Printre gurile de cafea baute la Brad astazi, mi-am dat clickul de zi cu zi si pe revistele de arta si povesti.
Am mai gasit niste mesaje ce m-au pus pe ganduri, am mai vazut niste fotografii superbe si m-am chinuit ceva vreme cu Paintul de pe computerul mamei mele care nu are W7 din pacate si nici programe faine de print screen...dar totusi a iesit o incarlibatura de rame si mesaje,cu credite vizibile pentru revista Foam si cu imortalizarea cuvintelor care m-au miscat in agenda mea virtuala.
Pana acum niciodata nu m-am gandit sa dau o sansa si acelui frumos construit cu grija ...refuzand tot ceea ce nu simteam ca este nativ, sub auspiciul falsitatii, in general aplicate la persoane,cadre, clickuri sau muzici...cautand obsesiv intentia, posibila manipulare, de unde si caracterul ambiguu, cel putin in viziunea mea.
Imi place daca stiu care-i intentia si intriga... ca e joc sau joaca,ca e real sau fals tratam cu familiaritate acele momente judecandu-le drastic...cumva nu e dependenta de grija caprei vecinului, e doar o permanenta cautare a gandului sincer, a constructiei de moment, chiar a starii de minorat, care a inceput sa ma obsedeze de cand floarea mea de colt mi-a povestit cu patos despre oamenii care sunt cum isi doresc, cei care rup barierele si normele si traiesc sincer si curat...teoria asta trebuia dezbatuta pe textul lui Kant : " Ce sunt luminile?" si care se gaseste si pe scribd....in cazul in care mai exista nevoie de explicatii si cuvinte mari sau indemn ori clarificare.
Desi, astazi judecata imi vine din aceasta revista nu este ca si cum mi-as face temelie din ea , clopoteii mei de la gat nu-mi sunt legati de nevoia de a subscrie acestei idei ilustrate spelendid ci doar legati din suflet de adevarul acestei afirmatii pe care simt nevoia sa o pastrez in fiinta mea.
Semn sau nu, lucid sau prea ezoteric, este o zi de joi traita in fuga, gandita in colturi si savurata lent,la o cafea, in fosta mea camera din adolescenta...in miros de tocanita de cartofi de la vecini, in liniste si nori de furtuna spulberati de soare.
Adica-i bine acasa Anca...dar nu-i chiar perfect!:D
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu