Tineretea seamana cu iubirea vesnica: niciodata nu poti sa-ti inchipui concret finalitatea.
Cand e vara si nu e nimeni pe strada,imi aleg un stalp din iluminatul public si admir musculitele alea mici si nebune care se tot invart langa caldura generata de neon.
Lipirea de sticla inseamna moarte,ca si arderea vrajitoarelor de pe vremea Inchizitiei,teatral si zgomotos,dar in definitiv tot a carne arsa miroase,doar cantitatea difera.
Moartea in Intuneric.
In afara de frig,ma intreb ce inseamna intunericul pentru o musculita.
Sper in teoria reincarnarii pentru ca am prea multe intrebari si de cand sunt OM nu pot sa raspund decat prin presupuneri si fantezii.
In cazul in care eu sunt musculita mi-ar trece timpul fara intrebari metafizice.
Aceste intrebari iau proportii de greturi,zile extinse cu ochii in tavan.
Nici visul nu mai ia forma libera,totul e construit imaginativ,pus la punct cu amanunte si abandonat pe o margine de trezire.
- De ce?
- Pentru ca esti un vis fals,mai fals decat mine!
Deocamdata dorm cuminte si nepatata,dar o sa vina noaptea cand visurile mele ma vor da in judecata.
Neimplinite si frustrat imi vor cere pedeapsa la somn,cu genele deschise doar mai traiesc fara pleoape.
Iar seaman cu iubirea vesnica,tanara inca sunt doar pentru clipele cand vinul ma stie pe de rost.
Un comentariu:
superb..:)...felicitari...atat pentru stil cat si pentru intrebarile pe care ti le pui...>:D<
Trimiteți un comentariu