din costite fuga la masa,
din mar, fuga la doctor,
din cicatrice, fuga la cafea,
din suflet, fuga la mine.
inca nu am aflat sfarsitul, inca nu il caut, inca am impresia ca pielea aceasta noua a mea ma strange putin pe la cusaturi, inca imi e somn dar nu de ratiune pentru ca monstrii sunt prea multi si mantuitorii dorm prin cafenele sau prin sali obscure de curs...
pe unii ii ridici in suflet, ii dai jos si ii trimit la colt, la unii le dai sufletul tau, cu care te purtai atat de zgarcit daca era vorba de a-l incredinta binelui, umanului, caci daca mai vorbesc mult de dumnezeu si de isus o sa se astepte oamenii se zbor deasupra padurii din manastur...
am oameni din plin, din toate sertarele si scorburile gradinii, din toate crapaturile si schijele...tot pentru ei raman o icoana de judecat, de murdarit, de smuls....sunt consumabila limitat, caci lumea mea de aripi ma cheama cu dor din ce in ce mai des.
nu mai imi incap in pielea asta, culorile din suflet palesc fata de cele vazute de lume...si-s mai altfel cand sunt o fata in multime decat acum, cand sunt curcubeu :D dar primavara e verde albastru si elefantul mic e verde si thailanda e verde....si tineretea mea merge spre galben, caci soarele e crud si proaspat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu