentru ca lumina mea nu vegheaza sfarsitul,ci indreptarea pacatelor,dar cand indreptarea pacatelor e actul cel mai greu si cand judecata nu ofera mantuirea....eu am setul acesta de valori,categoriile astea de oameni,dupa vorba si dupa fapt ca sa nu ma pierd niciodata si sa nu ii tratez pe unii ca si pe ceilalti. Fiind si eu cernuta in sita asa si la randul meu si eu am cernut cu suferinta sau cu bucurie,cu lacrimi sau cu zambete mi s-a parut de drept de atunci sa spun,avertizez si dau cu paru in cap cand ajung la gardul fiintei mele,pentru ca nu sunt nemarginita decat atunci cand sunt umana,stand intre oameni,dar cand oamenii stau intre mine si aripa ingerului meu, imi pierd nelimitarea si nu mai fac un pas spre indurerare.
pana nu are cineva rabdarea sau puterea sa ma invete ca se poate si altfel decat altruist pana in maduva oaselor sau egoism cu pauze sau combinatii de taste, scapari, prin alunecare pe coloana vertebrala...alt drum nu cunosc
luni, 4 aprilie 2011
pionierul lumii de chibrit
vineri, 1 aprilie 2011
cutia de chibrit a pleoapei
s-au lasat ochelarii in toc inveliti, sa vada mai bine visele roz, de care am nevoie cand
stau sus si ma uit pe geam la vecinii care scuipa, injura si vorbesc de futaiuri, ca si cand nu stiu
ca nici animalele nu se fut. oamenii vor miracole si o viata mai buna dar cuvintele lor nu ii ajuta sa respire.
sta cerul sa cada peste padurea mea de sub balcon.
mi-e dor de florin, fiindca cu el nu exista dureri de cap adevarate
fizic imi bat in tample toate gandurile pe care le-am osandit ieri la cinemameul meu gaunos.
lefia e cuminte, helefaneste pe balcon, eu o sa inchid pleoapele si in cutia noastra de chibrituri plina cu margele si vise, sunt implinite.
ursuletul care danseaza arunca cu zambete in pasarele, in alta lume.
mi-e liniste, doar pleoapele bubuie sferic. mi-a dat dumnezeu harul inapoi fiindca zbuciumul cu care ma incearca din nou nu trece din senin, viata nu are un pat de sub care sa lupti si moartea nu a vrut sa ma ascunda.
sectia departamentului fericirea ca respir trage capacul peste chibrite si nanii...sa vina ploaia sa ma spele de toate :*
sâmbătă, 26 martie 2011
schita
operatia de tiroida este oribila dupa ce a trecut ceva vreme....la mine cel putin se simte...dupa 4 ore sus deja e nevoie de orizontala....un sentiment de impietrire cuprinde fata ,o caldura ciudata de la gat in jos spre coloana.....singurul moment in care urasc...fire,intepeneala,de ce eu, nu mai trece odata.
orez cu lapte ,cacao si scortisoara....coji de portocala, The Bride of Water God, deviant,mess.....nu m-as mai dezlipi inca...desi fata se impietreste,se mortifica senzatiile asa ca ochii mei se vor indrepta spre tavan....inca odata cu un oftat,nu stiu ce senzatie sa am si nu stiu ce film sa mai imi derulez in minte.
joi, 2 decembrie 2010
pentru neguri spulberate
Ma scuz in genunchi pentru ca am uitat de CUVANT si-am devenit obsedata de bani si de servici, de licente pe call center, de publicitate si de munca pentru munca si nu pentru suflet.
Am inceput convinsa de bine, de abilitati extraordinare, de faptul ca o sa fac fata la niste tipete din background cu n activari, daca nu nici o pauza si ore peste program...ma iert ca am pornit optimista si mi-am scos sufletul pentru ceva ce nu merita,pentru o experienta cam eterica si pentru scepticismul cu care am tratat refuzurile.
In curand o sa ma iert si pentru ca nu am mai fost EU, desi am tinut cateva zile cu dintii de firea mea comunicativa si deschisa, care in stare naturala si fara scripturi si urlete ar fi mutat muntii din loc si ar fi despicat apele....si mai ales pentru ca am crezut ca nu este peste puterile mele sa fac asta: sa vand prin telefon servicii de comunicare.
Am castigat o experienta, am trait intre oameni minunati, cand nu erau stresati, intre colegi funny si care au devenit personali acolo unde eu am dat gres si nu am reusit.
Am invatat ca pot sa lucrez cu oameni, cu cuvinte, cu limbaj corporal daca suntem fata in fata, daca vorbesc personal si mai ales m-am lepadat de statutul de papagal.
Cel mai important, cartile sunt dragostea mea, oamenii draguti si inteligenti sunt pasiunea mea si ca jobul meu va trebui sa integreze contact vizual, discutii sincere, scenarii realiste si experienta de la om la om....si-am mai auzit cateva povesti de viata care mi-au dezvaluit adevaratul feed-back al comunicarii.
Sunt fericita. Am demisionat. Sper sa primesc un job in thenoredactare, in publicitate,dar sa fie vorba de creatie si de oameni in carne si oase, sper sa imi fac o licenta superba pe comunicare si sunt sigura ca daca imi doresc asta cu suficienta ardoare, pana la urma calea mea nu va fi bantuita de neguri si fum.
sâmbătă, 3 iulie 2010
schija de tei cacat in stil bastinas
Am ajuns la Iasi in 27 06 2010, urmand sa fiu cazata la hotel Continental....primul si singurul taximestrist ok, 6 lei pentru un slalom pe 2 strazi si "oleaca di dhieal" unde m-am trezit intr-o camera cu 2 paturi si bucuria mea...frigiderul-asta insemnand o suma mai mica pentru mancare si ceva cash pentru suveniruri.
Am dormit ca busteanul ias luni dimineata am observat strecurata sunt usa o hartie " Hai la 204!" semnata Christian....poate din naivitate am crezut ca eu sunt singura de la UBB, de la mine de la Filosofie stiu ca eram singura pentru ca cealalta colega s-a aciuat rapid in alta parte..ca stie ea ce stie .
Bun,in sala de mese fac cunostiinta cu Christian, care nu fumeaza, nu bea suc decat rar si niciodata cola, si bea bere doar cate un pahar ocazional cand se uita la meciurile de fotbal impreuna cu matusa lui la care sta in gazda in Cluj.
Statura normala,barba neagra, rucsac burdusit cu de toate, visator contemplativ, prefera sa citeasca doar carti de Istorie sau din bibiliografie, dar ii place si Nichita, totusi priveste putin in sus si revina la citatele explicative cu care noi doi facem conversatie matinala.
Eu, ma stiti, maniaca egoului, eu sunt si vin si am facut si ii torn baiatului un cv volubil printre inghitituri- fiindca nu e frumos sa vorbesti cu gura plina.
Urcam in taxi, sa vedem pe unde Timeout, cu perne si cu carti multe pe care le poti citi pana bei ceva, foarte colorata si vie, dar i-a gresit numele si noi cautam ceva cu iz spaniol....dar am dat de un politist, care aici a fost inversul omologului sau de Ardeal, ne-a indicat perfect si a stiut si sa vorbeasca rar cat sa putem intelege....de nu am scos un Amin atat de usurat cum nu am facut-o in viata mea.
La Polirom ni s-a facut instructajul pe Norme de corectare si redactare specifice editurii Polirom, ne-a plimbat prin redactie si ne-a aratat birourile unde vom colationa( corecta) cartile ce urmeaza sa fie editate in luna august.Apoi ne-a dat drumul sa vizitam expozitia de ceramica Cucuteni, adapostita in parcul teiului eminescian...de unde am plecat cu 3 strachini ,o cana superba si o ulcica mai mica pentru cafeaua de dimineata de la Cluj, strachinelele fiindca cadouri pentru bunelu, mamitza mea cu ochii verzi- fix strachinuta hand made vere si pentru matusa mea Felicia, una albastra, pentru ca albastrul da calm, fata fiind la cura de slabire m-am chitit eu ca o sa-i dea calm la pofta de mancare.....sper sa si fie asa.
De marti am inceput in forta, cu intrebari catre tutore pana am inceput sa fim capabili sa corectam bine si sa stapanim hieroglifele alea incarlibate....si asa am facut toata saptamana, de la ora 9 am pana la 17 30 pm cand domnul Emanuel Grosu suna clopotelul, si toata lumea se buluceste la usa ca si bobocii de clasa Ia de pe vremurile cand nu exista sonerie electrica, vremuri care mie imi dau un parfum de melancolie.
Joi mi-am facut ochelari noi, cu rama de baga roz-verzuie, doamna de acolo a fost singura care nu mi-a incarcat nota de plata si mi-a dat cadou si o laveta roz pentru stergerea lentilelor...de joi am putut colationa fara lacrimi si vinisoare de sange ,iar cartile mele nu au mai avut un gust asa apocaliptic....nici spatele nu mai ma sageteaza ci si-a obisnuit forma pentru a-si duce la capat misiune.
In rest...daca sunteti turisti prin piata Unirii...cum am fost eu joi dupa-masa si intrati la Decora sa va luati cani sau brelocuri intrebati de 10 ori pretul si fiti tari pe pozitii daca acesta se schimba de la 7,90 o cana imprimata la 20 de lei la casa, fara bon....eu am luat totusi cana si am lasat-o moarta in papusoi, cum ca tocmai ce au modificat preturile...dar am facut reclamatie la Protectia consumatorului Iasi, pentru ca asta mi s-a parut cea mai nedreapta crestere...in rest am mai intalnit la buticuri la suc de 4,49 cu 6 lei fiindca cica s-a trecut promotia.....bine ca a picat ok sucul redactiei insetate si eu am trecut peste drama leului....cu vreo 2 glume bune.
Fiindca a fost vineri, ieri in strada Lapusneanu, a fost targ hand made.....5 lei pana la 40 , cercei, brose, bratari si coliere....preturi mai mici ca si hand madeul clujean...desi mult mai artistice si mai colorate si cu grija pentru detaliu..dar din pacate eu nu am reusit sa ma atasez sentimental de nimic si atunci am renuntat.....dar chiar langa Muzeul Unirii este un domn anticar care da cartile la 10 lei si mi-am luat 2 beletristici cu gust de proza adanca si meditativa "Viata mea de barbat"de Philip Rothh si "Gradina iubitei mele" de Alfredo Bryce Echenique.
Ceea ce ma incanta e ca de acum putem sa luam carti de la Polirom cu reducere...chiar de la editura si nu de la anticariat cum am facut eu...dar mi-am adus aminte dupa ce cartile mi se odihneau in geanta si oricum anticarii sunt prietenii mei de suflet,daca sunt din cei cu dragoste pentru carti si nu iubire pentru arginti.
Apoi am fost la Muzeul Unirii la expozitia Moda feminina la 1900 si am vazut adevarate capodopere....dantele si jabouri, sticlute de parfum, jachete si palarii....ghetute cu nasturi si manusi....superbe....fotografii nu am avut voie sa fac dar am luat catalogul expozitiei cu 20 de lei...si mi-am luat si o gentuta cu 7 lei care are imprimat cladirea muzeului si pe domnul si doamna Cuza in detaliu in fata...mai aveau cani la 10 lei,magneti de frigider si brelocuri la 7 lei....si intrarea este 2 lei- o vedere din muzeu defapt.....foooarte draguta si curatoarea care m-a lasat sa pipai un mantou de dantela purpurie de care eu m-am indragostit pe loc.
Aceste exponate se mai pot vedea si la Muzeul Unirii din Alba Iulia sau la Muzeul National Bucuresti.....apoi mi-am incheiat ziua la magazinul alimentar si tusti la hotel, unde am rontait covrigi uscati si am baut o doza de timisoreana lecturand cartea mea imprumutata de la biblioteca din Manastur-Cluj Saphho-Amorurile unei muze scrisa de Erica Jong.
Astazi am in plan sa stau in pat toata ziua, sa dorm si sa citesc...si pana mi-am baut cafeaua camerista mi-a schimbat asternuturile si mi-a facut curat.....apoi mi-am mancat cerealele si aceasta postare de jurnal a facut o calatorie rapida prin prima mea saptamana de practica la Iasi, oameni,locuri si fapte, mai mult sau mai putin vitejesti, isi iau ramas bun si asteapta cuminti documentarea cu detalii vizuale,pe care o sa o fac dupa ce ajung acasa si aparatul meu foto va fi penetrat cu dor de cablul de date uitat in mufa din spate a computerului de birou.
Va pup drajilor si ne mai auzim..... Sa va mearga bine saptamana viitoare,cu soarele in plete