Your Career Personality: Empathetic, Loyal, and People-Oriented |
 Your Ideal Careers: Chef Corporate trainer Designer Events Coordinator Librarian Politician Psychologist Small Business Owner Social Worker Teacher |
The Quick and Dirty Career Test
Pentru ca fiecare dimineata decurge cu cana de cafea si cu nasul in bloguri,cu foi pe care se ingramadesc in cuvinte portrete de oameni si stari,ma gandeam ca e o posibilitate sa fug de la Psihologie spre altceva....si cum exista atatea in capul meu si toate zumzaie acuma ,razand,am refacut un test stupid de usor si de scurt....si tot asa mi-au fost rezultatele ca si cand am fost cobai pentru Alina si testele ei practice pentru facultate.
Intr-o zi am sa le devin pe toate intr-una.Stiu ca pot...desi,pana la acesti 21 de ani ai mei deja am muncit cu cateva dintre categoriile enumerate mai sus.
Dar revenind la scopul blogului din dimineata asta...
Nu stiu daca sunt potrivita in viata mea,in cariera aleasa acum,dupa multa migala si truda emotionala.
Mi-am gasit si gazda la Cluj...papa a fost mai determinat decat mine cand a auzit ca vreau sa imi pastrez serviciul din Brad si sa ma mut la facultate la distanta.
Ei bine,in 20 septembrie o sa ma mut....si mi-e teama de schimbare ca de naiba.
Imi plac plecarile pentru ca eu mananc drumuri,oameni si distante,dar mereu asteptam cu frenezie clipa rucsacitului pentru casa.
Gara.sine nesfarsite ochiului meu.Oameni si bagaje.Trenul.Ghemul soselelor.Buburuza galbena.
La Cluj devin casa mea cu numarul 2...de unde o sa vin saptamanal la munca mea de aici...si totusi daca la amiaz mi se face un dor de duca o sa trebuiasca sa mi-l inghit linistita si sa strang din dinti.
Mi-e cumva spaima de clipa cand o sa strang totul,Imensa mutare,care se va face cu tam-tam,lacrimi si proteste....fiindca asa sunt toate plecarile mele.
Nu vreau sa imi destram cuibul,dar momentul zborului se face sub ochiul atent al Viperei Mari.
Am crescut prea repede,am trait prea mult si totusi imi stiu locul,acum am inceput sa imi simt si radacinile.
Imi place sa stau aici pe banca,sa vad oamenii familiari care isi discuta problemele si vietile lor pe o bucata de lemn intre copiii ce fug aiurea.Imi place aerul,groapa din pavaj,cabanuta unde am stat atatea nopti cu Anda si Razvan si toate discutiile despre lume si mersul lucrurilor aici,acolo,peste alte distante.
Imi savurez diminetile mele singure,garsoniera pe unde Vipera Mare traieste cumva imaterial,din servici in camera ei.Mama si eu,doua taceri care isi explodeaza interiorul cu usa incuiata.
Nu ne digeram prezentele decat formal,fiindca traim amandoua in acelasi spatiu ne stim doar din aer.Simple schelete de oameni sociali care vin ACASA.
La Cluj va fi o vanzoleala de cuvinte,de oameni,de cani spalate si miros de cafea,de momente in bucatarie,de cursuri imprastiate pe unde am o clipa libera sa invat,de proiecte si planse pentru CRR Brad, de telefoane ce nu se opresc....cumva,partea asta o sa fie o prelungire a vietii de acasa...dar tot voi simti un parfum strain pe gulerul fiecarei zile incepute.
Ma cert fiindca devin patetica,dar citesc in sufletul meu ca intr-o carte vanduta in sute de exemplare.
De unde o sa te mai cunosti tu acolo fetito?
Din cioburi si o mana de oameni ce vin dinspre casa....
Si Malika ramane aici....un trunchi despicat de o crestere.
Intr-o zi am sa le devin pe toate intr-una.Stiu ca pot...desi,pana la acesti 21 de ani ai mei deja am muncit cu cateva dintre categoriile enumerate mai sus.
Dar revenind la scopul blogului din dimineata asta...
Nu stiu daca sunt potrivita in viata mea,in cariera aleasa acum,dupa multa migala si truda emotionala.
Mi-am gasit si gazda la Cluj...papa a fost mai determinat decat mine cand a auzit ca vreau sa imi pastrez serviciul din Brad si sa ma mut la facultate la distanta.
Ei bine,in 20 septembrie o sa ma mut....si mi-e teama de schimbare ca de naiba.
Imi plac plecarile pentru ca eu mananc drumuri,oameni si distante,dar mereu asteptam cu frenezie clipa rucsacitului pentru casa.
Gara.sine nesfarsite ochiului meu.Oameni si bagaje.Trenul.Ghemul soselelor.Buburuza galbena.
La Cluj devin casa mea cu numarul 2...de unde o sa vin saptamanal la munca mea de aici...si totusi daca la amiaz mi se face un dor de duca o sa trebuiasca sa mi-l inghit linistita si sa strang din dinti.
Mi-e cumva spaima de clipa cand o sa strang totul,Imensa mutare,care se va face cu tam-tam,lacrimi si proteste....fiindca asa sunt toate plecarile mele.
Nu vreau sa imi destram cuibul,dar momentul zborului se face sub ochiul atent al Viperei Mari.
Am crescut prea repede,am trait prea mult si totusi imi stiu locul,acum am inceput sa imi simt si radacinile.
Imi place sa stau aici pe banca,sa vad oamenii familiari care isi discuta problemele si vietile lor pe o bucata de lemn intre copiii ce fug aiurea.Imi place aerul,groapa din pavaj,cabanuta unde am stat atatea nopti cu Anda si Razvan si toate discutiile despre lume si mersul lucrurilor aici,acolo,peste alte distante.
Imi savurez diminetile mele singure,garsoniera pe unde Vipera Mare traieste cumva imaterial,din servici in camera ei.Mama si eu,doua taceri care isi explodeaza interiorul cu usa incuiata.
Nu ne digeram prezentele decat formal,fiindca traim amandoua in acelasi spatiu ne stim doar din aer.Simple schelete de oameni sociali care vin ACASA.
La Cluj va fi o vanzoleala de cuvinte,de oameni,de cani spalate si miros de cafea,de momente in bucatarie,de cursuri imprastiate pe unde am o clipa libera sa invat,de proiecte si planse pentru CRR Brad, de telefoane ce nu se opresc....cumva,partea asta o sa fie o prelungire a vietii de acasa...dar tot voi simti un parfum strain pe gulerul fiecarei zile incepute.
Ma cert fiindca devin patetica,dar citesc in sufletul meu ca intr-o carte vanduta in sute de exemplare.
De unde o sa te mai cunosti tu acolo fetito?
Din cioburi si o mana de oameni ce vin dinspre casa....
Si Malika ramane aici....un trunchi despicat de o crestere.
Un comentariu:
aceleasi temeri, in esenta... schimbarea si ideea de "casa numarul 2"... o sa fie bine... trebuie :P
Trimiteți un comentariu