Aseara am purces incarcati si veseli spre Tisa.
Minunat loc,mai iesisem si inainte cu cortul,cand mergeam cu papa la pescuit...dar ieri seara cu Razvan si cu Anda am iesit la un picnic cu gust de evadare.Alex ne-a carat cu totul pana la locatie,surprinzator mi-am adus brusc aminte ca eu cunosc foarte bine si zona si locul si ca nu e o problema cu orientarea in spatiu in cazul in care se intampla sa am nevoie de ceva distanta doar pentru mine.
Am ajuns in jurul orei 20 si am ramas blocati.5 masini de Arad,cu chitari,plete si copilasi dupa ei...si evident corturile imprastiate pe langa malul unde campam eu de obicei...
O.K....nu-i nici o problema,am ochit alt spot mai departe de zona lor,intre niste pomisori agatatori,mai sus pe mal...in timp ce Alex isi fuma el linistit tigara si facea previziuni despre linistea cautata de noi si dezastrul care o sa il inghitim,eu si cu Anda am instalat cortul si Razvan a facut rost de lemne.
Am aprins focul,eu si tot eu am avut grija de el....inca un punct in plus la C.V.ul meu deci.
Am mancat,s-a ciocnit din butelia de vin.am ascultat chitara si vocile vecinilor nostri petrecareti...am auzit pielea lor cum se facea mica la miezul noptii cand s-au apucat sa-si dea hainele jos...si am ras noi....
La ora 1 a inceput furtuna.Cea mai puternica furtuna infruntata in camp deschis.Traznea asa tare ca aveam impresia ca sunt zeci de beculete care ne fac cu ochiul.S-a cutremurat pamantul sub cort,dar Protzapel statea semet in mugetul nebun,in timp ce noi ne-am facut mici in sacii de dormit asteptand momentul cand o sa fim luati pe sus....si am asteptat asa pana la ora 5,cand ne-am vazut vecinii urcandu-se in masini si accelerand pana la podea.
Nu stiu sigura daca din cauza stresului,sau a lipsei de ocupatie-de dormit nici unul nu reusea in zgomotul ala-ne-am apucat sa rontaim din punga de Biscoteria-"gustarea din crapatura zilei "dupa vorbele si zambetele lui Razvan.
Alarma, Crisul mai are jumatate de metru si iese fetelor!
In acel moment si eu si Anda,separat si discret ne roteam privirile prin cort si asteptam sa vedem valuri vascoase care au tentatia sa ne inghita.Mi-am tras rucsacul mai aproape...macar sacul de dormit sa mi-l recuperez in caz ca.....si s-a pus Anda pe "veranda" sa fumeze o tigara,in caz de ceva macar sa nu fim cuprinse de moleseala somnului...si am stat calme pana cand am simtit nevoia rapida sa strabat ploaia...I need to peeeeeeeee.....si am fugit...dar apa nu era deloc aproape de mal...Crisul clipocea cuminte in valurile lui de aceeasi nivel ca si cand am mers la somn...si la intoarcerea in cort istericalele noastre s-au transformat in rasete....
Lumina fulgerului l-a facut pe Razvan sa vada numai linii care se misca si mdah...sunase deja pe Alex sa-i spuna ca o sa trebuiasca sa il culeaga de la Arad maine,ca totusi poate sa stea linistit sa mai bea fiindca o sa facem supravietuire cu o plasa de mere si 2 paini.....noi chiar l-am crezut pana sa ne vina sa facem pipi pe rand....si s-a instalalt rasul tineretii istovite in fulgere si traznete.
La 5 am cazut rapusi...ne-am izbit de o miscare ciudata in timpul somnului,dar traznetul cazuse destul de departe de Protzapel si inca nu ne strivea nici un copac....asa ca am dormit pana la 7.
Buna dimineata cu cafea si primele raze de soare...in zgomotul masinilor cu care se intorceau vecinii sa-si stranga jucariile,Razvan si cu mine le-am ocupat locul nocturn,cu cafeaua si Camel.aruncam dupa ceva rubedenie de-a monstrului din Loch Ness si alegeam fatze pofticioase de viermi rosii...pana la 9 cand s-a trezit Anda,odata cu soarele.
S-a facut plaja sub raze fierbinti,s-au facut baie in repezis...ca si cum toti am fi uitat zbuciumul norilor si spumele ierbii...si s-a gandit cineva de sus sa ne aduca aminte...de la 13 pana la 16 a plouat cu bulbuci.
Alex ne-a recoltat doar pe la 16 30,intr-o invalmaseala de geci,cuie si izoprene ne-am adunat..
Am ajuns acasa,acum cortul meu drag se invarteste cu spor in masina de spalat,doarme in parfum de detergent si asteapta cuminte data de 5 septembrie cand o sa il rapim si pe Alex cu noi la Tisa...
suntem optimisti desi incepe toamna...mai vrem sa scapam de toate inca odata,o fuga cu surasuri inainte de eternele lacrimi si frunze adormite.
Protzapel o sa fie pe baricade....ca de obicei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu