9 dragoni mi-au citit despre iubire
aruncata din prapastie in cer
le-am cautat coltii din inimi
si din buze mi-am facut colier
9 dragoni mi-au citit din pacate
in venele mele catifeaua neagra creste
ca solzii din coamele lor
9 dragoni adancesc ghearele lor
din raze de soare ametesc timpul
9 dragoni imi adorm clipa si-mi storc inima
orbitor
duminică, 29 iunie 2008
sâmbătă, 28 iunie 2008
vipera cu grad de acid mare
Your Personality Is Like Acid |
 A bit wacky, you're very difficult to predict. One moment you're in your own little happy universe... And the next, you're on a bad trip to your own personal hell! At your best: You understand the world completely, and every ordinary experience is sublime. What people like about being around you: You say and do the craziest things. You're very entertaining. What people dislike about being around you: You're unpredictable. Your mood swings are quite intense. How addicted people get to you: They pretty much don't get addicted to you. |
gustul copilariei
Gustul copilariei il regasesc vara la bunici.
Mereu cand vin la bunici redevin Monicus din corcodus.
Aici la bunici port o camasa de noapte din bumbac cu margarete albastre si cu decolteu gen fermoar.Mananc salata si zmeura nespalata si dimineata ma ridica din pat bunica cu miros de cafea si mic dejun sanatos.
Aici citesc basme si romane romantice,aici dorm bine in sunetul ploii si al greierilor din nocturna.La bunici acasa sunt calma si optimista si total detasata de oras si lumea specifica citadinului.
Mama se plange ca fug de acasa aici pentru ca sunt rasfatata si tinuta departe de greutatea realitatii,dreptatea ei este mai dramatica cu cat tine de realitate.
Eu fug de mine si de tot ce inseamna strazi si beton,in jungla citadina eu sunt cu adevarat integrata si pastrata,am camasa de noapte din matase si dantela neagra si dimineata beau cafea la computer.
Acasa la mine imi permit sa fiu plictisita si tragico-comica,judec si am pareri ferme si sustinute,nu cred in iubire,tanjesc dupa verde si dupa liniste interioara.
Totusi...si acolo si aici sunt tot eu.
Mereu cand vin la bunici redevin Monicus din corcodus.
Aici la bunici port o camasa de noapte din bumbac cu margarete albastre si cu decolteu gen fermoar.Mananc salata si zmeura nespalata si dimineata ma ridica din pat bunica cu miros de cafea si mic dejun sanatos.
Aici citesc basme si romane romantice,aici dorm bine in sunetul ploii si al greierilor din nocturna.La bunici acasa sunt calma si optimista si total detasata de oras si lumea specifica citadinului.
Mama se plange ca fug de acasa aici pentru ca sunt rasfatata si tinuta departe de greutatea realitatii,dreptatea ei este mai dramatica cu cat tine de realitate.
Eu fug de mine si de tot ce inseamna strazi si beton,in jungla citadina eu sunt cu adevarat integrata si pastrata,am camasa de noapte din matase si dantela neagra si dimineata beau cafea la computer.
Acasa la mine imi permit sa fiu plictisita si tragico-comica,judec si am pareri ferme si sustinute,nu cred in iubire,tanjesc dupa verde si dupa liniste interioara.
Totusi...si acolo si aici sunt tot eu.
joi, 26 iunie 2008
iar discutii in roz
Buna dimineata! Buna dimineata soare si Bafta mie la romana scris si celorlalti care dau romana scris azi la BAC!
OK...si acuma vestea la care se asteptau majoritatea,corespondenta cu inima mea.
De cate ori ma hotarasc sa-i pun punct,sa nu mai simt nimic,apare Andrei in peisaj si iar flu flu flu...desi de fiecare data cand renunt psihic,sunt si sufleteste convinsa ca exista punct,apoi vine perioada cand nu imi pasa deloc si ma invart la bere cu amicii si ascult toate predicile despre intelepciunea mea in ceea ce priveste relatiile si despre puterea exemplului de sine...si radem toti fiindca stiu ca urmatoarea data cand ma intreaba "ce vraji mai facem noi" stiu ca deja voi vorbi despre faptul ca am reluat povestea,putin mai domolita si in contratimp,dar exista.
Si nu mai ma inteleg.....nu e genul meu sa fiu asa,nu sunt eu parca,dar nu ma pot impotrivi deloc.E un torent care ma duce si ma aduce si ma suceste in interior ca si cum as fi o frunza.Cu adevarat omul este o trestie cugetatoare,dar nu prea imi gasesc partea de cujet aici...desi am stat si am cugetat de fiecare data...si nu imi place ca fac 21 de ani si eu o tin tot in tumult de 16...si totusi fiecare venire si fiecare plecare are un aer de triumf.
Vine o zi....
OK...si acuma vestea la care se asteptau majoritatea,corespondenta cu inima mea.
De cate ori ma hotarasc sa-i pun punct,sa nu mai simt nimic,apare Andrei in peisaj si iar flu flu flu...desi de fiecare data cand renunt psihic,sunt si sufleteste convinsa ca exista punct,apoi vine perioada cand nu imi pasa deloc si ma invart la bere cu amicii si ascult toate predicile despre intelepciunea mea in ceea ce priveste relatiile si despre puterea exemplului de sine...si radem toti fiindca stiu ca urmatoarea data cand ma intreaba "ce vraji mai facem noi" stiu ca deja voi vorbi despre faptul ca am reluat povestea,putin mai domolita si in contratimp,dar exista.
Si nu mai ma inteleg.....nu e genul meu sa fiu asa,nu sunt eu parca,dar nu ma pot impotrivi deloc.E un torent care ma duce si ma aduce si ma suceste in interior ca si cum as fi o frunza.Cu adevarat omul este o trestie cugetatoare,dar nu prea imi gasesc partea de cujet aici...desi am stat si am cugetat de fiecare data...si nu imi place ca fac 21 de ani si eu o tin tot in tumult de 16...si totusi fiecare venire si fiecare plecare are un aer de triumf.
Vine o zi....
itzi bitzi
Astazi sunt itzi bitzi...cu mintea aiurea,trece timpul pana cand am oralul la engleza
La 14 si 10 sunt trecuta in lista,evident ca in orice lista exista tendinta de a nu respecta....in lumea civilizata si trenurile trag la tablita de la peron,oamenii au orarul organizat pe secunde...dar am vreme sa ma relaxez,plec mai repede la liceu tocmai fiindca traiesc in Romania...si avantaje,azi e soare,sunt bine dispusa intr-o maniera exagerata.
Am o viata ciudata,vara asta mi-a adus nepasarea in vene,spin spin spin....si verde.
Accept multe pentru mine,ascult vocea copilului din mine,merg alandala pe strada si zambesc oricum se uita in ochii mei.
Intr-o zi am sa tin un paianjen in mana si am sa-i povestesc viata mea,am sa-i spun sa plece cu toate sentimentele si voi fi libera.
Intr-un maine voi pleca in Delixland si ma voi multumii eu cu gandurile mele.
In zbor...fluturi si soare intre examene de BAC
La 14 si 10 sunt trecuta in lista,evident ca in orice lista exista tendinta de a nu respecta....in lumea civilizata si trenurile trag la tablita de la peron,oamenii au orarul organizat pe secunde...dar am vreme sa ma relaxez,plec mai repede la liceu tocmai fiindca traiesc in Romania...si avantaje,azi e soare,sunt bine dispusa intr-o maniera exagerata.
Am o viata ciudata,vara asta mi-a adus nepasarea in vene,spin spin spin....si verde.
Accept multe pentru mine,ascult vocea copilului din mine,merg alandala pe strada si zambesc oricum se uita in ochii mei.
Intr-o zi am sa tin un paianjen in mana si am sa-i povestesc viata mea,am sa-i spun sa plece cu toate sentimentele si voi fi libera.
Intr-un maine voi pleca in Delixland si ma voi multumii eu cu gandurile mele.
In zbor...fluturi si soare intre examene de BAC
luni, 23 iunie 2008
de mana cu maine
Ce o sa iti raspunda viata ca stie despre maine?
Pentru atatia nu exista maine cu adevarat,fiindca fiecare zi este la fel.
Fiecare clipa nu mai are decat acelasi gust si aceasi desfasurare.
Cat de trist e sa nu te bucuri de fiecare clipa ca si cum ai trai pentru prima data...eu nu pot spune decat ca acel gust l-am uitat de mult timp.
Traiesc azi,cu adevarat,acelasi drum in care ma lovesc de o piatra noua,acelasi vant care imi atinge pielea diferit,aceeasi cafea care are alta aroma.
Pentru ca sunt.Pentru ca maine inseamna azi.
Conteaza
Pentru atatia nu exista maine cu adevarat,fiindca fiecare zi este la fel.
Fiecare clipa nu mai are decat acelasi gust si aceasi desfasurare.
Cat de trist e sa nu te bucuri de fiecare clipa ca si cum ai trai pentru prima data...eu nu pot spune decat ca acel gust l-am uitat de mult timp.
Traiesc azi,cu adevarat,acelasi drum in care ma lovesc de o piatra noua,acelasi vant care imi atinge pielea diferit,aceeasi cafea care are alta aroma.
Pentru ca sunt.Pentru ca maine inseamna azi.
Conteaza
duminică, 22 iunie 2008
din vis si sange
Am venit din excursie tocmai la timp ca sa intru in atmosfera agitata a examenului de BAC...nu exista asa ceva...imi privesc viata dintr-un cub.
Aseara am fost la nunta la un prieten de-al lui papa si m-au luat gandurile departe.
Defapt cred ca am realizat cat de diferita sunt eu de tot restul,cand mi-a fost aruncat buchetul la picioare pur si simplu m-am retras speriata in timp ce jumatate de sala radea...si totusi la valsul miriilor parca imi fabricam rochia de mireasa...deep purple velvet,el in alb...doar ca la el mi s-a oprit respiratia....heya my dear,el nu exista fiindca tu esti prea speriata,prea nepasatoare sa ceri ceva cu adevarat...
Nu mai conteaza nimic cu adevarat...doar muzica din sufletul meu,trairea mea abandonul meu din mine,cu adevarat incep sa ma simt bine.
Dust,black velvet and purple dreams
marți, 10 iunie 2008
nocturna
M-am tampit de cap si mi-am dat viata peste cap.
In ultima vreme incep sa dorm din ce in ce mai mult cu visele fixate pe un anumit cuvant,fenomen,stare doar pentru a-mi citi visele dupa...si toata lumea imi urla ca nu e momentul sa fac experiente,ca mai am pana la BAC asa putin si eu citesc beletristica si ca hibernez la soare,ca mi se vorbeste si ca din oameni mi-am facut bucati de sticla.
-Ma cheama Rose,ca pe mama de Véronique Ovaldé-
"este un roman magnific,care descrie confruntarea dintre inocenta copilariei si desertaciunea lucrurilor"--> si de aici m-am lasat sedusa si am pus mana pe carte.
Defapt,starea dupa citirea micului roman a fost"goala in mijlocul verii,pe fundul putului trupul meu seduce ,daca imi spui asta locuieste in trupul meu delir...
Pe langa faptul ca nimeni nu a inteles,pe langa faptul ca era din nou o stare a mea care nu poate fi explicata doar traita cumva suntem toti in plop si plopul in aer.
"Pe dinauntrul meu,eram o doamna foarte batrana-o doamna plina de intelepciune,spunea mama-,cineva care stia sa gandeasca,care se panica la ideea numarului de centimetri care-i ramaneau de trait,o doamna cu o memorie foarte batrana si cu momente de mare confuzie."
EU,nu ma numesc Rose,nici ca si mama...dar in sinea mea sunt mult mai mult rose decat am avut puterea vreodata sa recunosc...ciudat amestec intre lumea mea si Lumea ,aliaj intre atunci voi fi eu si nu stiu momentan,e aiurea ca exista centimetrii de nu imi e frica de moarte doar daca pare fara nebunie,fara ma indragostesc fiindca la oameni le place sa fi indragostit,cumva instrainata de norisorul roz adancita in norul nu imi pasa,doar sunt fericita in felul acesta departe de tot si de vreau.
In ultima vreme incep sa dorm din ce in ce mai mult cu visele fixate pe un anumit cuvant,fenomen,stare doar pentru a-mi citi visele dupa...si toata lumea imi urla ca nu e momentul sa fac experiente,ca mai am pana la BAC asa putin si eu citesc beletristica si ca hibernez la soare,ca mi se vorbeste si ca din oameni mi-am facut bucati de sticla.
-Ma cheama Rose,ca pe mama de Véronique Ovaldé-
"este un roman magnific,care descrie confruntarea dintre inocenta copilariei si desertaciunea lucrurilor"--> si de aici m-am lasat sedusa si am pus mana pe carte.
Defapt,starea dupa citirea micului roman a fost"goala in mijlocul verii,pe fundul putului trupul meu seduce ,daca imi spui asta locuieste in trupul meu delir...
Pe langa faptul ca nimeni nu a inteles,pe langa faptul ca era din nou o stare a mea care nu poate fi explicata doar traita cumva suntem toti in plop si plopul in aer.
"Pe dinauntrul meu,eram o doamna foarte batrana-o doamna plina de intelepciune,spunea mama-,cineva care stia sa gandeasca,care se panica la ideea numarului de centimetri care-i ramaneau de trait,o doamna cu o memorie foarte batrana si cu momente de mare confuzie."
EU,nu ma numesc Rose,nici ca si mama...dar in sinea mea sunt mult mai mult rose decat am avut puterea vreodata sa recunosc...ciudat amestec intre lumea mea si Lumea ,aliaj intre atunci voi fi eu si nu stiu momentan,e aiurea ca exista centimetrii de nu imi e frica de moarte doar daca pare fara nebunie,fara ma indragostesc fiindca la oameni le place sa fi indragostit,cumva instrainata de norisorul roz adancita in norul nu imi pasa,doar sunt fericita in felul acesta departe de tot si de vreau.
vineri, 6 iunie 2008
Alcoolul si depresia
Avand in vedere ca parintii mei tocmai s-au separat cu viata si ii vad pe rand cand cum apuc...am avut o saptamana de depresie crunta...si BACul vine si scoala se termina si criza de varsta si de mediu si de inca alte motive pe care logic nu le stiu dar le-am simtit...
Cam toti amicii mei baieti,cand sunt depresivi trag o bauta....surprinzator a2a zi sunt fresh si inapoi pe baricade.
Eu aseara inca luptam cu tentativa asta fiindca,nu se cade,nu e frumos,dimineata e si trezirea....totusi am cedat unei invalmaseli de Redd's ,Jack,Tequila,Cola,Perfect ,Red Bull pana mai eram constienta de ponderabilitatea corpului fizic si am trecut la analizarea vietii mele,culmea e ca o faceam cu atata luciditate ca mai ca m-am speriat...si atunci am priceput eu cum sta treaba si am inteles baietii si pe papa al meu si toata ideea cu alcoolul care curata ranile si suferintele.
Oricum,m-am simtit chiar bine dimineata,calma,optimista,in picioare si gata pentru viata....insa mi se pare trist pentru cei care isi ineaca depresiile zilnice in alcool...noroc ca la mine sunt mai izolate si mai rare la intensitate maxima...
Precizez ca nu sunt mandra de starea mea de aseara,dar faptul benefic e ca am mai invatat ceva,ca am mai testat o teorie si ca azi sunt BINE.
Cam toti amicii mei baieti,cand sunt depresivi trag o bauta....surprinzator a2a zi sunt fresh si inapoi pe baricade.
Eu aseara inca luptam cu tentativa asta fiindca,nu se cade,nu e frumos,dimineata e si trezirea....totusi am cedat unei invalmaseli de Redd's ,Jack,Tequila,Cola,Perfect ,Red Bull pana mai eram constienta de ponderabilitatea corpului fizic si am trecut la analizarea vietii mele,culmea e ca o faceam cu atata luciditate ca mai ca m-am speriat...si atunci am priceput eu cum sta treaba si am inteles baietii si pe papa al meu si toata ideea cu alcoolul care curata ranile si suferintele.
Oricum,m-am simtit chiar bine dimineata,calma,optimista,in picioare si gata pentru viata....insa mi se pare trist pentru cei care isi ineaca depresiile zilnice in alcool...noroc ca la mine sunt mai izolate si mai rare la intensitate maxima...
Precizez ca nu sunt mandra de starea mea de aseara,dar faptul benefic e ca am mai invatat ceva,ca am mai testat o teorie si ca azi sunt BINE.
joi, 5 iunie 2008
cuvintele din buzunar
pentru Bluemad
stau cuvintele aşezate sus în buzunar
sunt albe ca laptele
sunt triste ca iarba adormită
sunt obosite de plimbat printre buze
seamănă cu bătrâneii ce joacă şah în parc
şi cuvintele au vârstă
dar şi-au pierdut timpul în spatele liceului când fugeau de poeme
şi îmi caut cuvintele în buzunarul ochilor tăi
stau cuvintele aşezate sus în buzunar
sunt albe ca laptele
sunt triste ca iarba adormită
sunt obosite de plimbat printre buze
seamănă cu bătrâneii ce joacă şah în parc
şi cuvintele au vârstă
dar şi-au pierdut timpul în spatele liceului când fugeau de poeme
şi îmi caut cuvintele în buzunarul ochilor tăi
miercuri, 4 iunie 2008
I fall asleep
I will not die, I'll wait here for you
I feel alive, when you're beside me
I will not die, I'll wait here for you
In my time of dying
Pana dincolo de toate capaturile...si intre timp viata mea ruleaza sacadat.
Pana acolo unde toate focurile se sting,toate noptile mor...
Pana acolo unde nu mai tine de joc ci doar de joaca in doi....
duminică, 1 iunie 2008
Nostalgie de 21 in 1 iunie
Copilarie,veselie,joaca.
Astazi in spatele blocului meu s-au oprit 3 copilasi la joaca.
Si eu am stat pe geam sa-i privesc...parca fac parte din alta lume,cu robotei ,cu o poveste despre lumea roboteilor din ceruri care se uita la copiii de aici de jos.
Prima data m-am mirat,apoi am zambit si i-am zis mamei ca de mult nu am mai vazut copilasi in parculet...mai nou stau la computer,chatuiesc sau isi scot "iubita" la plimbare.
Am 21 de ani si eu inca mai ma joc cu copii,cand ii prind in parc si cand imi zambesc,inca mai sar in baltile de ploaie,inca mai vorbesc cu omiziile,cu buburuzele,chiar daca traiesc si eu in fata unui monitor,chiar daca telefoanele suna in disperare mie imi place sa rontai acadele gumate,sa fac balonase si sa trilui prin birou.....si sa visez in iarba cu ochii dupa nori,imi place sa-i modelez,imi place sa visez ca exista acolo sus tara roboteilor care o sa le redea si piciulinilor din secolul vitezei o copilarie cu imaginatie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)