Ok, sunt neadunata, dar intr-un stil barbar...ma iau la plame in fiecare dimineata.
Sunt racita, obosita, mega depresiva in stilul cel mai stupid...adica nici o reactie, blank total pe interior si asta la mine este de mega rau....ca nu exista sa nu am eu nici o reactie,nici o voce interioara,nici un pitic.
Sunt acasa la ai mei..iubitul meu priveste golful din San Remo si imi vine sa construiesc corabii, aeronave care sa mearga pe focul dorului sau nu stiu, sa dau pagina la alte imagini. Sunt racita, plamanii mei fac greva, tusesc ca un pacient englez, ploua si e frig si inca nu am inceput practica.
Ma trag pe cur inapoi...singura data in viata mea cand is satula de toate...mega obosita, cu ochii pe mail ca poate se intampla sa reusesc sa fac practica la traduceri, mai putin la primarie, poate azi mi se repara imprimanta si deci....o sa fie o problema existentiala in minus, la care oricum nu stiu cum sa fac fata....imi vine sa imi iau papucii si sa plec...asa...kilometrii intregi pana ma evapor. Nu o sa ma evapor fiindca nu e un film frumos regizat....in cotidian nu te evapori nici sa invoci toate zeitatile lumii si nici gumele de sters epice.
Nu se intampla nimic, nu mi se intampla nimic, nu dorm,nu respir cum trebuie, nu mai imi place nimic....
Sunt o oaie pierduta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu