Bun...printre multele ocupatii si joburi si alte activitati...mai citesc mailurile si ma amuz....pe langa nazbatiile de pe grupul de faculta mai vad si comentariile de la blog, sa nu mai dau un click in plus.
Azi am dat 3...un anume Adi, la postul anterior se simte dator sa dea muie la iehovisti,mormoni si atei.... ce legatura o fi avand cu ce am scris eu despre pierdere de aripi si iubiri eviscerate...nu imi dau seama..dar asta pentru ca eu nu mi-s asa desteapta ca si domnul mai sus mentionat.
Pai azi e marti, a inceput faculta si is faine cursurile...imi place anul 2 si filosofia merge ca si pana acum....ca sa pot sa imi beau cafeaua si sa zambesc cand cate unul din tagma oamenilor ce respira greu si cu tam tam mai comenteaza una si alta pe langa.....poate inainte m-as fi zbatut aici sa fac demonstratia creionului pe creier....dar astazi am inceput o poveste cu intelepciune indiana si m-a sustras din universul cotidian in care ma izbesc de ziduri de minti inchise....
deci, muie iehovistilor, mormonilor si ateilor...si pentru restu...nu stiu....intrebati in alta parte, unde exista limbajul si mintea necesara.
Se afișează postările cu eticheta logica neintelesului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta logica neintelesului. Afișați toate postările
marți, 28 septembrie 2010
joi, 1 aprilie 2010
si visul apasa
se intampla sa ma viseze un vis,si-mi amintesc cuvintele care mi le-a zis sa le uit
si-mi strang iubitul in brate si ma intreb de ce inainte de paste ma imbolnavesc de altul si-i valma peste tot si se urla in spaniola,din ce vesti as putea sa-mi scot picioarele...
si nu iubesc nici cat o urma de gheara de pisica pe o scoarta de copac anonim.si-am verigheta asta ce-mi spunea ca va fi bine si ca niciodata nu mai o sa ma imbolnavesc de voci din trecut...si-s in cruciada,pe pasi de pansament si-i vuiet rau la mine-n cap.
Iubitul meu din toata ziua,si te-ai intors in somn sa fii aproape,fa bine da-mi in cap si vindeca.
Si-as vrea sa fie el burete,sa stearga mana calda tot ce-a fost gol ciudat .
Si cum sa-i spun?Si-ar stii ca si eu pasesc si simt...si-s spini si ma desprind.
futui...nu-i a buna :((
si-mi strang iubitul in brate si ma intreb de ce inainte de paste ma imbolnavesc de altul si-i valma peste tot si se urla in spaniola,din ce vesti as putea sa-mi scot picioarele...
si nu iubesc nici cat o urma de gheara de pisica pe o scoarta de copac anonim.si-am verigheta asta ce-mi spunea ca va fi bine si ca niciodata nu mai o sa ma imbolnavesc de voci din trecut...si-s in cruciada,pe pasi de pansament si-i vuiet rau la mine-n cap.
Iubitul meu din toata ziua,si te-ai intors in somn sa fii aproape,fa bine da-mi in cap si vindeca.
Si-as vrea sa fie el burete,sa stearga mana calda tot ce-a fost gol ciudat .
Si cum sa-i spun?Si-ar stii ca si eu pasesc si simt...si-s spini si ma desprind.
futui...nu-i a buna :((
joi, 18 iunie 2009
si ingerasul face ostomastoidita
Sebastian este un baietel care la varsta de 1 an o facut o otita inofensiva, care insa s-a complicat foarte rapid. Medicul a decis ca este nevoie de o punctie transtimpanica. Iar acea punctie a fost doar inceputul chinului …
La doar cateva zile a devenit suspect de un microb luat din spital care a generat o infectie puternica. Diagnosticul - otomastoidita cronica.
La doar cateva zile a devenit suspect de un microb luat din spital care a generat o infectie puternica. Diagnosticul - otomastoidita cronica.
Au urmat 2 luni de tratamente injectabile in speranta ca infectia se va retrage si nu va ajunge la operatie. Din pacate nu a fost asa si dupa 3 luni a fost operat pentru prima oara… De atunci a mai fost operat inca de 5 ori, la Bucuresti, la spitalul Marie Curie.
Mai grav este faptul ca nu se depisteaza sursa acestei infectii severe, iar Sebastian sta in permanenta cu tuburi de drenaj in ureche pentru a preintampina extinderea infectiei spre creier.
Acest copil este ca si oricare altul, care vrea sa se joace, rade, vorbeste aidoma celor de varsta lui, dar totodata este neobisnuit de bine adaptat la viata in spital! Si asta ca spitalul a ajuns pentru el ca si a doua casa, datorita timpului indelungat petrecut acolo!
Am gasit o clinica din Germania care ne poate ajuta, insa costurile sunt cu mult peste puterile noastre financiar.Suma necesara este de 10.620 EURO!
De aceea, orice ajutor, cat de mic, este extraordinar! Nu dorim altceva decat insanatosirea grabnica a fiului nostru de 2 ani si 9 luni. Mai jos gasiti detaliile:
Andreea Ferariu - mexxa09@yahoo.com
Povestea problemei lui Sebastian.
Alaturi de Sebi - Campanie organizata de Despre copii.
Aici gasiti tot ceea ce este nevoie pentru a verifica veridicitatea cazului.
marți, 20 ianuarie 2009
pe dincolo
Pe dincolo este o poveste...pe dincolo este o stare....pe dincolo e un om pe care il pierzi.
Pe dincolo,mai mergem sau taiem strazile fara semafoare?
Din cate cuvinte si povesti am scris in nopti fara stele,in lumina felinarelor,in patul de spital sfidand moartea,pe dincolo spre unde?
Pe dincolo de drumul meu cand ai ales,pe dincolo de ceea ce crezi tu ca practic ca si auto-minciuna...
ce mai pe dincolo...imi lipsesti si nu,mi-e dor de tine si nu,te vreau langa mine si nu...ce mai pe care dincolo caci nici nu mai stii cum se umfla plamanii mei cu aer...nu sunt intoxicata,doar cine mai il cauta pe Marele Anonim....pe care dincolo a luat un stalp in brate cel care se numea prietenul meu imaginar.
Odata imi raspundeai in gand la orice tenta de cuvinte alandala...pe dincolo de noi a ramas doar o urma de foc.
Pe dincolo,mai mergem sau taiem strazile fara semafoare?
Din cate cuvinte si povesti am scris in nopti fara stele,in lumina felinarelor,in patul de spital sfidand moartea,pe dincolo spre unde?
Pe dincolo de drumul meu cand ai ales,pe dincolo de ceea ce crezi tu ca practic ca si auto-minciuna...
ce mai pe dincolo...imi lipsesti si nu,mi-e dor de tine si nu,te vreau langa mine si nu...ce mai pe care dincolo caci nici nu mai stii cum se umfla plamanii mei cu aer...nu sunt intoxicata,doar cine mai il cauta pe Marele Anonim....pe care dincolo a luat un stalp in brate cel care se numea prietenul meu imaginar.
Odata imi raspundeai in gand la orice tenta de cuvinte alandala...pe dincolo de noi a ramas doar o urma de foc.
luni, 12 ianuarie 2009
temperatura directa
„Intelectul uman nu este o lumină curată, ci primeşte infuzii dinspre voinţă şi afecte; de aici rezultă acele ştiinţe pe care le putem numi „ştiinţe după dorinţă”; omul este mai dispus să considere ca adevărat ceea ce vrea să creadă. Şi deci, respinge lucrurile dificile, din nerăbdarea de a cerceta; pe cele sobre, pentru că-i limitează speranţa; lucrurile adânci ale naturii, din superstiţie, iar lumina experienţei, din aroganţă şi mândrie”Pentru ca ieri discutam despre pierderea mea intr-un hatis de "whatever"|"go with the flow" astazi am facut niste sapaturi pana la linia mea de plutire.
Ok,am revenit la mov,roz,tepi,am reluat nervii de sezon,tematicile existentiale,tehnici de vindecare a sufletului,terapie cu pozitivism,cura cu praf de aripi de fluturi(a.k.a.-LOVE) si putin interes pentru spiritul care se manifesta voluntar si activ.
luni, 3 noiembrie 2008
ce poti sa gasesti atunci cand nu stii ce cauti
In ziua de azi se vorbeste mult despre cautare dar nu se intreaba nimeni ce cauta cu adevarat.E o nebunie de culori si oameni care cauta sensuri,descifreaza,citesc si calculeaza cifre si pozitii stelare doar doar se indura o entitate si le descifreaza ce vine maine.
Uneori ma gandeam ca e teama de necunoscut,poate si o mica nerabdare de a stii-si copilasii care isi intredeschis cadourile si asteapta sa vada cu un ochi ce este acolo lasandu-si imaginatia sa zburde sau anticipand bucuria-ce se poate intampla maine ca sa aiba ce broda in imaginatie.
Astazi insa simteam de dimineata ca defapt este o cautarea intelegerilor.Transformarile sunt defapt cautarea de adaptare la noua situatie,de aici vine si acceptarea noului sine,reintegrarea in vechiul Eu cunoscut si toate povestile si combinatiile posibile.
Astazi am sa imi caut Cartea tibetana a vietii si a mortii ,doar pentru ca simt eu nevoia ca sa stiu cum ar trebui sa ma caut cu adevarat pe mine,cum sa imi alung miserupismul si sa imi confirm cu adevarat ca liniile pe care le-am tras cand ma ghidez dupa principiile de viata,foarte vaste si contradictorii dar absolut inradacinate, sunt cele cu adevarat necesare.
Cu alte cuvinte,caut sa imi confirm ca mi-am ales bine drumul
Uneori ma gandeam ca e teama de necunoscut,poate si o mica nerabdare de a stii-si copilasii care isi intredeschis cadourile si asteapta sa vada cu un ochi ce este acolo lasandu-si imaginatia sa zburde sau anticipand bucuria-ce se poate intampla maine ca sa aiba ce broda in imaginatie.
Astazi insa simteam de dimineata ca defapt este o cautarea intelegerilor.Transformarile sunt defapt cautarea de adaptare la noua situatie,de aici vine si acceptarea noului sine,reintegrarea in vechiul Eu cunoscut si toate povestile si combinatiile posibile.
Astazi am sa imi caut Cartea tibetana a vietii si a mortii ,doar pentru ca simt eu nevoia ca sa stiu cum ar trebui sa ma caut cu adevarat pe mine,cum sa imi alung miserupismul si sa imi confirm cu adevarat ca liniile pe care le-am tras cand ma ghidez dupa principiile de viata,foarte vaste si contradictorii dar absolut inradacinate, sunt cele cu adevarat necesare.
Cu alte cuvinte,caut sa imi confirm ca mi-am ales bine drumul
miercuri, 29 octombrie 2008
un drum inspre sunete
Sunetele ma respira de la o vreme.Atatea genuri si stiluri de muzica imi trec prin timpan incat sufletul meu a devenit o acadea.
Astazi se mananca Yanni pe paine.Astazi sunt obosita de culori si de sentimente,dupa o zi minunata in bucatarie la Samy,cu Mara si bucati de salata de fructe intre noi,un abur cald de ceai de toamna m-a invaluit si pe mine.
Sunt fericita.Sunt ce mi-am dorit sa ajung,poate chiar si jumate din umbra a ceea ce am fost...ma aduci tu cu un sarut mai aproape de moarte?
Astazi se mananca Yanni pe paine.Astazi sunt obosita de culori si de sentimente,dupa o zi minunata in bucatarie la Samy,cu Mara si bucati de salata de fructe intre noi,un abur cald de ceai de toamna m-a invaluit si pe mine.
Sunt fericita.Sunt ce mi-am dorit sa ajung,poate chiar si jumate din umbra a ceea ce am fost...ma aduci tu cu un sarut mai aproape de moarte?
marți, 28 octombrie 2008
pe cand o plecare?
ne uitam la un film sau privim vietile noastre?
spre care orizont ti-ai trimis bagajele?
Se fac plecarile de toamna.De cand nu am mai plecat si eu odata cu toamna...mi-e dor de
un bagaj spre ceva norisori roz.
spre care orizont ti-ai trimis bagajele?
Se fac plecarile de toamna.De cand nu am mai plecat si eu odata cu toamna...mi-e dor de
un bagaj spre ceva norisori roz.
miercuri, 15 octombrie 2008
grad diferit de impact pozitiv/negativ
Nu am devenit pompos dintr-o data psiholoaga,sau om de stiinta...dar ce mi se spun uneori la cursuri ma lasa cu gura cascata si cred ca merita sa fie impartasit.
De exemplu astazi am aflat ca emotiile nu au impact negativ in ceea ce priveste luarea deciziei bune.
Pana acum ma mandream cu faptul ca fiind cerebrala deciziile mele sunt cele mai bune din toate punctele de vedere,luate lucid si fara implicare emotioanala.
Adevarul este ca observam unele lacune in momentul de post-decizional,insa cred ca imi ofeream tot felul de scuze si subterfugii ca sa scap.
Deci,emotiile sunt bune pentru o decizie optima,fara insa sa exageram si sa cadem in aceasta extrema de emotivitate crescuta.
Cateva argumente cheie care imi dadeau siguranta de sine si pe care o sa le insirui pe scurt aici,fiindca nu e vorba de culpa ci doar de explicatie si de logica mea eronata de atunci.
"In orice judecata te minte inima,dar mintea niciodata"
Mi se parea perfect logic si normal ca sa fie valida aceasta afirmatie,fiindca detasandu-te de problema gandesti lucid si ai pe tava solutia optima,dar am aflat ca asta tine de simtul comun ca set de valori culturale.
Sa-mi dau in cap acuma si nu alta fiindca acum mi se pare valida afirmatia ca evidentul nu este intotdeauna evident.
Credintele mele sunt in contradictie pe fata si eu nici macar nu percepeam asta...
In rest,tocmai am venit de la facultate si as manca(o carte,2 carti,3 manuale) insa,imi rezerv o pauza si devin om laic,devin eu,incerc sa ma aduc la clipa cand inca nu intrasem in bancile facultatii si nu imi verificam sentimente si cunostiinte.
Vreau o prajitura roz
as manca o prajitura roz
din nenumarate blaturi in forma de cuvinte
vreau sa ma simt roz bombon
cu inima explodand inspre stiinta
mi-a spus cerneala din curs ca e imposibil
oamenii de stiinta nu au notiunea de roz
eprubetele nu o sa imi fabrice fericire
cel mult o glazura cu dureri de cap
psssttt...am fugit la cofetarie
De exemplu astazi am aflat ca emotiile nu au impact negativ in ceea ce priveste luarea deciziei bune.
Pana acum ma mandream cu faptul ca fiind cerebrala deciziile mele sunt cele mai bune din toate punctele de vedere,luate lucid si fara implicare emotioanala.
Adevarul este ca observam unele lacune in momentul de post-decizional,insa cred ca imi ofeream tot felul de scuze si subterfugii ca sa scap.
Deci,emotiile sunt bune pentru o decizie optima,fara insa sa exageram si sa cadem in aceasta extrema de emotivitate crescuta.
Cateva argumente cheie care imi dadeau siguranta de sine si pe care o sa le insirui pe scurt aici,fiindca nu e vorba de culpa ci doar de explicatie si de logica mea eronata de atunci.
"In orice judecata te minte inima,dar mintea niciodata"
Mi se parea perfect logic si normal ca sa fie valida aceasta afirmatie,fiindca detasandu-te de problema gandesti lucid si ai pe tava solutia optima,dar am aflat ca asta tine de simtul comun ca set de valori culturale.
Sa-mi dau in cap acuma si nu alta fiindca acum mi se pare valida afirmatia ca evidentul nu este intotdeauna evident.
Credintele mele sunt in contradictie pe fata si eu nici macar nu percepeam asta...
In rest,tocmai am venit de la facultate si as manca(o carte,2 carti,3 manuale) insa,imi rezerv o pauza si devin om laic,devin eu,incerc sa ma aduc la clipa cand inca nu intrasem in bancile facultatii si nu imi verificam sentimente si cunostiinte.
Vreau o prajitura roz
as manca o prajitura roz
din nenumarate blaturi in forma de cuvinte
vreau sa ma simt roz bombon
cu inima explodand inspre stiinta
mi-a spus cerneala din curs ca e imposibil
oamenii de stiinta nu au notiunea de roz
eprubetele nu o sa imi fabrice fericire
cel mult o glazura cu dureri de cap
psssttt...am fugit la cofetarie
marți, 23 septembrie 2008
my Limbo
To every thing there is a season,
and a time to every purpose
under the heaven.
A time to be born, and a time to die;
a time to plant,
and a time to pluck up that which is planted;
A time to kill, and a time to heal;
a time to break down, and a time to build up;
A time to weep, and a time to laugh;
a time to mourn, and a time to dance;
A time to cast away stones,
and a time to gather stones together;
A time to embrace,
and a time to refrain from embracing;
A time to get, and a time to lose;
a time to keep, and a time to cast away;
A time to rend, and a time to sew;
a time to keep silence, and a time to speak;
a time of war, and a time of peace.
Pentru ca ma simt prinsa,pentru ca brusc m-am trezit cu un rau ne-necesar in loc sa ma fi trezit cu Ingerul Necesar dupa cum mi-am dorit atat de mult.
Inca mai iubesc,pe fundul inimii mele a mai ramas un strat de celule care tin la tine,dar restul si-au rescris informatia genetica despre o noua stare,o noua stare care nu are nici o legatura cu tine,cu viata,cu zambetul sau cu atingerea ta...pentru ca eu am facut un pas peste noi si peste armele depuse jos.
joi, 29 mai 2008
Bloguri si cafea
Astazi e Joi. Ultima zi din casatoria parintiilor mei,sau ma rog,ultima data pusa si spusa dintre anii care au trecut.
Este ora 11:03, cafeaua se aude susurand,lampa de aromoterapie aduce aroma de liliac iar mana mea bantuie prin blogurile photo.
Sunt dependenta ,sunt blogomaniaca in ultima vreme si imi place.
Discutand la o cafea etica blogului s-au nascut diverse afirmatii....oricum o fi el un fel de jurnal,dar daca e online inseamnca ca vrea sa isi bage lumea nasul in viata si gandurile sale,asa ca nu sunt deloc perversa si nu e nici o incalcare de etica.
Astazi am descoperit un blog al unui fotograf de nunti,cu sepia,cu decoruri vechi si mai sa fie ca mi-a trecut spaima de nunti.
Articolul despre respectivii miri era scris foarte degajat,pozele erau superbe si totul parea o mica parte dintr-un vis,ca si visul fetitelor mici care planifica in totalitate nunta de pe la 5 ani,culmea e ca dupa ce vine momentul sa o faca cu adevarat,incepe marele stres ,marea agitatie si intrebarile specifice legate de scopul maritatului si a nebuniei cu organizatul chefului de dupa.
Una peste alta mie mi-a mai venit sufletul la loc ,am vazut si oameni fericiti,chiar daca as vrea sa-i vad pe aceeasi miri dupa 20 de ani de casnicie,tot in acelasi locuri.
Poate emotia unei zile de acum 20 de ani ii mai misca,fiindca sigur pana atunci viata ii plictiseste pe amandoi...sau poate nu,ce sa stiu eu,am 21 de ani si am vazut la casnicii destramate cat sa fiu cu scaun la cap si sa o iau la fuga daca mi se intinde vre-un inel cu pretentii din astea de legatura durabila si cu iz de celula a societatii.
Este ora 11:03, cafeaua se aude susurand,lampa de aromoterapie aduce aroma de liliac iar mana mea bantuie prin blogurile photo.
Sunt dependenta ,sunt blogomaniaca in ultima vreme si imi place.
Discutand la o cafea etica blogului s-au nascut diverse afirmatii....oricum o fi el un fel de jurnal,dar daca e online inseamnca ca vrea sa isi bage lumea nasul in viata si gandurile sale,asa ca nu sunt deloc perversa si nu e nici o incalcare de etica.
Astazi am descoperit un blog al unui fotograf de nunti,cu sepia,cu decoruri vechi si mai sa fie ca mi-a trecut spaima de nunti.
Articolul despre respectivii miri era scris foarte degajat,pozele erau superbe si totul parea o mica parte dintr-un vis,ca si visul fetitelor mici care planifica in totalitate nunta de pe la 5 ani,culmea e ca dupa ce vine momentul sa o faca cu adevarat,incepe marele stres ,marea agitatie si intrebarile specifice legate de scopul maritatului si a nebuniei cu organizatul chefului de dupa.
Una peste alta mie mi-a mai venit sufletul la loc ,am vazut si oameni fericiti,chiar daca as vrea sa-i vad pe aceeasi miri dupa 20 de ani de casnicie,tot in acelasi locuri.
Poate emotia unei zile de acum 20 de ani ii mai misca,fiindca sigur pana atunci viata ii plictiseste pe amandoi...sau poate nu,ce sa stiu eu,am 21 de ani si am vazut la casnicii destramate cat sa fiu cu scaun la cap si sa o iau la fuga daca mi se intinde vre-un inel cu pretentii din astea de legatura durabila si cu iz de celula a societatii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)