foarte bun,vant si ploaie,coafurile sunt ca si prietenii...depinde de fixativ,iar valorile morale,desi sunt din plin si nu vin in tuburi destul de mici sau de scumpe,sunt de cele mai multe ori indesate in buzunare,dar aici,printre ambalaje,e mai usor sa citesti zambete,de aceea eu din cand in cand mananc ciocolata si raman cu ambalajul in buzunar,multa vreme,nu ca si nostalgie dupa ciocolata,sau ca sa imi aduc aminte de efemeritate...ci pentru ca nu pot sa arunc jos totul...
eu,de mica,am fost invatata sa deschid usa, sa dau un blid de mancare, sa dau tricoul de pe mine,fiindca tricoul e mai aproape de piele si omul care ti-a trecut pragul iti e prieten,sau poate iti va fii daca il tratezi oameneste,pentru ca venii timpul cand nu vei avea ce manca, nu vei avea ce inchide in urma ta si nici cu ce sa te acoperi....am ridicat pe piedestal si am dat jos,am fost ridicata si am fost data jos,pana cand am ajuns sa invat ca este vital sa existe un echilibru intre a da si a primi, a solicita si a oferi,a jertfi si a fii tu jertfa ,caci Dumnezeu pe toate le-a insumat ca si acte crestinesti de iubire, dar a lasat totusi un diavol sa scormoneasca o balanta, sa semene in oameni diferentele acute care omoara...si totusi, fiind si cernuta am ramas om de bine, dar cu usa semi inchisa, pentru ca lumina mea nu vegheaza sfarsitul,ci indreptarea pacatelor,dar cand indreptarea pacatelor e actul cel mai greu si cand judecata nu ofera mantuirea....eu am setul acesta de valori,categoriile astea de oameni,dupa vorba si dupa fapt ca sa nu ma pierd niciodata si sa nu ii tratez pe unii ca si pe ceilalti. Fiind si eu cernuta in sita asa si la randul meu si eu am cernut cu suferinta sau cu bucurie,cu lacrimi sau cu zambete mi s-a parut de drept de atunci sa spun,avertizez si dau cu paru in cap cand ajung la gardul fiintei mele,pentru ca nu sunt nemarginita decat atunci cand sunt umana,stand intre oameni,dar cand oamenii stau intre mine si aripa ingerului meu, imi pierd nelimitarea si nu mai fac un pas spre indurerare.
pana nu are cineva rabdarea sau puterea sa ma invete ca se poate si altfel decat altruist pana in maduva oaselor sau egoism cu pauze sau combinatii de taste, scapari, prin alunecare pe coloana vertebrala...alt drum nu cunosc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu