inca o data

dimineata incomoda. trezire brusca cand am varsat oala de ceai pe aragaz( spalat aseara) pentru ca inca era la inmuiat gratarul.

am vazut harry potter si talismanele mortii pana la ora 1, m-am gandit la pelerina....nu se specifica daca a trait respectivul si sanatos sau doar nu l-a gasit moartea pana la adanci batraneti.

am facut cafeaua si am pus pachet la iubitul meu, apoi m-am agitat si m-am necajit fiindca iritatia de langa operatie ma deranjeaza enorm,am sunat rezidentul si nu l-am mai gasit, deci nu stiu nimic de biopsie....dar am zis sa ma inspir din frumos, pentru ca ma simteam predispusa spre nervi,dar fara nervi si senzatia aceasta e cea mai ciudata, asa ca printre pagini de deviant, you tube pe mute la beat antique.

am gasit un site despre ingeri, despre puterea tainica a surasului si despre cum sa comunici cu absolutul mai bine...parca simt eu ca e momentul sa comutez pe spiritualitate, de data aceasta intr-un mod pozitiv, fara ocult si fara carti si metode de sustras energia....

apoi m-am gandit la haine..modelele alea pe care le tot am in minte dar pe care inca nu am reusit sa le fac si pe care imi tot promit ca o sa le incep si o sa le termin...cel putin azi o sa imi restructurez ceva.....iar apoi, exercitiile pentru tonifiere si revigorare, descarcate dvd pentru ca o sa fac minimal yoga la mine acasa....
intre timp, eu sunt tot la cafea, am spalat gratarul aragazului intr-un mod hardcore pentru ca l-am mostenit de la fostele chiriase cu produs soios care imi facea praf tigaile si oalele asa incat am trecut la razuiala, mi-am picturat ciorbitza ce o sa o fac si acum.....caut butonul de start fiindca deja este ora 1 si 16 minute si se contureaza o zi plina,plina de toate activitatile :))

schita

a 9a zi de la operatie....o zi in insorita cu amorteala....din pat, de la ora 11 si pana la cafeaua cu ganduri a trecut un timp bun.
operatia de tiroida este oribila dupa ce a trecut ceva vreme....la mine cel putin se simte...dupa 4 ore sus deja e nevoie de orizontala....un sentiment de impietrire cuprinde fata ,o caldura ciudata de la gat in jos spre coloana.....singurul moment in care urasc...fire,intepeneala,de ce eu, nu mai trece odata.

orez cu lapte ,cacao si scortisoara....coji de portocala, The Bride of Water God, deviant,mess.....nu m-as mai dezlipi inca...desi fata se impietreste,se mortifica senzatiile asa ca ochii mei se vor indrepta spre tavan....inca odata cu un oftat,nu stiu ce senzatie sa am si nu stiu ce film sa mai imi derulez in minte.

povesti fermecate

Acasa pe plaiuri sfinte, rascolind prin sertarele lui mama am gasit cartile din copilaria mea.
In special Cioc de Sturz de Grimm ,de la ed.Arta Grafica, cu cele mai minunate ilustratii pe care le iubeam....o duc cu mine la Cluj, sa o scanez, pentru ca minunile se imputineaza in ziua de azi.
Mi-am mai gasit un cd de la Psychologies, "Exista si iubiri fericite?" de Guy Corneau in lectura dragului meu Claudiu Bleont, am mai sustras din biblioteca Biblia, in varianta romana fiindca eu o am pe cea de studiu de la centrul american,pe cand faceam eu voluntariat pe post de translator :D
plus o superba felicitare cu frunze si flori uscate de matusa mea special pentru mine.
Am achizitionat azi si revista Capital cu respectiva carte cu femeia bogata, mi-am luat crema de maini cu glicerina si portocale si azi la Deva am hranit o multime de porumbei.

Soare, o adiere de pamant ud, in parcul cu gimnaste din Deva, eu cu bunicutul meu iubit am cumparat o punga de orez si timp de 2 ore am hranit porumbeii, ne-am imaginat cum e sa zbori, ne-am plimbat frumos si am zambit mult.
Azi am dormit fericita de amiaz, ca si atunci cand eram mica....am baut cafea si m-am uitat pe picturi, am vorbit cu oamenii mei dragi din Cluj, m-am bucurat ca desi miros a copilarie si a parfum de prajituri, tehnica moderna mi-a mai pus o picatura de bucurie in suflet....

maine o sa fie o zi cu soare, cu o cafea pe terasa, cu bucatele de zapada murdara si cu vise sub primele raze de primavara....si multe lucruri minunate in plan de confectionare :*

Para toda la vida....una color de sueno.

cand drumul in 2 devine anevoios

Traim intr-o lume de cupluri.
Majoritatea prietenilor nostrii sunt casatoriti sau au o relatie monogama de mult timp, gen 7-8 ani.
Scartaie povestile astea de iubire in momentul cand el pierde niste cercei, primiti cadoul pentru ei de Mos Nicolae...... cand ea il cheama in vizita sa " se futa" si nu are orgasm iar invectivele si injuriile curg ploaie.....

si toti ne repeta ca o sa ne vedem peste 8 ani, noi, copilasii cu cas la gura care nu stiu cu ce se mananca o relatie....iar uneori cand stam in pat pe intuneric ne intrebam: Tu crezi ca noi o sa ajungem asa?
Iubi: Niciodata...ne-a lovit viata in asa fel incat sa stim sa trecem peste gunoaie.
Nu ti-e frica?
: Nu! Pentru ca esti tu langa mine!

eu uneori ma tem.... ma gandesc daca dragostea se transforma in ceva banal, daca nu mai conteaza cand ea suna si el inchide telefonul....ma gandesc ca noi stam impreuna de 3 ani dar dramele noastre de cuplu nu au fost niciodata amenintate de injuraturi, scuipat si cautat de cercei noaptea in padure....ma intreb totusi daca candva o sa ajungem sa ne scapam infuriata gura si sa ne destam a2a zi pentru ca am zis ceva ce a taiat pe viu sufletul....

poate ca eu, poate ca el, poate ca noi ,peste 7 ani o sa scriem tot basm de iubire....dar totusi, cat inca inima noastra bate ne gandim ca lumea e un loc frumos, pentru ca suntem....

pentru neguri spulberate

Ma iert pentru ca am fost obsedata de activari pentru telefonia fixa, pentru ca am tras cu dintii de clienti dupa ce am citit o duzina de carti de genul : Cum sa vindem, Cum sa obtinem ceea ce vrem, Cum sa manipulam etc.
Ma scuz in genunchi pentru ca am uitat de CUVANT si-am devenit obsedata de bani si de servici, de licente pe call center, de publicitate si de munca pentru munca si nu pentru suflet.
Am inceput convinsa de bine, de abilitati extraordinare, de faptul ca o sa fac fata la niste tipete din background cu n activari, daca nu nici o pauza si ore peste program...ma iert ca am pornit optimista si mi-am scos sufletul pentru ceva ce nu merita,pentru o experienta cam eterica si pentru scepticismul cu care am tratat refuzurile.
In curand o sa ma iert si pentru ca nu am mai fost EU, desi am tinut cateva zile cu dintii de firea mea comunicativa si deschisa, care in stare naturala si fara scripturi si urlete ar fi mutat muntii din loc si ar fi despicat apele....si mai ales pentru ca am crezut ca nu este peste puterile mele sa fac asta: sa vand prin telefon servicii de comunicare.

Am castigat o experienta, am trait intre oameni minunati, cand nu erau stresati, intre colegi funny si care au devenit personali acolo unde eu am dat gres si nu am reusit.
Am invatat ca pot sa lucrez cu oameni, cu cuvinte, cu limbaj corporal daca suntem fata in fata, daca vorbesc personal si mai ales m-am lepadat de statutul de papagal.

Cel mai important, cartile sunt dragostea mea, oamenii draguti si inteligenti sunt pasiunea mea si ca jobul meu va trebui sa integreze contact vizual, discutii sincere, scenarii realiste si experienta de la om la om....si-am mai auzit cateva povesti de viata care mi-au dezvaluit adevaratul feed-back al comunicarii.

Sunt fericita. Am demisionat. Sper sa primesc un job in thenoredactare, in publicitate,dar sa fie vorba de creatie si de oameni in carne si oase, sper sa imi fac o licenta superba pe comunicare si sunt sigura ca daca imi doresc asta cu suficienta ardoare, pana la urma calea mea nu va fi bantuita de neguri si fum.

Scrisoarea mea,dinainte de 50 de ani si totusi nu de acum

Draga Julieta, poate s-a nimerit filmul asta tocmai azi, din mana Destinului, sau poate nu...
da-mi un semn specific sa stiu ca nu ma impiedic sa regret peste 50 de ani ca odata am ascultat o furtuna mare, mai mare decat era in sufletul meu si de atunci niciodata nu pot sa nu tresar cand fosnesc frunzele...iar peste un timp pasi mei s-au afundat in nisip si-am adunat atata spuma de mare in suflet cat la asfintit sa nu fiu inghitita de valuri ci de inima marii mari si intinse, destinul in 2.

fuga la mare

Noiembrie de data asta si nu februarie cand am aniversa 2 ani de convietuire si 3 de iubire....

vineri plecam la mare :X:X:X:X:X ca ne e dor si suntem liberi si avem cum si cand chiar daca mi s-a zis ca e toamna
noua marea ne vorbeste in orice anotimp si chiar si la 750 km ii auzim valurile in sufletul nostru


aseara am plans amandoi de emotie, din amintiri si sentimente, din teama si nebunia mea ,bisturiu chirurgical si valuri de sange ce se sparg in urechile mele.
si-a plans el pentru ca nici un inger nu mai o sa-i stea aproape daca ce visez eu nu e scornit de subconstientul meu agitat.

poate ca are dreptate, poate ca nu, contam pe clipa cand o sa sparga valurile de ochii nostrii si-o sa zambim fericiti, in sufletul nostru, in fata marii vom fi mereu acasa.