clasificare si demoni

lenevia este induse de un demon.zapand...am ajuns la alfa si omega si am ramas,se vorbea de clasificarea demonilor,facuta de Augustin cel studiat si de mine la facultate...cand zice Spike in melodia lui sa dai vina pe biserica,sa zici ca te-a posedat dracu radeam...totusi,in ultima vreme dau de opere si autori in emisiunile mari de la tv,Banchetul lui Platon, Abelard cu iubirea curteneasca,Augustin, Aristotel..deci  se promoveaza filosofia...si intamplator ma suna oameni sa ma intrebe...ai citit,tu stii..spune si mie ca am vazut la tv dar cartea e prea grea pentru mine..si eu incep clasificarile si explicare lecturilor,resume si alte treburi.
Nici mie nu imi e usor sa citesc filosofie, chiar daca cei care ma cunosc ma intreba despre toate temele mari,sa stiti ca eu ofer mereu numai ce retin si ce imprim in stilul meu,nu sunt o biblioteca sau un dex...si incep cu imi aduc aminte ca eu am citit,profu a predat ceva dar cam ce stiu eu e diferit si poate nu cea mai buna varianta.
Undeva,in imaginar,traiesc intr-o lume a momentelor in borcane,a amintirilor puse la pastrare pe rafturi imense...si sa stiti ca scribd, bochiseste multe carti,multe informatii, eu sunt tipa cu clasificarile la telefon. Poate intr-o zi o sa fiu platita pentru raspunsuri...cred ca dupa filosofie ma reapuc de psihologie :D sfatuita pe tema asta si incurajata din toate partile
poate

schija de tei cacat in stil bastinas

Am ajuns la Iasi in 27 06 2010, urmand sa fiu cazata la hotel Continental....primul si singurul taximestrist ok, 6 lei pentru un slalom pe 2 strazi si "oleaca di dhieal" unde m-am trezit intr-o camera cu 2 paturi si bucuria mea...frigiderul-asta insemnand o suma mai mica pentru mancare si ceva cash pentru suveniruri.

Am dormit ca busteanul ias luni dimineata am observat strecurata sunt usa o hartie " Hai la 204!" semnata Christian....poate din naivitate am crezut ca eu sunt singura de la UBB, de la mine de la Filosofie stiu ca eram singura pentru ca cealalta colega s-a aciuat rapid in alta parte..ca stie ea ce stie .

Bun,in sala de mese fac cunostiinta cu Christian, care nu fumeaza, nu bea suc decat rar si niciodata cola, si bea bere doar cate un pahar ocazional cand se uita la meciurile de fotbal impreuna cu matusa lui la care sta in gazda in Cluj.

Statura normala,barba neagra, rucsac burdusit cu de toate, visator contemplativ, prefera sa citeasca doar carti de Istorie sau din bibiliografie, dar ii place si Nichita, totusi priveste putin in sus si revina la citatele explicative cu care noi doi facem conversatie matinala.

Eu, ma stiti, maniaca egoului, eu sunt si vin si am facut si ii torn baiatului un cv volubil printre inghitituri- fiindca nu e frumos sa vorbesti cu gura plina.

Urcam in taxi, sa vedem pe unde Timeout, cu perne si cu carti multe pe care le poti citi pana bei ceva, foarte colorata si vie, dar i-a gresit numele si noi cautam ceva cu iz spaniol....dar am dat de un politist, care aici a fost inversul omologului sau de Ardeal, ne-a indicat perfect si a stiut si sa vorbeasca rar cat sa putem intelege....de nu am scos un Amin atat de usurat cum nu am facut-o in viata mea.

La Polirom ni s-a facut instructajul pe Norme de corectare si redactare specifice editurii Polirom, ne-a plimbat prin redactie si ne-a aratat birourile unde vom colationa( corecta) cartile ce urmeaza sa fie editate in luna august.Apoi ne-a dat drumul sa vizitam expozitia de ceramica Cucuteni, adapostita in parcul teiului eminescian...de unde am plecat cu 3 strachini ,o cana superba si o ulcica mai mica pentru cafeaua de dimineata de la Cluj, strachinelele fiindca cadouri pentru bunelu, mamitza mea cu ochii verzi- fix strachinuta hand made vere si pentru matusa mea Felicia, una albastra, pentru ca albastrul da calm, fata fiind la cura de slabire m-am chitit eu ca o sa-i dea calm la pofta de mancare.....sper sa si fie asa.

De marti am inceput in forta, cu intrebari catre tutore pana am inceput sa fim capabili sa corectam bine si sa stapanim hieroglifele alea incarlibate....si asa am facut toata saptamana, de la ora 9 am pana la 17 30 pm cand domnul Emanuel Grosu suna clopotelul, si toata lumea se buluceste la usa ca si bobocii de clasa Ia de pe vremurile cand nu exista sonerie electrica, vremuri care mie imi dau un parfum de melancolie.

Joi mi-am facut ochelari noi, cu rama de baga roz-verzuie, doamna de acolo a fost singura care nu mi-a incarcat nota de plata si mi-a dat cadou si o laveta roz pentru stergerea lentilelor...de joi am putut colationa fara lacrimi si vinisoare de sange ,iar cartile mele nu au mai avut un gust asa apocaliptic....nici spatele nu mai ma sageteaza ci si-a obisnuit forma pentru a-si duce la capat misiune.

In rest...daca sunteti turisti prin piata Unirii...cum am fost eu joi dupa-masa si intrati la Decora sa va luati cani sau brelocuri intrebati de 10 ori pretul si fiti tari pe pozitii daca acesta se schimba de la 7,90 o cana imprimata la 20 de lei la casa, fara bon....eu am luat totusi cana si am lasat-o moarta in papusoi, cum ca tocmai ce au modificat preturile...dar am facut reclamatie la Protectia consumatorului Iasi, pentru ca asta mi s-a parut cea mai nedreapta crestere...in rest am mai intalnit la buticuri la suc de 4,49 cu 6 lei fiindca cica s-a trecut promotia.....bine ca a picat ok sucul redactiei insetate si eu am trecut peste drama leului....cu vreo 2 glume bune.

Fiindca a fost vineri, ieri in strada Lapusneanu, a fost targ hand made.....5 lei pana la 40 , cercei, brose, bratari si coliere....preturi mai mici ca si hand madeul clujean...desi mult mai artistice si mai colorate si cu grija pentru detaliu..dar din pacate eu nu am reusit sa ma atasez sentimental de nimic si atunci am renuntat.....dar chiar langa Muzeul Unirii este un domn anticar care da cartile la 10 lei si mi-am luat 2 beletristici cu gust de proza adanca si meditativa "Viata mea de barbat"de Philip Rothh si "Gradina iubitei mele" de Alfredo Bryce Echenique.

Ceea ce ma incanta e ca de acum putem sa luam carti de la Polirom cu reducere...chiar de la editura si nu de la anticariat cum am facut eu...dar mi-am adus aminte dupa ce cartile mi se odihneau in geanta si oricum anticarii sunt prietenii mei de suflet,daca sunt din cei cu dragoste pentru carti si nu iubire pentru arginti.

Apoi am fost la Muzeul Unirii la expozitia Moda feminina la 1900 si am vazut adevarate capodopere....dantele si jabouri, sticlute de parfum, jachete si palarii....ghetute cu nasturi si manusi....superbe....fotografii nu am avut voie sa fac dar am luat catalogul expozitiei cu 20 de lei...si mi-am luat si o gentuta cu 7 lei care are imprimat cladirea muzeului si pe domnul si doamna Cuza in detaliu in fata...mai aveau cani la 10 lei,magneti de frigider si brelocuri la 7 lei....si intrarea este 2 lei- o vedere din muzeu defapt.....foooarte draguta si curatoarea care m-a lasat sa pipai un mantou de dantela purpurie de care eu m-am indragostit pe loc.

Aceste exponate se mai pot vedea si la Muzeul Unirii din Alba Iulia sau la Muzeul National Bucuresti.....apoi mi-am incheiat ziua la magazinul alimentar si tusti la hotel, unde am rontait covrigi uscati si am baut o doza de timisoreana lecturand cartea mea imprumutata de la biblioteca din Manastur-Cluj Saphho-Amorurile unei muze scrisa de Erica Jong.

Astazi am in plan sa stau in pat toata ziua, sa dorm si sa citesc...si pana mi-am baut cafeaua camerista mi-a schimbat asternuturile si mi-a facut curat.....apoi mi-am mancat cerealele si aceasta postare de jurnal a facut o calatorie rapida prin prima mea saptamana de practica la Iasi, oameni,locuri si fapte, mai mult sau mai putin vitejesti, isi iau ramas bun si asteapta cuminti documentarea cu detalii vizuale,pe care o sa o fac dupa ce ajung acasa si aparatul meu foto va fi penetrat cu dor de cablul de date uitat in mufa din spate a computerului de birou.

Va pup drajilor si ne mai auzim..... Sa va mearga bine saptamana viitoare,cu soarele in plete

Ieri seara a fost seara de filme marete,primele filme la care chiar iubi m-a avut alaturi ca spectator si sursa de amuzament- m-am lacrimat ca o ploaie de vara,in mai multe reprize.

Primul film a fost Printul Caspian,Cronicile din Narnia...si al doilea,cireasa cireselor de pe tort

10000 BC

Povestea minunata a unui trib de vanatori de mamuti si a fetei cu ochii albastrii,Evolet.
D'leh este fiul purtatorului sulitei albe,cel care strapungea inima mamutului,potrivit legendelor vine o vreme in istoria tribului cand mamutii vor disparea,iar la ultima vanatoare a tribului o copila cu ochii albastrii va aparea si va deveni femeia eroului care le va salva poporul.
Chiar foarte artistic si sensibil,efecte superbe si adrenalina...plus dragostea lui D'leh pentru Evolet,care il duce pana la capatul pamantului pentru a o salva si a-si reda libertatea si hrana poporului.

Te iubesc ,Merinosule!

Romică: Aşadar, te pricepi la berbeci...
Ramona: Mă pricep, iubitule. (Cu o voce versată, sigură.) De ce crezi tu că, din marea turmă a bărbaţilor, te-am ales tocmai pe tine? Am văzut imediat că eşti de soi bun, săritor şi tare de cap! (Râde.) Te iubesc, Merinosule!



Recomand cartea cu caldura,astazi m-am delectat regeste citind minunata aventura....
pentru publicul pretentios,asta-i marea prezentare oficiala luata cu imprumut de pe citatepedia
Romică şi Ramona, ramificaţii onomastice subtextuale de la “român”, deşi copii de ciobani, au studii superioare, se specializează în formele de implicare ale calculatoarelor. Sentimentele lor de adoraţie şi afecţiune, tipic umane, sunt puse mereu la încercare de manevrarea tehnologiei de vârf a calculatoarelor, al interesului ştiinţific pe care acestea îl propagă divers, nestingherit, până şi la stâna lor. Acolo se află paznic electronic, farfurie supersonică, telescop de studiat vremea, calculatoare, imprimantă, făină radioactivă, dispute ştiinţifice aprinse, nu numai despre ce se petrece în istorie pe pământ, ci şi dincolo de el, în univers, în planete ş.a.m.d.
La prima vedere, şirul indian al enumerărilor ar putea continua, întărind impresia de gravitate, de sobrietate. Până la un punct, piesa aşa şi trebuie privită. Numai că autorul, extrem de lucid, înaintează împătimit spre ideea că ştiinţa, dar mai ales tehnica, au pătruns atât de profund în viaţa oamenilor, încât tind să disloce şi fondul ancestral, matricea spirituală a românilor. Versurile din Mioriţa reverberează sucit, extraterestru şi doar din când în când, căci ciobanii sunt preocupaţi mai mult de latura practică, imediată a vieţii lor. Chiar şi trocul se desfăşoară de acum într-un mod bizar. O imprimantă de calculator, un examen la facultate se cumpără în schimbul a mai multe caşuri sau berbeniţe de brânză.
În atari situaţii, stâna nu mai este izolată de restul comunitar. Dimpotrivă, locuitorii ei, oameni cu studii superioare, posesori şi mânuitori de de aparatură electronică, sunt mereu conectaţi la tot ce înseamnă fiinţă pe pământ. Şi ei, ca toţi românii, sunt cu ochii pe Occident, în primul rând. Trimiterea aminteşte caragelian de interesul nostru, străvechi de aproape două secole, de a ne integra în Europa, de a-i urmări mişcările. Dramaturgul are aici infiltrată tristeţea tragicului sentiment că se tinde, cu voie sau fără voie, spre pierderea identităţii, ajungându-se astfel la mondializare, în ultimă instanţă la satul planetar. Aici, ca în perioada tribală, fericirea se va reduce la grija obstinată a individului, a clanului sau a colectivităţii numai spre procurarea hranei şi a adăpostului. Piesa oferă suficiente date în această privinţă (Memorabile sunt scenele de surprindere a ploilor provocate… electronic!)
Conceptual, piesa lui Valeriu Butulescu se află la graniţa dintre comedie şi tragedie. Conflictul dintre două familii rivale, ai căror urmaşi vor să-şi unească destinele într-o altă formulă de viaţă, chiar dacă literar trimite la marele Will, vine din istoria medievală a Ţării Româneşti, atât de inteligent surprinsă de Al. Odobescu în “Mihnea Vodă cel Rău”. Am putea spune, aşa ca un intermezzo, că geneza autentică a noastră s-a datorat unui puternic conflict dintre daci şi romani. De aici lipsa de unitate indestructibilă, sporită şi de “fondul nelatin” care s-a imprimat ca o ventuză pe verticalitatea poporului.
În fine, îi spunem textului dramatic piesă de frontieră, cu conţinut la scara 1/1 de comedie şi tragedie, deoarece râsul, ca apanaj al inteligenţei, după Kant şi I.D.Sîrbu nu se împlineşte integral, fiindcă, deşi are o implozie stăruitoare, motivată, odată declanşat, gura nu-l mai tolerează şi-l crispează într-o explozie tragică. Adică, de îndată ce auzi sau citeşti despre limbaje cu programare şi distribuire, într-o atmosferă de baladă, şi nu oarecare alta, ci Mioriţa, imediat eşti tentat să râzi. În acelaşi timp, te trezeşti, cel mult că zâmbeşti, deoarece tema morţii din baladă, raţional, te opreşte să-ţi desfăşori gândul într-un râs plenar. Aici cronicarul moldovean avea dreptate când a spus “zâmbeşte a râde”.
Cum autorul stăruie subtextual în discursul de escortă asupra ideii de reificare, întreg textul se încheagă hegelian ca o parabolă, deci, cu trimitere spre avertisment, spre atitudine. Astfel spus – cine are urechi de auzit să ia aminte, căci maşina inventată de om nu mai este sclavul acestuia, ci a devenit stăpânul lui. Sclavul îl imploră pe stăpân să-i fie mereu aproape, să-i supravegheze mişcările, gândurile, existenţa.

cursa de sambata

sebik...de ce am disparut eu....


as spune ca nu stiu,dar stiu prea bine,imi cauta sanatatea in coarne,nu coarnele iubitului caci el nu are si atunci cineva de deasupra mi-a inventat mie niste coarne.

sa fie o distanta de un deget pana la bisturiu,sa fie un sarut ascutit ce lasa o cicatrice...sa fie inca o lume care deschide tristete pe sub pielea mea si dezicizii razante despre oameni alungati din viata mea,pentru ca,deoarece,care stie sa ma anunte si pe mine cand o sa le accept pe toate.

in rest...viata mea are gust de dragoste,se hraneste cu contact vizual intrerupt,hotarari bruste si abrupte,pajisti verzi si abisuri albastre...

caut sa cumpar timp ca sa traiesc cat mai mult cum vreau eu...ironia graunciorului de nisip,nu mai pot face asta nici cat negru sub unghie.

in rest,o negociere cu moartea,in litere si sentimente,dar mai ales in pronume posesiv,constienta din egoism ca a mea si eu a fost lasat inainte pe ultimele redute

realitatea

realitate cu un ochi despicat
atatea mizerii si scarbe
nici macar notiunea de sarpe nu poate cuprinde
cate pacate are realitatea
fabricata uneori din curcubeu alteori din zapada
ce sa traiesti vazand
nu vei putea sa lovesti niciodata



S-a intamplat o disctie in contradictoriu cu Sorso..asa s-a nascut poemul meu despre realitate,
fiindca Sorso are azi filosofie cu jumatate de norma si se loveste de un cliseul.
Cine e tanar si varsa curcubee pe ochi,cine doarme intre servici si copilasi.
E asa de duminica incat nici nu mai conteaza

pe dincolo

Pe dincolo este o poveste...pe dincolo este o stare....pe dincolo e un om pe care il pierzi.


Pe dincolo,mai mergem sau taiem strazile fara semafoare?
Din cate cuvinte si povesti am scris in nopti fara stele,in lumina felinarelor,in patul de spital sfidand moartea,pe dincolo spre unde?
Pe dincolo de drumul meu cand ai ales,pe dincolo de ceea ce crezi tu ca practic ca si auto-minciuna...
ce mai pe dincolo...imi lipsesti si nu,mi-e dor de tine si nu,te vreau langa mine si nu...ce mai pe care dincolo caci nici nu mai stii cum se umfla plamanii mei cu aer...nu sunt intoxicata,doar cine mai il cauta pe Marele Anonim....pe care dincolo a luat un stalp in brate cel care se numea prietenul meu imaginar.
Odata imi raspundeai in gand la orice tenta de cuvinte alandala...pe dincolo de noi a ramas doar o urma de foc.

Artemiu:barbatul din casa

Artemiu....in afara de faptul ca l-am adorat de la inceput,ca ma inteleg bine cu el si ca mereu are ceva nou in program,ca nu suporta rutina,ca a fost fotomodel si ca e cel mai sexsi bucatar posibil,e cel mai bun coleg.

De ce e special:
1 pentru ca in ciuda faptului ca arata ca si Ken,are un suflet dulce si aerat;consumati cu moderatie fiindca da dependenta
2 pentru ca gateste atat de gustos incat l-as vrea in bucatarie in fiecare seara
3 pentru ca se bate mereu cu raluca si pentru ca e un fin psiholog
4 pentru ca umbla mereu in bermude,sau in blugi....si bucataria e mica
5 pentru ca se uita in fiecare noapte la filme interesante si pentru ca mai nou nu mai doarme cu muzica si cu compul pornit
6 pentru ca stie sa le faca pe toate,de la dat cuie in perete,la aspirat,la spalat vase,la intins parul cu placa,la spalat pe jos...ce mai..e numai bun de infiat
7 pentru ca ne aduce ciocolata din senin
8 pentru ca a venit cu briose in ziua cand ma gandeam sa fac clatite fiindca aveam pofta de dulce
9 pentru ca s-a trezit vineri la 7 cand ne-am trezit noi sa mergem la examen
10 pentru ca el e Artemiu,colegul nostru de apartament,pentru ca e special si pentru ca ne e drag..si pentru ca m-a lasat sa il botez KID...so...nu il imprumutam,nu il dam cu ziua,nu il lasam sa plece...ar fi tare pustiu si gol fara el

cuvintele:marea mea iubire

"Faptele vorbesc mai tare decat cuvintele, dar nici pe departe atat de des."

Mark Twain (1835-1910)

Revin la obsedarile mele,litere,cuvinte,semnificatii...as putea innebunii daca orice cuvant nu mi-ar trezi sau spulbera o stare,un vis,o poveste....

sunt dependenta de cuvintele care se transforma in fapte!

poeme nocturne

crengile astea s-au transformat in sufletul meu
ca niste gheare de tigru scrasnind dupa libertate
pasii mei au o apasare aparte de cand te-ai incolacit in trupul meu
ca o furtuna de la poluri imi bati inima mereu
hai sa impartim pulsul la 2
sa stiu cand esti tu si cand sa fiu eu
***********************************************************************************

picura fulgii zapezii pe retina numele tau
m-am nascut sub o piatra
in pamant sta ascuns sufletul meu
am chemat ieri o mana de viermi
era petrecerea mea in nefiinta
dar picurau fulgii cu numele tau
si-am ramas toti pironiti rasufland frigul acesta
noi doi stim sa inflorim primavara
de sub pamant am nostalgia unui cer violet
cui sa mai cer o frunza sa-mi zbor tacerile?

Iarna in gara

Poze din data de 26 noiembrie,din gara de la deva...vedetele mele :Andreea and the little dog...
photo shootingul a durat cam 1 ora pana l-am surprins pe timidul protagonist in ipostazele dorite de mine.Cu Andreea am lucrat mai usor...

lost my wings

nu ar trebui sa doara ,nu vreau asta...sunt banala astazi,mi-am pierdut cuvintele magice,nici praful de stele nu mai sta in buzunar...

I lost my wing
I lost my dragon
I lost...what I was when I was yours



astazi am devenit o clanta de usa...clantele de usa nu au sentimente si suferinte si nici nu iubesc...
si precis ca au o multime de orgasme,toata ziua tot cu mana pe ele,lustruit,sucit,tras....cine stie daca manual e posibil...
oricum ideea de baza e: no love,no pain,just satisfaction!

si inima mea...

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.


- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?


Pentru toti cei care mi-au daruit o bucatica din inima lor si pentru toti la cei care am daruit o bucatica din inima mea!:*:*:*

cum clasific "prea tarziu"

In prietenie

Prea tarziu atunci cand sunt ignorata ani de zile si ma dezvolt paralel.
Prea tarziu cand ma gasesc expusa de "prieteni" pe toate gardurile.
Prea tarziu cand sunt lingusita si apoi ranita din perimetrul interior.


In iubireli

Cand trec 3 ani si mi se spune ca defapt nu am fost clara in ce am exprimat

Cand am suferit atat de mult incat am curatat orice sentiment.

Cand exista superioritatea de a se crede ca astept pe cineva toata viata chiar daca viata mea a fost sfaramata.

Cand mi se cere sa privesc totul ca si cand pluteam pe norisor,chiar daca intre timp intre noi s-a stabilit o relatie de amicitie.

In cotidian

Cand mi se urla si vorbeste urat si apoi fara nici o scuza sunt invitata la o actiune ce presupune apropiere cu respectiva persoana.

In principiu,orice actiune total pe dos caracteristicilor ce le stiu la intreprinzator,intreprinzatoare,surprizele placute,originalitatea de exprimare,
noutati ce tin de dezvoltarea si evolutia Sinelui respectiv...insa si aici depinde de judecata si faptele intreprinse inainte.

Mie mi se pare clar,uman si normal...plangerile si contestatiile se pot depune pe adresa de mail si promit ca o sa le supun la o atenta cercetare ;)

ce poti sa gasesti atunci cand nu stii ce cauti

In ziua de azi se vorbeste mult despre cautare dar nu se intreaba nimeni ce cauta cu adevarat.E o nebunie de culori si oameni care cauta sensuri,descifreaza,citesc si calculeaza cifre si pozitii stelare doar doar se indura o entitate si le descifreaza ce vine maine.
Uneori ma gandeam ca e teama de necunoscut,poate si o mica nerabdare de a stii-si copilasii care isi intredeschis cadourile si asteapta sa vada cu un ochi ce este acolo lasandu-si imaginatia sa zburde sau anticipand bucuria-ce se poate intampla maine ca sa aiba ce broda in imaginatie.

Astazi insa simteam de dimineata ca defapt este o cautarea intelegerilor.Transformarile sunt defapt cautarea de adaptare la noua situatie,de aici vine si acceptarea noului sine,reintegrarea in vechiul Eu cunoscut si toate povestile si combinatiile posibile.

Astazi am sa imi caut Cartea tibetana a vietii si a mortii ,doar pentru ca simt eu nevoia ca sa stiu cum ar trebui sa ma caut cu adevarat pe mine,cum sa imi alung miserupismul si sa imi confirm cu adevarat ca liniile pe care le-am tras cand ma ghidez dupa principiile de viata,foarte vaste si contradictorii dar absolut inradacinate, sunt cele cu adevarat necesare.

Cu alte cuvinte,caut sa imi confirm ca mi-am ales bine drumul

un drum inspre sunete

Sunetele ma respira de la o vreme.Atatea genuri si stiluri de muzica imi trec prin timpan incat sufletul meu a devenit o acadea.
Astazi se mananca Yanni pe paine.Astazi sunt obosita de culori si de sentimente,dupa o zi minunata in bucatarie la Samy,cu Mara si bucati de salata de fructe intre noi,un abur cald de ceai de toamna m-a invaluit si pe mine.


Sunt fericita.Sunt ce mi-am dorit sa ajung,poate chiar si jumate din umbra a ceea ce am fost...ma aduci tu cu un sarut mai aproape de moarte?

Casa mea de la Cluj-part 2

"It erases everything I hate about myself. Nothing can hurt me. I feel completely invincible. I feel like everyone else on that stage is invincible and we're capable of anything. There's no stopping us."


Raluca- bestiala,face accesori din bilute,a vrut sa dea la Arte...e din Viseu si a fost lasata balta cand a fost adoptata de Oana

Oana- tot la fel de comunicativa,de distractiva si de amuzanta,mai mereu plecata la munca..o vedem mai rar pe acasa.

Eu- putin intoarsa,inca in perioada de adaptare,cu emotii multe si stari schimbatoare.

In concluzie,cu tot stresul meu,defapt e bine...nu stiu cine mi-a zis ca s-ar putea sa fie bine...dar e adevarat,viziunea mea negativista si putin sceptica mi-a fost derutata..deocamdata e totul bine in Paradis

The Fray

Step one you say we need to talk He walks you say sit down it's just a talk He smiles politely back at you You stare politely right on through Some sort of window to your right As he goes left and you stay right Between the lines of fear and blame And you begin to wonder why you came Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And I would have stayed up with you all night Had I known how to save a life Let him know that you know best Cause after all you do know best Try to slip past his defense Without granting innocence Lay down a list of what is wrong The things you've told him all along And pray to God he hears you Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And I would have stayed up with you all night Had I known how to save a life As he begins to raise his voice You lower yours and grant him one last choice Drive until you lose the road Or break with the ones you've followed He will do one of two things He will admit to everything Or he'll say he's just not the same And you'll begin to wonder why you came

Alergam pe corzi de vioara,manjiti cu dulceata de spin,
ne blamam sentimentele interioare si ne vorbim in refren
cumva si tu m-ai preface in ura
odata si eu veneam din senin.
sta intre noi o pata imensa
iar totul in jur se preface
balti de suflete cu venin.

Pe acest drum pe care am pornit,nu mai exista nici o linie de plutire,vaslim cu degetele
peste toate gandurile si clipele pierdute...am invatat ca exista si "prea tarziu".

un cerc neterminat

Lumea e un cerc de nebuni frumosi
care digera totul pe dos
nici un diavol nu pune seamna pe un inger frumos
si toate singuratatile au un gust de nepasare
cateodata si ingerii lasa sabia jos
zburand intr-un cerc vicios
noi doi stam la taclale
rotund neterminati
ca un gat prea intins
al existentei.


Poem pentru Luci,doar pentru mine Luci
si cu zambete am inceput,fara nici o incheiere in fata unui lan de grau primavaratic

un petic de cerinta

Da-mi o bucata de hartie,da-mi un creion,un siret si jumate din sufletul tau....si am sa fabric o lume ce poate fi gustata.
Da-mi o bucata de piele,un sarpe mov si niste cuvinte...si am sa fabric un limbaj cu miros.
Da-mi o salbaticie,o franghie si niste apa statuta....si am sa fabric un barbat.
Acum,da-mi cheile sufletului meu,doar pe mine nu stiu din ce sa ma construiesc!