O zi asa posomorata,ca imi vine sa stau ca si un borcan de dulceata la dormitare.
Si totusi boala secolului este diabetul!
sâmbătă, 16 martie 2013
Despre ploaie
Ploua ca la potop...si odata cu ploaia vreau sa ma inec cu tine de mana...sa piara tot ce e rau in noi
radacina lucrurilor-inima starilor
Starea care porneste de la un cuvant...uneori joc jocul asta. Cand nu sunt cartita si nu sap in oameni.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.
Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.
Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.
zeul dezgolit doarme
Zeul dezgolit
doarme
şi-n pielea lui
pală
toate femeile
foste
de teamă şi
compromis
tac
sunt zorii sus şi
gloria aproape
de picioarele-i
grăbite îi stau atârnate
maimuţe mici-
încăpătoare recipiente de fericire
torni o cafea
neagră
de teamă
fugi de pretenţii
fiind plin verb „
a fi”
plăcerea arsă-
chibrit scurt pe zi
zeul dezgolit
doarme
şi-n pielea lui
pală
ploile-şi clădesc
casă
taci. egoistă.
distrasă.
ploile nasc.
ploile mor.
zeul dezgolit
doarme
Abonați-vă la:
Postări (Atom)