Ma desfrunzesc in fata ta ca o toamna.
Ramane sa-mi pun aripi de fluture si sa te sarut.De cand te stiu pe tine nici o toamna nu a mai avut gust de struguri zdrobiti,nici miros de pamant obosit.
In toate diminetile ma intampina cuvintele tale,lungi povesti despre cum am mai crescut in visele tale...si mai e atat de putin timp pana sa te vad...incat desfrunzesc cuvinte de dor si cu un ochi rad sub aripile tale de dragon indepartat.
Mai imi pastrez privirea unui ochi pentru ploaia ce ma bate domol.Adorm cuminte sub haina mea din piele de fluture,mi-e tot zborul un somn al lipsei tale.
Tu ma inveti zilnic cum sa te iubesc cu rabdare...invat si eu de la toamna cum sa te astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu