de ce nu-i banal in cotidian

de cele mai multe ori totul se deruleaza in lumea mea...in rest ma scald in ape clipocinde...clipesc, nu judec, dar stiu ca de fiecare data ma gandesc serios la ce mi-e comod si la ce  nu...si cata imaginatie este.

citisem recent un manuscris de pe liternet,in care scriitorul devine personaj,sotia sa devine scriitoare si eroina creionata ca femeia ideala devine reala....eu citesc,scriu si creionez..zilnic ma trezesc Radu Monica Delia.


cel mai banal, cel mai nebunesc si cel mai de nedescris sentiment...si zilele curg si eu sunt mereu altceva, mereu o cautare si mereu o plafonare ,carnal,aici, cu bariere si lanturi si alte ape clipocinde a tuturor oamenilor care mi-au purtat masca si la care le-am jucat jocurile.

eu sunt eu cea care ma stiu si refuzurile imense a celei care as fi putut sa fiu...nici o zi in plus,nici o zi in minus...

ce-i stramb,ce-i drept se rezolva in imaginar,cu ochii deschisi.