Picnic la coltul blocului...va futeti sau nu?!!

L-am asteptat pe Costi sa vina de la munca cu un picnic la coltul blocului.

- Esti un buncar cu surprize!
- Toate rezervate pentru tine,defapt sunt un spatiu unde sa te iubesc numai al meu.

si ne-am sarutat naiv,inocent spuneam eu...si-am adormit afara,in sunetul corcoduselor care cadeau,a frunzelor care fosneau si a muzicii de leagan de la toneta cu inghetata,pana cand...

-mamii,da-mi 8 lei,te rog,te rog,te rog
- nu-ti dau nimic,dispari si nu mai ma deranja

si-atunci ne-au observat,de pe partea stanga,la coltul blocului...
au venit cuvintele,cumva deloc inocente pentru varsta lor,cam vreo 7,8 ani asa.
s-au adunat si ceilalti,erau 3 in total,2 fete si 1 baiat.batrani,care terfeleau lumea minunata.

-da va futeti?da fute-ti odata!
- bahhh,nu o lasa ca scape,da-i la coditzi....
si au continua asa cam o ora,aruncad cu lemne,corcoduse,chiar si o piatra...


costi a zambit,a incercat sa-i intrebe daca nu au altceva de facut.

-NU,nu avem!dar voi va puteti fute....

intinsi pe spate,la o distanta de o palma,ne gandeam la lumea in care am fost noi copii...la lumea in care nu ne incumetam sa facem noi copii....
-iubito,l-as renega,i-as zice sa plece.
- poate nu iese din noi doi asa ceva,noi suntem frumosi si luminosi,i-as citii povesti si m-as juca cu ei de-a menta dementa...as inventa ,sa-i cresc inca in drag.
-ti-ar da cu cartea de povesti in cap,i-as scoate afara si le-am zice..dispari...totusi....ce trist.


incercam sa fac frumos,sa construiesc pentru costi,un alt copil minunat,din minunile mele un loc de joaca si de vis,la coltul blocului unde ochii lui au vazut atatea la constanta,de infrigurare...
mi-am dat seama stand in casa,intinsa in pat in timp ce intrau corcodusele pe geam,mi-e mila,da-le doamne o viata de copil,curata,cu ochii plini de puritate si iubire...costi striga la ei ca le rupe urechile daca mai vine o corcodusa..eu am spalat vasele in bucatarie si le-am zis ca mi-e mila de ei si de parintii lor,cat au inteles,cat au auzit nu stiu,scandau placa...pune mana pe ea si fute-o.....ce sa ceri de la un bot in primele explorari mai mult,cand mama ta iti spune sa dispari...la ce rost avea sa ma duc sa bat la usi si sa cert adulti,sa-i cert chiar pe ei la o adica.

nu ati inteles nimic....asta e generatia din fata blocului...si cand ma gandesc ca odata vroiam sa duc lut si plastelina si creta colorata,tot de mila si de drag de alte vremuri...pentru ca eu sunt dintre ultimii carora nu li s-a spus DISPARI! niciodata...sunt din mladite de teatru de papusi,facut de matusa mea,din gogosi cu zahar pudra mancate pe iarba verde ,livrate calde de bunica...sunt din praful de pe ghetele bunicului meu care ma plimba si imi vorbea de oameni mari si pietre si ciulinii baraganului si cerul albastru....si pasari si zapezi,de fan cosit dupa multa munca in mina...sunt copilul cuvintelor si al diafilmelor facute de mama....povestea porcarului,reluata cu rabdare de atatea ori fara sa imi spuna niciodata,dispari,sau nu am chef,chiar daca mama muncea la un abator si venea seara....si auzeam glasul ei adormind in timp ce-mi citea hans ariciul meu...si stateam in pat si visam,aveam aripi si suflet...si-am crescut asa frumos,ingloband si coltul blocului dar si coltul cerului....

ce sa spun,e greu,e din ce in ce mai greu sa mai construiesti ceva frumos.
Merita!pentru copii mei ce o sa vina,pentru copii tai,pentru ai nostrii care au nevoie de inimi ca sa nu fie coji goale de ceva ce nu e timpul sa fie.

nu va futeti! ca uitati ce iese,faceti dragoste,sa incolteasca copii-copil