a sters Lucian praful de pe mine si nu mai dorm civil in papucii ascunsi ai cuvintelor.
am promis ca o sa imi beau cafeaua in vara la ploiesti,intre 2 trenuri,fiindca stiu ca pot si mai ales ca vreau,tare,ca si asfaltul de iarna
si-as vrea sa fiu vie,explozie de energie,ca si un balsam nivea dupa ras..sau care mama masii face tenul de buna dimineata fiindca cremele si tonicul meu de aloe vera si-au luat o mutra trista azi...unisom de piele,fac un duet desuet...
scoala,casa,latina,lucian,casa....praf de raze de soare pe urmele mele....revin odata cu stelele.
ce ar fi daca ma prinde de picior o vita de vie si ma roaga sa stau cu ea la o cafea?
crocodilul isi rontaie rozmarinul cuminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu