Ramón Gómez de la Serna
Omul pierdut
Dumnezeieste scrie.Il ador...mi-as dori si eu un os de barbat care sa-mi vorbeasca asa,i-as face viata un iad numai sa am parte de genul acesta de certuri conjugale.
Deci,am luat o bucata de razna sa-mi dau cu ea in cap.Ma omoara cotidianul,eu cea mai fericita femeie care iubeste si e iubita inapoi fara indoieli si bube nesparte,tanjesc cu mare nevoie dupa cuvinte slefuite.
Mai exista si o resemnare in oasele mele,vocabular fara artificii si pompa,ca poate nici nu as mai stii sa raspund
ca in alte vremuri cand mi se declamau desfrunzirile astea poetice la cafeaua de dimineata.
Draconica toamna,mi-am adus aminte,"nu e toamna cum esti tu" fa-ma sa-ti zic,nu mai sunt eu cum erau cuvintele si-as terfeli cu buna stiinta nebunia iubirii pasnice de cocon pentru o spada sporitoare de fiori.
Imi plac cuvintele taioase,ascutite,ca o floreta rapida ce poate sa cresteze hainele astea de zi cu zi,de Mony mea iubita si grozava,spuse pe ton moale sau ascutit in mediul safe al bucatariei sau al patului conjugal.
Mai sa fie un inceput,ca de cearta,cand pe sub piele imi simteam sangele ca si acele de brad,senzatie interioara totusi cu maxim de placere.
Fizic,extern,gadilatul cu respectivele simboluri il traiesc cand ma duc pe la gradina botanica si strang usor si frenetic prima ramura de conifer,incalc consimtamantul impus de a nu tanji fiindca e sanatos normal sa ai zilele traite in pace.
Tot eu mai deunazi,in nebunia intepaturilor frivole ma plangeam ca jocul de-a soarecele si pisica o sa-mi ia mintile...da,atunci mi le lua pentru ca nu exista schimbul sentimentelor,eram doar eu handicapata sufleteste care lovea ca sa fie sigura ca o doare pe ea dar o doare a vindecare.
Acum,vindecata intr-un cocon de "te iubesc" spus din toata inima,mi-as lepada o geana si-o bataie de inima sa-mi desmierd o varianta de Ramon.
pfuiii...sa-mi fie rusine ca sunt o femeie bolnava de luciditate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu