discutam,ne verificam coltii unul pe altul ca sa stim daca am reusit sa pietrificam pentru o clipa persoana care ne asculta,ne vede si cauta sa ne bata tarusii gardului la capatul acceptarii.
unde sunt sufletele hoinare,poznase,pehlivanii de dragul distractiei,fara ingradri de perspective,ganduri,sentimente si vise?
s-au dus sa navigheze pe mari calde,s-au fiert in lava unui vulcan fara nume si si-au dat duhul printre asfalt.
mi se pare ca din ce in ce mai multe coji de oameni isi joaca rolul,actorul social ma impresoara,mi-e teama ca mistretul cu colti de argint o sa fie ucis de patratul asfalt care il spoiam in OM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu