Piersiciu...fara acest nume nici nu mai revendic piersicile si culorile.
Mi s-a tras de la atata rosu,din muscaturi,din sangele pierdut,din colile pictate.
Masca mea de ruj,moale si parfumata,praf de samburi de piersica...piersiciu,ca toate zambetele si fericirile mele.
Fa-ma crema de pepene galben,sa ma intinzi pe o felie de paine langa cafea,in diminetile cand fata cafetierei era martora saruturilor tale,cu buza de sus prinsa in gustul tau.De nesfarsit,rasul acela ,tot piersiciu,cand degetele tale rugau cana sa devina pantecoasa,cat mai multa cafea.
....noi ne-am botezat iubirea in cafea si in piersici....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu