Foarte,cum,despre

Pot să mă plictisesc de zgomotele oamenilor din jur la fel cum foarte bine pot să mă prefac că sunt
prea ocupată să aud gemete orgasmice de la 7, A ta dinspre vecinul de lângă, tocurile celei ce duce gunoiul,hârâitul liftului, liniștea din conversațiile tastate,noaptea.

Nu pot să nu mă prefac că îmi e greață și puțin somn,în rest,totul se poate mima ușor!

vorbire despre social media cu Gorgan Gabriel

Gabriel Gorgan e un tip simpatic şi deştept ce vorbeşte foarte relaxat şi fain despre subiectele alea pe care alţii le ocolesc.
Musai să mergeţi să îl ascultaţi- vedeţi live fiindcă eu sunt o zgârie brânză şi nu dau mai departe din casă decât dacă mă scoate cineva la cafea.

Merită ambele variante deşi sunt ferm convinsă că originalul în carne şi oase va vorbi mai bine despre Social media şi va vorbi deschis şi sincer în orice cadru se găseşte.
Pe scurt Social Media e o salată tare faină din care poţi să câştigi ceva dacă depăşeşti nişa şi te ţin glandele să îţi propui asta ca mod de câştig.

Vă las cu poza concluzie şi vă căutaţi voi inspiraţia şi calea!

Nerăbdare

Azi de la ora 19 o să fiu la un workshop tare mişto unde Gabi o să zică lucrurilor pe nume..adică ce nu se zice în social media.

Abia aştept să îl aud fiindcă nu am prins nici o conferinţă de-a lui până acum dar ca şi om e de nota peste 10... mare hipster şi foooarte calm. Ştiu că duminică după ce am stat de vorbă puţin eram tare chill şi numai de la pe el s-a luat calmul ală fain că eu de obicei sunt în toate părţile şi dau pe afără de pesimis şi agitaţie...
dacă se poate şi am acordul lui o să filmez şi cîteva frânturi din discurs:D
Până atunci staţi cu ochii pe el online: Gabriel Gorgan

o clipire şi te-ai dus

Efemeritatea unui cont de facebook este şocantă! Aseară am primit notificare că am violat multe legi şi mă închid...bun...nu am mai reuşit să intru dar de dimineaţă când am dat pe vechiul cont a intrat pentru 1 min şi apoi din nou am fost scoasă afară automat.
Am pierdut 660 de contacte, poze,comentarii cu prietenii, taguri,evenimente şi în următoarele zile o să mă apuc să reconstruiesc o reţea cu cei dragi...

îmi aud locul?!

Mi se tot spune ca vine timpul când  o să îmi găsesc locul şi nu mai o să fac spume...

Mi-a cam pierit cheful şi descoperiri fac puţine deşi de pe o zi pe alta viaţa nu mai îmi spune mare lucru...trece ,dar nici prea repede nici prea încet.
Aşa nu am cum să mă recomand ca fiind bine.

Poate mâine,poate niciodată dar diferenţele astea contează pentru mine!

Nu-i bun dar îl consum

Prin frig şi oameni grăbiţi am stat de vorbă cu un domn drăguţ.
Dânsul consumă chestii care nu sunt bune pentru că nu le poate evita deşi susţine sus şi tare că nu sunt bune.

Eu până acum şi dacă am băut cola am crezut că atunci îmi face bine, că e bun, că este ceea ce am nevoie neapărat. Gândirea vis-a-vis de ceea ce ne alunecă pe gât uneori face diferenţa... ca şi profeţia care se împlineşte prin sine aşa e şi cu consumul de chestii care nu sunt bune şi care de cele mai multe ori au repercursiuni negative.

Împaca-te cu ceea ce consumi şi nu păcătui des dacă eşti conştient că îţi face rău!

Aşteptările şi orgoliul

Viaţa de operator de sondaje de opinie implică răbdare, mult debit verbal, un look smart şi decis şi alte strategii mai mult sau mai puţin verificate....şi RĂBDARE!
În funcţie de toate astea prinzi omul care să vrea să îţi răspundă la întrebări şi să îndeplinească şi criteriile cerute. Adică e un servici de căutat acul în carul cu fân.
Frustrant este momentul respingerii...sau serpişorii cum le zic colegii mei...acea categorie care are puţin timp şi se distrează de eforturile tale dar care nu se încadrează în nici un câmp...şi la care îţi vine să îi dai cu mapa în cap...sau mă rog,mie îmi vine deşi de cele mai multe ori pufnesc în râs.
Dacă la început am pornit foarte sigură pe mine, după atâta NLP şi cărţi despre limbaj, manipulare, cunoaştere şi cum să obţii ceea ce vrei după o zi cu nişte cote dificile am ajuns la concluzia că toate cele citite nu se aplică pe stradă...pe unii îi respinge studiul şi alţii te resping pe tine...şi tot trebuie să le urezi o zi bună şi steluţe.
Pe parcursul timpului petrecut afară începi să vezi feţele operatorilor cum pică....eu una mai înjur printre dinţi dar colegii mei sunt monumente de feţe triste şi interiorizare....sau bucurie extremă cei care duc sus în birou oameni pe bandă rulantă....
Aşteptările şi orgoliul nu fac 2 bani în stradă şi nici micile trucuri şi strategii care promit marea cu sarea...eşti la mila/ timpul/ cheful trecătorilor

Mâncarea mea inventată: Poveste cu muştar

Ingrediente pentru 2 persoane:
4 cartofi medii
4 roşii medii
10 măsline
2 ouă
 2 castraveciori muraţi
4 bucăţi arpagic murat
Pentru dressing:
5 linguri muştar
o linguriţă oţet
3 linguri unt topit
sare,piper,condimente speciale,boia


Să începem operaţiunea Poveste cu muştar
Puneţi apa la fiert cu ouăle iar când clocoteşte opăriţi roşiile.După ce le scoateţi pe acestea de la fiert puneţi în aceeaşi apă cartofii.Apoi curăţaţi pieliţa de pe roşii şi ouăle şi le tăiaţi cubuleţe sau feliuţe mai mici..cum ştiţi că vă alunecă mai bine pe gât. Tăiaţi castraveciorii şi arpagicul şi când sunt fierţi şi cartofii.
În bolul de salată puteţi să faceţi dressingul : puneţi untul topit, oţetul, sarea ,piperul şi ce alte condimente mai poftiţi şi muştarul...le frecaţi bine de tot şi adaugaţi peste bucaţelele de care am vb mai sus....şi mâncaţi cu responsabilitate şi fără pâine dacă se poate...dacă nu încercaţi cu baghetă,pâine cu ardei şi măsline sau cu pâine neagră...

Mâncarea mea inventată- Pofta neostoită

Astăzi m-am jucat Cheff Ville şi am stat pe lângă wok...motiv pentru care aveam chef de ceva picant şi dulce acrişor,cu tăiţei şi nebuniile specifice. Şi am făcut inventarul mental şi mi-am dat seama că am loc de un experiment....Iniţial am vrut doar ciuperci însă roşiile aduse din grădină de la Crişcior îmi făceau cu ochiul, aşa că pe lângă mâna de ciuperci am luat şi 3 roşii medii.
Am pus fideaua la fiert şi am ochit rădăcina de hrean rămasă de cînd am pus castraveciorii la murat aşa că am ras jumătate de rădăcină într-un bol cu gândul că orice în lume are un sinonim..eu nu aveam ghimbir dar aveam hrean şi era ok.
Am tăiat ciupercile şi roşiile cubuleţe şi le-am pus la călit în tigaia înaltă, am prescuit nişte feliuţe de salam prăjit înainte de Costi pentru sandvişul lui ,proiect abandonat când am zis eu ce vreau să gătesc şi l-am tăiat cubuleţe. Până m-am învârtit eu aşa a fiert fideaua şi am strecurat apa iar apoi am pus tăiţeii în ceaunel să stea cuminţi-am dat o fugă la chefvilleul meu până s-a făcut sosul de ciuperci cu roşii şi am pus hreanul ras apoi am mai dat un clocot mic. La final am amestecat 2 linguri de sos de ardei iute de la mami şi am acoperit tigaia. Peste tăiţei am tras un ou subţiat cu lapte şi dres cu piper şi i-am încălzit bine până ce a început oul să îi lege, moment în care am stins focul şi am adăugat sosul condimentând totul doar cu sare.
A fost o nebunie...nu ne mai puteam opri din mâncat mai ales că aromele s-au întrepătruns perfect şi era un echilibru perfect între dulce şi picant şi savoare ciupercilor, suculentul salam tăiat şi robusteţea roşiilor.

Hreanul dă acel picant diferit,ca şi bambusul oarecum dar mai înviorant...oricum, o nebunie de mâncare inventată! Daca m-ar vedea mătuşile tailandeze ar fi mîndră că sunt o bucătăreasă aga aga..dar pentru o şcoală de bucătari, chiar dacă nu a lui Gordon Ramsay precis aş fi fost dezastru :))

mă simt oarecum

si-am să fiu viu
pentru că eu nu sunt o ea ci
paşi de motan cu alint

mă recomandă viu
şi-un zâmbet zglobiu
îmi spune că ştiu
cum bate vântul

încotro fug şoarecii
de ce păsările au nostalgii
şi-s oameni cu sufletul strâmb
despicaţi în -suficient şi- îmi doresc

şi-am să fiu viu
când să fiu Ea
va conţine doar urma ţipătului
în oglindă