de la ciclu la ganduri sinucigase

In fiecare luna, in prima zi de ciclu, cu niste dureri absolut criminale, in timp ce astept sa isi faca efectul cele 3 fiole de algocalmin si apa fierbinte de pe burta ma gandesc involuntar la sinucidere, la operatii de scos ovare, la cutite ascutite si la alte dracovenii de genul asta.
Durerea fizica blocheaza mintea...cel putin la mine se intampla sa nu ma pot gandi la nimic, sa respir frumos ca la contractii, sa directionez fluxul de energie , sa imping totul din plexul solar, sa fac sa functioneze toate bazaconiile alea pe care le-am citit de peste tot... Nimic.
Frustrant este ca eu am un creier antrenat bine pe partea de psiho, de aure si canale energetice...dar nimic...singura data cand sunt un sobolan esuat care si-ar musca coada numai sa se opreasca tot odata.
Recent, iubitul meu a scos un film sensibil despre cancer, facut in stilul american, niste mosulici la chimioterapie isi impartesc prajiturici cu iarba, imediat toate li se par roz si trece ora de tratament, nu mai au senzatia ca traiesc o viata de cacat, nu mai le e rau,nu mai ii doare nu mai nimic....si de acolo trec subit la reteta de iarba medicinala...no pain, no game, no stres.
In Romania, nici macar algocalmin fiole nu iti da pe reteta...iar aici la Cluj, cand am fost odata intr-o criza din asta la urgente m-au trimis la plimbare fiindca durerile menstruale nu sunt de domeniul urgentei..chiar daca eu eram palida si indoita acolo de mijloc si mai aveam putin si ma prabuseam pe jos...dar cel putin mi-a dat o retetea pt aulin....
Mie imi place sa fiu femeie, in afara de perioada aia si mai ales ma dispera faptul ca nu se rezolva.....adica  cum nu exista ceva care sa ma scape de durerea asta ma indoiesc sincer ca omenirea a fost in stare sa iasa in spatiu, sa expulzeze din sistemul nostru solar un tampon de cosmonaut dar nu pot sa faca o pastila sau orice...chiar daca ar fi cine stie ce solutie scarboasa as alege alternativa asta din start fara nici un mrrr crrr, dar nu...nu se poate....asa ca, in fiecare luna, in spasmele alea oribile, mie imi vin tot felul de idei...Propabil odata o sa se gaseasca si un biletel interesant pentru o fapta necugetata si poate scot si farmaciile din Romania nasul in realitatea de cacat....pastilele lor sunt apa de ploaie.
Pana la urma...cred ca nu sunt singura in situatia asta, dar in afara de matusa mea, restul fetelor pe care le cunosc trec cu bine si cu o usoara indispozitie peste momentul asta ce ne defineste ca si femei.
Pana se va rezolva, sunt sigura ca voi folosi toate metodele posibile sa fac un baiat....macar stiu ca el nu va avea lunar ganduri sinucigase.

multi

n-am talent la desen oricat as exersa
nu-mi creste parul si unghiile oricate vitamine si leacuri as folosi
simte nevoia de dulce oricat de contraindicat ar fi
sunt ingropata in carti pe toate domeniile
nu pot sa opresc grijile,entuziasmul, delasarea sa vina oricat ma straduiesc


sunt in anul 3, se termina facultatea, nu ma simt filosoafa, nu scriu mari gandiri si meditatii si asta mi se pare ca e tragic...banal..ca si cum toate materialele s-au irosit,banii pe carti s-au dus ca apa pe sambata, nu mai gasesc raspuns nici in mine,nici in oameni,nici in intelepciuni...se duce ziua ca sa vina alta si cu toate ca am stabilitate nu pot sa stiu daca e bine...iau decizii mari si decizii mici si nu sunt multumita...parca stau pe loc...realizez ca e bine ca nu am un job foarte serios, cu program fix, ca vine licenta, ca citesc in engleza toata bibliografia si ca nu vad sensul...ca stau intr-o lume din bucatele si ca simt ca nu e bine,fara sa localizez clar ce anume.
Am primit de la Erick de ziua mea o carticica...cu imbunatatirea visului, cu clarificarea scopului in viata..mna..caietul ala se scrie, timpul in care ar trebui sa ma schimb ticaie si totusi...daca stau sa ma uit mai adanc, nu prea vad nimic obiectualizat.
Poftim, am zis tot...habar nu am de ce :D

si visul apasa

se intampla sa ma viseze un vis,si-mi amintesc cuvintele care mi le-a zis sa le uit
si-mi strang iubitul in brate si ma intreb de ce inainte de paste ma imbolnavesc de altul si-i valma peste tot si se urla in spaniola,din ce vesti as putea sa-mi scot picioarele...

si nu iubesc nici cat o urma de gheara de pisica pe o scoarta de copac anonim.si-am verigheta asta ce-mi spunea ca va fi bine si ca niciodata nu mai o sa ma imbolnavesc de voci din trecut...si-s in cruciada,pe pasi de pansament si-i vuiet rau la mine-n cap.

Iubitul meu din toata ziua,si te-ai intors in somn sa fii aproape,fa bine da-mi in cap si vindeca.
Si-as vrea sa fie el burete,sa stearga mana calda tot ce-a fost gol ciudat .

Si cum sa-i spun?Si-ar stii ca si eu pasesc si simt...si-s spini si ma desprind.

futui...nu-i a buna :((

lupta drastica

zambeste.a iesit soarele doar cat sa aiba zapada aspect de caramele cu lapte
dulciuri....caramele,crema de caramel,ciocolata,cozonac cu stafide si coaja de portocala,
serbet de trandafiri....le-as arunca la gunoi daca in clipa asta mi-ar suna iubitul la usa...
dar mai am de asteptat si dau razboi...
lupta crancena : eu vs caramele,jeleu de trandafiri,cozonac cu stafide si portocale,crema de caramel

temperatura directa

„Intelectul uman nu este o lumină curată, ci primeşte infuzii dinspre voinţă şi afecte; de aici rezultă acele ştiinţe pe care le putem numi „ştiinţe după dorinţă”; omul este mai dispus să considere ca adevărat ceea ce vrea să creadă. Şi deci, respinge lucrurile dificile, din nerăbdarea de a cerceta; pe cele sobre, pentru că-i limitează speranţa; lucrurile adânci ale naturii, din superstiţie, iar lumina experienţei, din aroganţă şi mândrie”

Pentru ca ieri discutam despre pierderea mea intr-un hatis de "whatever"|"go with the flow" astazi am facut niste sapaturi pana la linia mea de plutire.
Ok,am revenit la mov,roz,tepi,am reluat nervii de sezon,tematicile existentiale,tehnici de vindecare a sufletului,terapie cu pozitivism,cura cu praf de aripi de fluturi(a.k.a.-LOVE) si putin interes pentru spiritul care se manifesta voluntar si activ.

cuvintele:marea mea iubire

"Faptele vorbesc mai tare decat cuvintele, dar nici pe departe atat de des."

Mark Twain (1835-1910)

Revin la obsedarile mele,litere,cuvinte,semnificatii...as putea innebunii daca orice cuvant nu mi-ar trezi sau spulbera o stare,un vis,o poveste....

sunt dependenta de cuvintele care se transforma in fapte!

pentru ca...

pentru ca zambesti cu un suflet curat
pentru ca te uiti la animeuri romantice si uneori esti sadica de-a dreptul
pentru ca vrei ear-cuff
pentru ca iti sta parul aiurea cand e umed afara
pentru ca mergi la cursuri ca sa visezi praf de stele...
pentru ca mi-ai zis asta ca pot sa te inec ca in The Ring
pentru ca langa tine pot sa fiu diavolitza care e oprimata de etc etc etc
pentru ca dimineata papi tot
pentru ca asculti Tokio Hotel fiindca iti place ,nu fiindca e trend
pentru ca te-ai dat in leaganele din parcul de copiii
pentru ca uneori umblii pe tocuri din cauza ca le-ai primit cadou
pentru ca in rama de la ochelarii tai exista verde
pentru ca filozofam cu caruta
pentru ca nu bei cafea nici atunci cand dormi 2 ore pe noapte
pentru ca....langa tine sunt cultivatoare de vise interzise de lege
pentru ca luam viata in piept in mod non-conformist




:):):) let's do it....let's play a hard one ;) ;);)

ce poti sa gasesti atunci cand nu stii ce cauti

In ziua de azi se vorbeste mult despre cautare dar nu se intreaba nimeni ce cauta cu adevarat.E o nebunie de culori si oameni care cauta sensuri,descifreaza,citesc si calculeaza cifre si pozitii stelare doar doar se indura o entitate si le descifreaza ce vine maine.
Uneori ma gandeam ca e teama de necunoscut,poate si o mica nerabdare de a stii-si copilasii care isi intredeschis cadourile si asteapta sa vada cu un ochi ce este acolo lasandu-si imaginatia sa zburde sau anticipand bucuria-ce se poate intampla maine ca sa aiba ce broda in imaginatie.

Astazi insa simteam de dimineata ca defapt este o cautarea intelegerilor.Transformarile sunt defapt cautarea de adaptare la noua situatie,de aici vine si acceptarea noului sine,reintegrarea in vechiul Eu cunoscut si toate povestile si combinatiile posibile.

Astazi am sa imi caut Cartea tibetana a vietii si a mortii ,doar pentru ca simt eu nevoia ca sa stiu cum ar trebui sa ma caut cu adevarat pe mine,cum sa imi alung miserupismul si sa imi confirm cu adevarat ca liniile pe care le-am tras cand ma ghidez dupa principiile de viata,foarte vaste si contradictorii dar absolut inradacinate, sunt cele cu adevarat necesare.

Cu alte cuvinte,caut sa imi confirm ca mi-am ales bine drumul

Si-am crescut din taisul unei vieti intre oameni

You Are 79% Grown Up, 21% Kid

Congratulations, you are definitely quite emotionally mature. Although you have your moments of moodiness, you're usually stable and level headed.

How Emotionally Mature Are You?

Gramo explica vorbind...

Dar atunci nu prea ii poti intelege pe oameni. Si daca nu ii intelegi, nu poti nici sa ii iubesti. So fuck off!

Iar acum revin la intrebarea mea: Cum de ne putem indragosti de oameni?

Statuile (de la Pygmalion incoace), robotii, personajele de desene animate sau personajele fictionale au toate un lucru in comun: in ele poti vedea iubirea ideala.

Oamenii, in schimb, au defecte. Sunt varza. Si atunci? Cum ajunge cineva sa renunte la idealurile de iubire ale copilariei si adolescentei si accepta sa traiasca alaturi de un om real?

Nu exista om real cu care sa te potrivesti perfect. Si nu exista in realitate iubirea ideala. Nu exista o singura persoana pe lume care sa fie cealalta jumatate a ta s.a.m.d. Poti sa accepti asta?

Eu nu.

“Si atunci, de unde stiu ca ma iubesti pe mine? De unde stiu ca nu e vorba de o fantezie de-a ta?” Well, stim sa distingem fantezia de realitate. Nu suntem retarzi.

Ca sa fiti siguri ca mai exista ceva de digerat:


Mi-a picat bine,tocmai veneam din parc cu gandurile aiurea si cu fata aiurita...astazi parca am imprumutat ceva din "copilul rebel" si totusi si eu stiu ca ei explica mai bine si vorbesc in cuvinte despre ceva ce s-a tacut atat timp

Amanta unei Radacini

Cealalta,care va deveni principala,se pare ca e insarcinata...acum nu stiu daca cu Radacina al meu sau cu sotul ei care era cu amanta lui insarcitana sa faca certificate de nastere si indemnizatii...
si mi-a zis razand.."Nu stiu al meu e sau al lui,dar nu conteaza,e interesant ca o sa fiu tata..si el te are pe tine...ce zici,iesim la o cafea?"

Pentru ce au fost ei odata,pentru iubirea lor de pe vremea cand eu eram praf de stele...pentru iubirea in care credeam eu uitandu-ma la ei....pentru tot ce stiu ca undeva exista...nu pentru mine,sau ei,sau ceilalti...dar exista.

Iubiti-va mult si fiti 2 mereu...mereu 2