Mi-a picat la drum de seara un calator...trecea unchiul meu prin Cluj, cu tirul si vroia sa ne vada si sa faca un dus....l-am dirijat,printre 2 telefoane,fuga spre casa....o poveste trista ce inca rula in mintea mea, despre o gara si un viol....niciodata gara nu mi-a fost data in suflet ca si carne...doar ca si plecare, ca si dor de duca...dar stiam din povesti de violuri,dar asta doar in trenuri ce zboara pe sine,in nopti pierdute..niciodata in gara, trimisa fiind dupa un pachet...si a trebuit sa fiu tare, sa sprijin,sa imi aduc aminte toate procedurile de la seminarul de criminalisti si de la cel de medicina legala, detalii, pe care oricum ca si victima, ca si suflet cu care imparti o camera...nu le tii, doar tremuri si fumezi tigara din tigara si toti barbatii sunt inamici....eu m-am gandit, boli, nu e prima,precedentul, situatia...dar nu am plans, am intins mana si m-am uitat in ochii ei pierduti, i-am repetat ce are de facut pana sa scoata la capat povestea si sa existe pedeapsa..am vazut o alta delia, topindu-se pe usa Locului fermecat...sa ajute alt suflet...si am stiut ca nu,nu as plange eu ca si ea...
la 6 15 ,astazi, am baut cafeaua cu unchiul meu iubit in bucatarie- dupa ce aseara mai ca era sa il trag de urechi, eu purece si el taur ,ca vroia sa doarma in tir ca sa nu ne deranjeze,vezi doamne cu trezitul de dimineata- cu un barbat pe care il admir si dupa statutul caruia mi-am cautat un partenere de drum...si in loc de uimire si de invatat am ajuns sa-l admir, sa-l vad, sa-i povestesc, sa-l intreb sa vorbim aceasi poveste, desi eu calatoresc mai mult prin sufletul oamenilor, cu care mai stau la cafea in Insomnia, in zilele mele cand simt ca o sa se intample ceva...sau ca trebuie sa ma regasesc, sau sa mai ma caut, sau sa plang, la pufi, cu un zid..sau sa le zambesc fetelor mele iubite si sa le aduc inca putin din energia mea, ca mi-s dragi toate si la toate le stiu povestea :*
Pe Costel ,insa aseara l-am primit simplu, cu lipii, de care si-a amintit ca vazuse la un turc, cu peste uscat, cu cartofi fierti in coaja si cu un mujei rusesc de s-a plans si s-a ras cu lacrimi, in acelasi timp...si vin...spritzat....atata lume am simtit ca avem sub acoperis ca iar mi-a venit sa plang.
Dimineata la cafea, m-am uitat in ochii lui si am vazut soseaua, dorul de duca, responsabilitatea, toate plecarile, toate mainile, tot dorul ce spera sa il lase sa treaca pe la Criscior, pe acasa, la Felicia, la nevasta lui, la bunicul, la Daya, catelusa adusa de mine care il iubeste cel mai mult pe el si il asteapta fiarta,fiarta...si mi-am adus aminte de filmele cu haiduci, de filmele cu plecari, cu gara...si am fost si trista...ca un viol al sufletului...undeva, o delia fugea acasa si va ura toate garile si toate trenurile, in alta garsoniera, eu ,ma voi imbraca duminica sa o astept pe delia, sa vina de la brasov....
Azi dimineata, dupa analize...am citit Kalevala,tara indepartata, dar din sufletul meu, Flory mea, pe care am intalnit-o inainte de operatia de tiroida...si de care m-am lipit ca si marmelada de paine...si am plans mult,mult...o sa va transcriu prima poveste...dar am plans de fericire....in ultimul timp plang de fericire si de emotie cat nu am plans toata viata mea de durere, de spaima, de frustrare, din neintelegere....nici acum nu inteleg, sunt limitata de situatii marunte, sunt inspaimantata de minunile pe care le simt si le traiesc, simt durerea de lipsa a unei tiroide si astept inceputul hormonilor....
dar sunt cea mai fericita, cu cele mai marunte situatii...pornind de la o cafea pana la a cadea in genunchi,in biserica....viata este o povestea....depinde cum o spui, pentru ca cineva o traieste chiar acum.
Nu ai dreptul sa faci nimic urat, decat daca e doar in si pentru inima ta !
fericita, Radu Monica Delia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu