la cinemaul meu mai bine zis....la cine mame-le le spun asa frecvent ca deciziile luate nu sunt bune
cine-i eul care suporta 2 ani un carcinom tiroidian si apoi se impacienteaza ca nu a venit parafina in 14 zile...doar pentru ca hormonii, doar pentru ca nici acum nu cred, pentru ca nu pot sa cred in diagnosticul ala si nu pot sa cred ca am multumit asa des lui dumnezeu ca am scapat si ca mai vreau o zi sa fie bine si ca fie toate venele salvate intru gloria cerului.
la ce film prost am nimerit iar cand am luat decizia sa ma duc....
azi lefinia a intors pe toate partile canile de cafea si retele de mancare si si-a scotocit imaginar dulapul.m-am gandit sa ma tund putin si sa ma vopsesc roz, ca sa nu mai fiu eu, sa fie o alta stare ca sa zica ca isi baga tocul invizibil si nepurtabil si ca asta este....si sa inceapa era optimismului....dar totusi m-am regandit, 20 de lei vopsea, 10 lei kit de bolunzire, grija,spatiu timp...pentru nimic, acelasi diagnostic, aceeasi stare,acelasi urlet de morminti, ca de " de ce eu" mi-e plin podul si nici un raspuns si nici un semn....
si apoi...eu rulez intre drama si romantic pie...si amestecaturi...de horror si action hard babe....nu stiu, cat de creatoare sunt, nu am reusit sa inventez alt gen,sa-mi mut rola pe alt proiector,sa traga toti elefantii la jug printre bambusi dar sa fie ceva.
sa fiu si eu superficiala ca un strat de savana.
sa fiu si eu exuberanta ca si frisca din savarina.
sa fiu si eu proasta ca un papuc chinezesc.
ca de ziua cariei negre mi s-au strepezit toti nervii( fara simptomul clasic ca nu mai il posed de cand sta tiroida mea in parafina).
oare boabele de soia sunt fericire? ca sa incerc o reprofilare :D
va pup, iubesc viata, iubesc culorile, ma iubesc si pe mine prea mult si mai ales,iubesc oamenii mei care strang nisip din mine si din urmele mele :*