aripa mea

s-a consumat drama....consumand totul...dar am rugat din toata inima sa primesc un semn ca fac bine ce fac...
si ziua a inceput la o cafea, am povestit,am disecat,am analizat....
o vreme de cateva ore am judecat mizerii si m-am rugat si mai mult de semne, sa ma ajute sa le si inteleg...
am iesit, am fost la humanitas si mi-au intrat pe mana 2 carti : A toi, cuando tu no estas, Mihnea Rudoiu...primele pagini despre cum sa iti fabrici formule de inchis gura mediocrilor, despre cum mediul nepotrivit te imbolnaveste.
Copilul-umbra-P.F.Thomese.- fetita moarta care devine toate femeile,starile,grilajele si starile....mai putin un copil mort.
Primul volum i l-am daruit la Carmen,era inca de tura la Insomnia si a venit la pufi sa ma intrebe de ce tac si nu zambesc, nu zic nimic,daca sunt bine fiindca ochii mei i se par umezi...venise dupa nota fiindca iesea din schimb.
Mi-a adus restul si i-am intins cartea...au stralucit ochii ei dupa primele pagini, probabil are umbre adanci si ea,ieri am fraternizat in umbre...asa ca i-am intins cartea cu imprumut.
A venit prietenul meu bun si am povestit,mai la soare,langa usa,despre prima mea cafea, despre Irma...irima,cartile,semne,dumnezeu,sacrificiu si iubire si mai ales implinire....si despre mine,despre Costi,despre Monica, Constantin,strumf,pufi,ursulet...defapt noi am fost toate pe rand sfarsind in ograda ca niste gaini...fiindca eu multumeam de pe margine ,el urmarea de pe margine cum devenim casnici...prejudecatile varstelor, diagnosticele ,durerea,dar mi-am adus aminte o fraza: persoana iubita nu poate fi cuprinsa doar intr-un nume daca iubesti, ia toate chipurile si sentimentele si starile,caci iubirea e costa lui dumnezeu si dumnezeu nu a fost doar un cub,a fost cuvant, a fost carne,a fost fiu,a fost mama,a fost saman,a fost semn....si atunci Constantin,Imparatul si Monica-monos,origine greceasca,insemnand sihastra..
Delia- cea de pe insula Delos-Grecia/Delia, denumire purtată de Artemis, fiindcă s-a născut în insula Delos. 
La colt e o batranica,vinde flori,nu prea cumpara nimeni de la ea...ma gandeam sa i le duc Imparatului meu,dar am observat ca erau 6 si am aflat...sotul dumisale fusese florar,agricultor si om de viata: bauturica,fumat, prieteni multi si mai bautori si a murit de stop...de atunci toate buchetele vin pentru sufletul lui, toate florile infloresc mai frumos asa cand isi aduce aminte de el,la fiecare buchetel construit...in galeata cu apa,stateau narcisele cu capul in jos, in buchetel, s-au inviorat...si a ajuns, 5 flori pentru iubitul meu, fiindca e viu, fiindca mai are de inflorit si una pentru mine,fiindca eu am doar de facut buchetel si sa imi aduc aminte ca cu o floare nu se face primavara....cum am invatat printre lacrimi citind blogul unei super iubiri cu acelasi inceput ca a noastra si cu final apasator...de aceea am intrebat daca statia e un loc potrivit unde noi ne-am putea lua de mana spre casa..si a fost...el a ajuns mai repede si asa inima mea a zis:
Multumesc Doamne pentru semne!


Despre cum 24 m-a dus in statie unde am fost intampinata de cel mai mare zambet,cel mai drag sosit acasa, cel mai bun pahar de apa baut vreodata, cel mai tainic suras impartasit,cel mai indelung timp de povesti...ore in sir...si aseara, din senin,amandoi am pornit sa ne organizam spatiul si sa il curatim.
Am dormit adanc,cum nu am mai dormit de mult...dupa ce i-am povestit la mama despre revelatia mea, despre cum sa isi deschida inima ca sa nu duca crucea dureroasa singura,cand mai exista maini care i-o cer.
Astazi am mancat mamaliga cu lapte, ne-am gandit la mana, la malai, la faptul ca Imparatul a promis la Dumnezeu, ca daca eu o sa fiu bine, o sa plantam impreuna un copac langa bloc....apoi eu astazi am drum la Adoratia Euharistica...


Pace,iubire multa si cat mai putine umbre sa aveti!

pionierul lumii de chibrit

monitorul meu de la laptop e black.

mi-am pierdut vocea din cauza racelii.

vecinii dau gauri de sus in jos, sub, locuiesc eu.

ce doamne iarta-ma ii apuca pe toti sa-mi crape ziua in 4?

mi s-a recomandat plimbare in natura si ma inchipuiam in pat, cu 3 carti langa mine si nasul desfundat...

vroiam la scoala, cu gura mare si idei multe...dar totusi pana la urma:

azi am descoperit inca ceva minunat, alaturi de cuvinte si sufletul oamenilor: alte ganduri din alte bloguri si pe dumnezeul ales al nepalului....totusi, ma rog la cel ortodox si la maria romano-catolica sa isi revina monitorul laptopului meu si sa imi readuc in suflet personal personal chestiile de acolo...ca l-am pretuit si l-am ingrijit ca pe fiinta  mea. si inteleg ca-i plin de fluturi, dar zborurile noastre se fac din cuvinte si inima....

deci...motivul invizibil care l-a defectat si il domina, sa isi revina la disparitie si sa ma lase sa traiesc eu in peliculele mele elefantesti irizate cu puf de aripi si buburuza cu stilou :)

cutia de chibrit a pleoapei

ma doare capul si ma strange de gat ceva ce nu mai exista.
s-au lasat ochelarii in toc inveliti, sa vada mai bine visele roz, de care am nevoie cand

stau sus si ma uit pe geam la vecinii care scuipa, injura si vorbesc de futaiuri, ca si cand nu stiu
ca nici animalele nu se fut. oamenii vor miracole si o viata mai buna dar cuvintele lor nu ii ajuta sa respire.

sta cerul sa cada peste padurea mea de sub balcon.
mi-e dor de florin, fiindca cu el nu exista dureri de cap adevarate
fizic imi bat in tample toate gandurile pe care le-am osandit ieri la cinemameul meu gaunos.

lefia e cuminte, helefaneste pe balcon, eu o sa inchid pleoapele si in cutia noastra de chibrituri plina cu margele si vise, sunt implinite.
ursuletul care danseaza arunca cu zambete in pasarele, in alta lume.

mi-e liniste, doar pleoapele bubuie sferic. mi-a dat dumnezeu harul inapoi fiindca zbuciumul cu care ma incearca din nou nu trece din senin, viata nu are un pat de sub care sa lupti si moartea nu a vrut sa ma ascunda.

sectia departamentului fericirea ca respir trage capacul peste chibrite si nanii...sa vina ploaia sa ma spele de toate :*

la cine-ma(me)ul

la cinemaul meu mai bine zis....la cine mame-le le spun asa frecvent ca deciziile luate nu sunt bune

cine-i eul care suporta 2 ani un carcinom tiroidian si apoi se impacienteaza ca nu a venit parafina in 14 zile...doar pentru ca hormonii, doar pentru ca nici acum nu cred, pentru ca nu pot sa cred in diagnosticul ala si nu pot sa cred ca am multumit asa des lui dumnezeu ca am scapat si ca mai vreau o zi sa fie bine si ca fie toate venele salvate intru gloria cerului.

la ce film prost am nimerit iar cand am luat decizia sa ma duc....

azi lefinia a intors pe toate partile canile de cafea si retele de mancare si si-a scotocit imaginar dulapul.m-am gandit sa ma tund putin si sa ma vopsesc roz, ca sa nu mai fiu eu, sa fie o alta stare ca sa zica ca isi baga tocul invizibil si nepurtabil si ca asta este....si sa inceapa era optimismului....dar totusi m-am regandit, 20 de lei vopsea, 10 lei kit de bolunzire, grija,spatiu timp...pentru nimic, acelasi diagnostic, aceeasi stare,acelasi urlet de morminti, ca de " de ce eu" mi-e plin podul si nici un raspuns si nici un semn....

si apoi...eu rulez intre drama si romantic pie...si amestecaturi...de horror si action hard babe....nu stiu, cat de creatoare sunt, nu am reusit sa inventez alt gen,sa-mi mut rola pe alt proiector,sa traga toti elefantii la jug printre bambusi dar sa fie ceva.

sa fiu si eu superficiala ca un strat de savana.

sa fiu si eu exuberanta ca si frisca din savarina.

sa fiu si eu proasta ca un papuc chinezesc.

ca de ziua cariei negre mi s-au strepezit toti nervii( fara simptomul clasic ca nu mai il posed de cand sta tiroida mea in parafina).

oare boabele de soia sunt fericire? ca sa incerc o reprofilare :D

va pup, iubesc viata, iubesc culorile, ma iubesc si pe mine prea mult si mai ales,iubesc oamenii mei care strang nisip din mine si din urmele mele :*

inca o data

dimineata incomoda. trezire brusca cand am varsat oala de ceai pe aragaz( spalat aseara) pentru ca inca era la inmuiat gratarul.

am vazut harry potter si talismanele mortii pana la ora 1, m-am gandit la pelerina....nu se specifica daca a trait respectivul si sanatos sau doar nu l-a gasit moartea pana la adanci batraneti.

am facut cafeaua si am pus pachet la iubitul meu, apoi m-am agitat si m-am necajit fiindca iritatia de langa operatie ma deranjeaza enorm,am sunat rezidentul si nu l-am mai gasit, deci nu stiu nimic de biopsie....dar am zis sa ma inspir din frumos, pentru ca ma simteam predispusa spre nervi,dar fara nervi si senzatia aceasta e cea mai ciudata, asa ca printre pagini de deviant, you tube pe mute la beat antique.

am gasit un site despre ingeri, despre puterea tainica a surasului si despre cum sa comunici cu absolutul mai bine...parca simt eu ca e momentul sa comutez pe spiritualitate, de data aceasta intr-un mod pozitiv, fara ocult si fara carti si metode de sustras energia....

apoi m-am gandit la haine..modelele alea pe care le tot am in minte dar pe care inca nu am reusit sa le fac si pe care imi tot promit ca o sa le incep si o sa le termin...cel putin azi o sa imi restructurez ceva.....iar apoi, exercitiile pentru tonifiere si revigorare, descarcate dvd pentru ca o sa fac minimal yoga la mine acasa....
intre timp, eu sunt tot la cafea, am spalat gratarul aragazului intr-un mod hardcore pentru ca l-am mostenit de la fostele chiriase cu produs soios care imi facea praf tigaile si oalele asa incat am trecut la razuiala, mi-am picturat ciorbitza ce o sa o fac si acum.....caut butonul de start fiindca deja este ora 1 si 16 minute si se contureaza o zi plina,plina de toate activitatile :))

schita

a 9a zi de la operatie....o zi in insorita cu amorteala....din pat, de la ora 11 si pana la cafeaua cu ganduri a trecut un timp bun.
operatia de tiroida este oribila dupa ce a trecut ceva vreme....la mine cel putin se simte...dupa 4 ore sus deja e nevoie de orizontala....un sentiment de impietrire cuprinde fata ,o caldura ciudata de la gat in jos spre coloana.....singurul moment in care urasc...fire,intepeneala,de ce eu, nu mai trece odata.

orez cu lapte ,cacao si scortisoara....coji de portocala, The Bride of Water God, deviant,mess.....nu m-as mai dezlipi inca...desi fata se impietreste,se mortifica senzatiile asa ca ochii mei se vor indrepta spre tavan....inca odata cu un oftat,nu stiu ce senzatie sa am si nu stiu ce film sa mai imi derulez in minte.

povesti fermecate

Acasa pe plaiuri sfinte, rascolind prin sertarele lui mama am gasit cartile din copilaria mea.
In special Cioc de Sturz de Grimm ,de la ed.Arta Grafica, cu cele mai minunate ilustratii pe care le iubeam....o duc cu mine la Cluj, sa o scanez, pentru ca minunile se imputineaza in ziua de azi.
Mi-am mai gasit un cd de la Psychologies, "Exista si iubiri fericite?" de Guy Corneau in lectura dragului meu Claudiu Bleont, am mai sustras din biblioteca Biblia, in varianta romana fiindca eu o am pe cea de studiu de la centrul american,pe cand faceam eu voluntariat pe post de translator :D
plus o superba felicitare cu frunze si flori uscate de matusa mea special pentru mine.
Am achizitionat azi si revista Capital cu respectiva carte cu femeia bogata, mi-am luat crema de maini cu glicerina si portocale si azi la Deva am hranit o multime de porumbei.

Soare, o adiere de pamant ud, in parcul cu gimnaste din Deva, eu cu bunicutul meu iubit am cumparat o punga de orez si timp de 2 ore am hranit porumbeii, ne-am imaginat cum e sa zbori, ne-am plimbat frumos si am zambit mult.
Azi am dormit fericita de amiaz, ca si atunci cand eram mica....am baut cafea si m-am uitat pe picturi, am vorbit cu oamenii mei dragi din Cluj, m-am bucurat ca desi miros a copilarie si a parfum de prajituri, tehnica moderna mi-a mai pus o picatura de bucurie in suflet....

maine o sa fie o zi cu soare, cu o cafea pe terasa, cu bucatele de zapada murdara si cu vise sub primele raze de primavara....si multe lucruri minunate in plan de confectionare :*

Para toda la vida....una color de sueno.