uneori si pe gura

trag aer in piept
doar pe gura intra atat de adanc
undeva in lume exista un bar de oxigen
noi suntem padurile care se desfrunzesc
promit sa nu mai ajut
promit sa ma dedic respiratiei
cu gura prea deschisa.


Fiindca astazi e vineri. Vineri degeaba. Tensiunea creste. Uimirile mele vis-a-vis de oameni,cresc si mai mari.
Va trebui sa iubim tacerea, de parca intre noi lunile astea nu au pus o tacere...doar cuvintele mai isi au rolul aia.
Probabil,cand voi fi deasupra, ii voi trimite un mesaj...imi place iubitule si mi-a fost dor....si o sa ma misc mai sus putin, cu mana intinsa, sa las pentru o clipa telefonul pe birou....cred ca asta ar fi doar inca o ciudatenie pe care o sa o invete inimi despre mine...
Si cred ca eu o sa ma gandesc...la multe cuvinte care suna mai bine spuse cu buzele, degetele mele sunt alte buze si bizarul situatiei ma incremeneste.
Ce doamna o sa devin, cu toate ca as gati supa din os de (om).

nesimtirea de a sta cu bratele in san

Renumele meu de mama dolores sau de tipa super ok si saritoare o sa ma bage in pamant!

Complicatiile cu oamenii mai putin oameni decat as crede eu la inceput ma pun in situatii jenibile, pentru ochii mei,ca pentru ai lor, devin balaur inaripat.
A sta cu bratele in san e o atitudine foooarte raspandita si la moda.

E usor sa platesc, platesc totusi, dar nu am azil, nu am timp de salvat, pentru ca nu mai vreau!
Conform moralei crestine, am intins painea celui flamand, am adapostit pe cel fara adapost, am dat haina de pe mine...a 3a oara. Declaratie imensa: DE ACUM NU MAI FAC!

Am obosit sa imi consum resursele ca sa se puna altii pe picioare...dar pe picioarele mele. Nu sunt un leagan si nu sunt un acoperis mai mult decat imi doresc sa fiu viata mea!
Presimt ca in curand o sa trebuiasca sa fiu si eu, o persoana care se apara si isi argumenteaza dreptul la o viata simpla, naturala, in liniste si pace...si cat mai departe de orice fel de oameni!
Radar stricat pentru persoane altruiste...eu voi deveni fosta persoana altruista si o sa imi duc radarul la reparat, ca sa nu mai raman traznita si inmarmurita atunci cand este vorba despre a alege.

coboara-te din realitate

maselele mele sunt niste gauri prin care dumnezeu urca
apoi eu uit sa mai cobor.


Am obsesie cu dinti...cu masele, cu flecustete, cu diamante si noroi.
Ma gandeam sa inventez niste anticonceptionale din praf de ametist...contraindicatie, cand esti copil sufli, cand esti femeie incepi sa inghiti.

Nici macar pe aproape, dar uneori sufletul meu gandeste inainte sa inceapa sa fie fericit. Mi se zbate in cap cate o tampenie, cu orele si apoi sunt trista din senin. Ca un ciob de oglinda...si citesc prea mult ca sa mai stiu de ce sau cum, ori la ce ma ajuta, caci de mine nu pot sa fug.

drept urmare

100 de cai spre fericire- ghid pentru oameni ocupati

drept urmare am stat jumatate de ora cu un kkt de fereastra de mess deschisa si nu am zis nimic.

Ce as putea sa zic? Conform ghidului acuma as salta de bucurie si implinire....yes sure,printre poze si o viata care poate ar fi fost diferita si mai fericita....dar...sa nu

Maine, inainte de restanta am duc in insomnia..sa ma vindec de depresii ca pe acolo sigur nu umbla si nu vorbesc pozele.
Astazi,cat inca mai pot,termin de recitit Kant, sa imi revin din iluziile bolnavicioase si extraterestre spatiului vital ca daca nu...cine stie ce ma pune ratiunea sa fac si dupa aia iar ma complic ,acum,cand e gata perioada de doliu emotional.

Ce tortura, cosmica, pe cand aici pe pamant, lucrurile absurde fac viata traibila..ca altceva nu mai ai de facut decat sa...te zgaiesti la ferestre reci si goale si la poze....si...in sfarsit beau cola si e soare.

Totul are un sens si o ordine!