nesimtirea de a sta cu bratele in san

Renumele meu de mama dolores sau de tipa super ok si saritoare o sa ma bage in pamant!

Complicatiile cu oamenii mai putin oameni decat as crede eu la inceput ma pun in situatii jenibile, pentru ochii mei,ca pentru ai lor, devin balaur inaripat.
A sta cu bratele in san e o atitudine foooarte raspandita si la moda.

E usor sa platesc, platesc totusi, dar nu am azil, nu am timp de salvat, pentru ca nu mai vreau!
Conform moralei crestine, am intins painea celui flamand, am adapostit pe cel fara adapost, am dat haina de pe mine...a 3a oara. Declaratie imensa: DE ACUM NU MAI FAC!

Am obosit sa imi consum resursele ca sa se puna altii pe picioare...dar pe picioarele mele. Nu sunt un leagan si nu sunt un acoperis mai mult decat imi doresc sa fiu viata mea!
Presimt ca in curand o sa trebuiasca sa fiu si eu, o persoana care se apara si isi argumenteaza dreptul la o viata simpla, naturala, in liniste si pace...si cat mai departe de orice fel de oameni!
Radar stricat pentru persoane altruiste...eu voi deveni fosta persoana altruista si o sa imi duc radarul la reparat, ca sa nu mai raman traznita si inmarmurita atunci cand este vorba despre a alege.

coboara-te din realitate

maselele mele sunt niste gauri prin care dumnezeu urca
apoi eu uit sa mai cobor.


Am obsesie cu dinti...cu masele, cu flecustete, cu diamante si noroi.
Ma gandeam sa inventez niste anticonceptionale din praf de ametist...contraindicatie, cand esti copil sufli, cand esti femeie incepi sa inghiti.

Nici macar pe aproape, dar uneori sufletul meu gandeste inainte sa inceapa sa fie fericit. Mi se zbate in cap cate o tampenie, cu orele si apoi sunt trista din senin. Ca un ciob de oglinda...si citesc prea mult ca sa mai stiu de ce sau cum, ori la ce ma ajuta, caci de mine nu pot sa fug.

drept urmare

100 de cai spre fericire- ghid pentru oameni ocupati

drept urmare am stat jumatate de ora cu un kkt de fereastra de mess deschisa si nu am zis nimic.

Ce as putea sa zic? Conform ghidului acuma as salta de bucurie si implinire....yes sure,printre poze si o viata care poate ar fi fost diferita si mai fericita....dar...sa nu

Maine, inainte de restanta am duc in insomnia..sa ma vindec de depresii ca pe acolo sigur nu umbla si nu vorbesc pozele.
Astazi,cat inca mai pot,termin de recitit Kant, sa imi revin din iluziile bolnavicioase si extraterestre spatiului vital ca daca nu...cine stie ce ma pune ratiunea sa fac si dupa aia iar ma complic ,acum,cand e gata perioada de doliu emotional.

Ce tortura, cosmica, pe cand aici pe pamant, lucrurile absurde fac viata traibila..ca altceva nu mai ai de facut decat sa...te zgaiesti la ferestre reci si goale si la poze....si...in sfarsit beau cola si e soare.

Totul are un sens si o ordine!

piciorul stabilit....

De la statusul lui Wica...lovi cu piciorul stabilit peretii casei
m-am gandit cata dreptate are.
Sunt o fata care isi baga piciorul in multe in ultima vreme...ma trezesc cu cate un ton teribil "imi bag piciorul" dar,de azi am sa zic ca imi bag piciorul stabilit....


Ieri am stat la cafea,cu Anda, cu Oana si cu Edi, cu generatia urmatoare de la cruce...dar mult mai spre seara si mai cu semne de intrebare...era buna o cafea ca sa imi pun semne de intrebare mai pe muteste.


Am primit Invata spaniola ,fara profesor...carte veche si temeinica, de la Focsani,de la cea mai super si singura mama de baiat care ar fi cea mai buna si mai super soacra...eu zic ca ar trebui sa dea lectii...si de mama si de soacra...si inca tanara si desteapta si noua si...dupa ceva ani,inca la fel de saritoare.


Si mi-a zis ca doar atat e nevoie, exist si nu mai e necesar nici o recompensa...ca exist.


Astazi, vorbesc cu Eliza despre stil...dupa ce o dimineata m-am tot uitat pe issu si pe alte publicatii...ce frumos imbracate sunt doamne si domnitele de acolo..au acel ceva..eu...intru in hainele mele ca intr-un sac...in linii mari ador rochitele,vintaje, vantuitul...dar mie nu imi iese...si atunci,fac sondaje si fur idei,ca eu nu ma regasesc in haine si nici ele in mine...mie imi vine sa stau tot cu materiale printuri si culori,legate si inodate....nimic standard...si mi-e ciuda ca a trecut vara si nu am reusit nici de data asta sa ma solidarizez cu hainutele frumoase....


dar am citit mult, mult,mult...si in cateva zile,o sa vina cu adevarat si recenziile....si dragostea mea spaniola....si lecturile si povestile in italiana si in franceza...limbile iubirii...romana deja ma claustreaza, am declarat si erotic si romantic si deja aceleasi cuvinte ma intristeaza...asa ca..pana mai e platonic si vis, pana bratele o sa cuprinda...reiau obiceiurile vechi de a lectura si de a declara cu pasiune.


Ce-mi shade mai bine, ce-mi place mai mult, ce-mi doresc mai tare...nu mai e sa treaca timpul...ci sa treaca cumva,implinit!


Parol! Imi bag piciorul stabilit!

nu fugi ca impiedicata

sa spun da...cand se lasa noaptea si stiu ca se uita in ochii mei.
sa zic nu cand imi suna telefonul si aud a cata oara ca ar vrea sa se inece in sufletul meu,daca imi deschid gura.
Mi-a venit pachetul de la Nemira- Urzeala tronurilor, Vibrator si revista de politica si filosofie...
beau cafea cu cam mult wiskey...si mananc paine calda de la brutarie si parca vad amelioratorii si ascult pro fm oldies si ma gandesc...ca deplasarile mele sunt jalnice.
De la punctul A-disperare maxima si tristeti apasatore la B- fericire materiala, carti,cafea. Cu ocolis...cateodata prin alte puncte abstracte si intrebari carnale.
Mi-e foame de mananc paine goala cand este atata mancare... Daca ma imbat atunci ce o sa fac. Daca eu iubesc toata viata asta cum de nu-s fericita doar ca exist.
Nu raspund..ma uit si zic..nimic...pe diferite tonuri.
Uneori cand fug, cred ca as putea sa ma impiedic...dar mi-e rusine, ca nu-i etic si moral si-as fi doar inca una care nu poate sa sustina privirile drept...

nu-i asa des

Sebik: o sa fie ok..trebuie doar sa faci un pas in spate sa take time breath in si sa te regasesti

Sebik: aaa si nu mai e exterioara

Sebik: da..s-a schimbat balanta

Delilah Butterfly: daa

Delilah Butterfly: s-a schimbat balanta ca dau buzna oamenii pe mine si trantesc usile ca si cum sunt de vina ca vorbesc mult,putin,frumos,rece,trist

Delilah Butterfly: si mai ales sunt de vina ca nu simt altceva decat ca mine

Sebik: nu ar trebui sa pui asta la suflet..probabil au asteptari pe care nu si le vad implinite tot din vina lor

 Si dintr-o data ma gandesc la cum sa fac pasul in spate...ciocolata se topeste pe miezul de paine pufost, ochii mei vad in ceata, mi-s dragi ochelarii doar cand dorm pe birou...pe nas mi se pare ca sunt prea lucida ca sa imi dea voie sa fiu fericita....si ma uit peste tot...in urma nu prea,ca mi-e frica.
Cafeaua se raceste in cana, paginile stau la rand, vorbesc cu Andrada..de data asta s-a inversat rolul si imi povesteste ea despre maximul meu...m-as uita in urma sa vad daca il gasesc acolo,dar hai mai bine sa nu.
Telefonul bizuie scurt, adica un fel de biz+u= busy u answer...si piesa e tot despre putin mai sus...
Inca am ascultat discursul din Fratii Karamazov, Marele Inchizitor, de sub balcon se aud sunete de...ceva gen taraganat, un fel de manea banuiesc, imi lalai cafeaua din cana iubitului meu, are un ursulet vesel care danseaza cu castile pe urechi...a mea cana are ursuleata cu scrisorile visand la ei doi si o luna de miere...azi nu mai vreau sa fiu fata cu scrisorile..azi vreau sa fiu si eu ursuletul dansator...de aia probabil ca nu merge cafeaua prea bine,nici telefonul nu canta pana la capat,vecinul si-a dus pepenii sus....altii sparg peretii...
M-as duce sa sun la usa..sa ma lase si pe mine...ca sa ma vindec de boala ingustimii spatiului gol.

 

radacina lucrurilor-inima starilor

Starea care porneste de la un cuvant...uneori joc jocul asta. Cand nu sunt cartita si nu sap in oameni.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.

Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.