In timpul cursului de semiologie(la care eu nu eram prezenta pentru ca meditam in crasma mareata filosofeala ce urmeaza sa o cititi) am desenat nemultumirea zilei.
Insomnia,stiti voi unde este,tare aproape de faculta,loc de meditat singular,sau de mari aere boeme cand esti cu tovarasii artisti .
Bun,nelinistea mea metafizica s-a nascut din neatentia unui ilustru nu stiu ce mare talent divin,ca nu am putut sa inteleg ce facea ca le stia pe toate din gura( practic nu l-am probat asa ca imi rezerv dreptul la scepticism)si iubita lui,care era pe post de pian dupa cum isi tot acorda firele de par lung si carliontat.El era atent sa se dea in spectacol,ea sa ofteze cu ochii spre clape.
De ce femeia mobila?
pentru ca femeile simt asta mai des si se plang,din ochi sau vociferand.
totusi,nu discriminez pe nimeni,asa ca or fi si barbati care se simt mobila,doar ca printre amicii mei nu mi s-a plans nimeni de asta,dar revenind la oile noastre ma reintorc la tema centrala.
Femeia mobila o puteti recunoaste dupa privirea pierduta,femeia ce sta intr-un colt (pt ca e lasata acolo nu pentru ca s-a pus acolo ca sa observe ceva-cum fac eu cand ies in jungla),femeia care ofteaza si se pierde in ganduri.Bun,dupa ce am identificat specimenul,acuma ma regasesc si eu in tagma asta,doar ca eu ma regasesc acasa,in timp ce iubitul meu se joaca,sau se uita la tv sau trage pisica de coada(literalmente,pentru ca am adoptat o pisica,sa fie scuza plauzibila).
Asa,pai eu nu cer atentie permanenta pentru ca nu sunt o persoana cu dizabilitati dar,pic si e in visare cand suntem amandoi acasa si el e ocupat nevoie mare.si atunci....ma imaginez un robinet.
Un robinet cu un suvoi puternic de apa,un suvoi in fuga spre teava de scurgere,un suvoi spalat de toate si de toti,alunecand spre statiile de epurare si ajungand la robinet curata si calma.
Partea a2a este un dulap,cu o oglinda mare (recunosc ca asta o joc si la unele cursuri unde ma plictisesc ca toate ghearele de matza dorminda)care reflecta tot ce vine din afara si care se prelinge spre compartimentul de jos,care e plin cu carti.Moment in care daca sunt acasa imi iau o carte si citesc pana viata mea se duce in pagini si traiesc altceva,alungandu-mi iubitul aterizat in pat cu mana ca si cum l-as izgoni cat sa nu-mi intrerupa viata de dincolo...daca sunt la cursuri ma adancesc mental in paginile ultimei lecturi unde pot sa-mi modific poveste si sa fac nazbatiile pe care autorul nu le-a scris din cauza subiectului impus si imaginatiei proprii,ca deh,doar e cartea omului si-si permite.
E placut,e o scapare plina de adrenalina si posibilitati,la facultate,posibilitati reduse pe parcursul a 2 ore,acasa insa posibilitati lalaite mai multe ore vii si colorate.
In rest,incep sa invat sa desenez,cu manuale si instrumente,ca sa pot evada intr-o zi in ceva mai conturat si mai aproape de ceea ce vad eu cand calatoresc in afara pielii ce respira.
