Poveste dintr-o sambata cu soare

Noapte cu baie pana la 3, a inceput Inima mea o poveste despre esenta, despre Dumnezeu, despre copac si de ce se uita copacul doar la radacina...ca un omagiu. Nu comentez, desi simt ca mai are anotimpuri de trait si teme de rezolvat.Destul cu copacul si radacina sa.
Dimineata: Soare, bunicii mei, fuga la pachet...o plasa mica cu o branza de vaca ,o conserva de peste, o cutie de medicamente si un borcan de smantana.
Primul autocar: Normandia: O tanara mama, cu multe bagaje da copilul la o batranica pana si le ia pe toate, un sofer frustrat, eu undeva mai departe.Isi ia geanta, copilul,panica...
Vreti sa va ajut!
Imi intinde bebele....Nu, ma refeream la geanta, la bagaje, sa sun un taxi, sa va zic ceva de oras, sa va chem un taxi, minunea pot sa o admir si sa ma intreb cum e, daca bebele meu miroase bine sau nu, dar nu cred ca pot sa duc sau sa tin in brate un bot mic de soare care s-a calmat si zambea si gangurea....
Domnisoara, de unde vii....
Doamna, de unde, de departe, sa va traiasca minunea.
Tipii, un roaker,un om de afaceri, un ITist, si un hippi...s-au blocat si au sarit si i-au luat toate bagajele pana a ajuns cine trebuia sa o ia de la autocar.
Fuga la 35,  sa ajung sa "deschid "Insomnia....langa ,2 babute vorbeau despre casa,viata,familie si despre tinerii de azi, 35 plin de zuli cu o imagine megatunata si o mutra plictisita.
Am zambit instant, prima a plecat de la un bol, luat din banii ei de fata mare, a 2a a stat direct in chirie si astepta salariul sotului...am intrebat daca mai cred ca si azi se poate sa traiesti asa ceva...
Da domnisoara, daca dumneata ai stat aici, mai cred ca se poate, ca in rest, astilalti se uita la noi,se plang ca sunt stresati, copiii mei nu ma asculta si nu mai vin pe acasa ca au prea multe servicii,nu au casa,nu au masa si tot zic ca nu le-am dat si nu le-am facut.
Ei bine, casa in Cluj se face plecand de la un bol, pe care poti sa il gasesti si in gunoi, se face cu paine si cu marmelada, se face cand te uiti la prajituri in vitrina,se face cu fiecare salariu din care iti iei o furculita, un pahar, o cana....se face crosetand, tivuind, se face muncind.
Cum? Cu rabdare, cu rugaciune si incredere in Dumnezeu si omul de langa tine si prin multa invatare, prin intrebare.
La Insomnia, o domnisoara noua, mirata, ca stau langa ea si o intreb, cine este, ce face, de unde vine si ce cauta in lume....
Pe 9, tipologii multe de oameni, figuri...frumoase, incruntate, cu prejudecati,cu ura, cu iubiri, cu relaxare mimata...eu dansam...cu Dub Incorporation ,cu o ureche la lume, cu ochii peste tot, cu o mana pe bara si simtind muzica pamantului,muzica motorului, balansul care sangele meu il simtea...acum ia curba, acum e beatul, e toba, e ritul, acum pune mana asa, tine-te asa...o frunza pentru copacul meu si o floare pentru inima mea....povestea asta ,ei bine, spusa la final de drum unui pictor, care m-a observat, mi-a adus 20 de lei, sa imi iau ceva frumos pentru sufletul meu.
Deci, cine m-a intrebat de ce cateodata, cand sunt depresiva, dau o cafea si nu imi iau haine,sau flori,sau genti,sau un yaht,sau Romania in buzunar....
Drag copac, eu ,inainte sa fiu esenta umana, am fost si nisip si stea si radacina si frunza si floare si suflare Dumnezeiasca,de aceea mi se intampla, cateodata cand radiez tare, sa dau de un pastrator de lumina, care sa imi arate ca povestea, de la cuvant, inseamna ca inca mai am ce cauta sub umbrela mea pamanteasca si ca hrana, facultatea, statul in cluj,chiria....nu a fost in zadar!

Asculta muzica lumii, cautati lumina, de restul, se va ocupa Fortuna!
Povestea va continua, cand floarea simpla,de 2 lei, isi va crea povestea si va fi dar, pentru o alta floare.

sau ce?

Vineri, rapid cu cana de cafea ca mai am de imbracat, de mancat si de rasfatat pisica...ca miauna si asta ca bezmeticul si nu pricepe nici el ce vrea...e frustrat ca stie ca ramane toata ziua singur acasa....well...asa i-as zice eu multe dar prefer comunicarea, mai ales cu animalele...si ma gandesc ca azi sunt messed up aiurea...dar :


Trebuie sa preiei fraiele unei actiuni, pentru ca esti persoana cea mai potrivita pentru a-i ghida pe ceilalti spre un scop comun. Tu trebuie sa te erijezi in lider pentru ca ai idei bune, solutii la orice problema si un spirit conducator care te propulseaza in fata. Ceilalti te vor urma supusi, pentru ca, in orice situatie, trebuie sa apara cineva care sa o faca pe seful iar ceilalti sa-l urmeze. Chiar daca nu esti tu genul de om caruia ii place sa dea ordine, de data aceasta trebuie sa preiei aceasta responsabilitate pentru ca numai tu stii ce e mai bine pentru toti. 


Alt mail,foooarte personal,foarte NLPist din perioada mea dark-psycho :

Delilah, ce este fericirea pentru tine?

Well...am ras, imi venea sa zic fix acuma, dar nu m-a intrebat cand esti fericita,ci doar ce este fericirea, iar pana la finalul articolului,in cazul in care il citeam aflam ca sunt frustrata de nu stiu ce, ca cine stie cine ma iubeste pentru ca...ca ia sa vad eu ce sa fac cu viata mea...m-am hotarat azi sa port bocancii...ca ma dor picioarele,de aia si ca azi lumina trebuie sa izvorasca din alte evenimente...


Azi inima mea e hihihihhh si hahahahahhh 

vis

nu stiu daca ursitoarele visau, simteau,stiau...
dar eu am stiut ca nu exista nume si am spus cuvantul
se va naste fiinta caci acum s-a facut pace
i-am daruit comori simple, cu mari puteri
sa fii lumina,copil drag, nenascut inca


nepotul meu deja are lumea la picioare...caci nici o apa vascoasa nu o sa mai il inece daca l-am auzit.
mi-e cald, cald caci am inchinat luminii un suflet. si mi-e bine si ziua zambeste cumva mai tainic...noi stim si asta conteaza

iubire ca la 73-bunicul se insoara cu usa

azi bunicul m-a sunat putin mai distrat, venise de la plimbare cu bunica si ea era la wc...si fooarte grabit mi-a zis ca vrea ea sa vorbeasca cu mine ca el tre sa insoare usa...
nu inteleg...bunicul repeta ca el trebuie sa se duca acuma ca se insoara ca se intuneca afara ca ii frig la buni ca vrea sa puna usa....era vorba de usa....el vroia sa masoare usa,dar eu am inteles insoare usa ,sa se insoare cu usa...si toate ca ii era frig la buni si o astepta afara si ca bunica vroia sa vorbeasca cu mine..si ca intre timp el astepta afara pana a iesit ea tocmai ca sa ma prinda intre alte activitati sau sa vada ce invart si sa puna si usa.si am ras amandoua asa mult si asa tare ca a inchis telefonul..de data asta bunu punea usa la baie...bunica a fugit la el sa ii formeze numarul meu de mobil ca ea nu vede bine pe intunecare...mi-a zis ca a venit la el ca si cand venea atunci,dupa insuratoare....

deci,o usa e ca un suflet...se inchide si se deschide, cand spre bucurie,cand spre ras,cand spre mirare,dar intotdeauna in 2,in 2 parti, inauntru si afara...o singura usa poate face diferenta intre o seara de oboseala si o seara plina de ras cu lacrimi....imensa dragoste a lor,pentru tot...si a mea pentru ei,usi, inchis si deschis.

si uneori...si oamenii spun ca e mare lucru sa fii insurat cu o usa...logodnicul meu vrea sa imi ia o cheie, ca niciodata nu am vise pt carurioarele de la penny si mereu ii cer lui, el foloseste cheia, fiindca exista si momentul special cand ajung ,cu telefoanele inchise, sa fiu altceva decat usa pentru oameni,stari,pachete...oricum...am o cheie,cu numele meu pe ea, cadou de la ioana....ca sa stiu cu care sa descui sus, ca jos se deschide daca suflu in ea :)) obosita,seara, ma gaseste visand la flori,pajisti si pace...ce sa fac...trag usa peste lume, dar lumea-i a mea

descantec in cana de cafea

si de a crescut mana ta 3 copilasi
din soarele meu iti daruiesc raza
buzele mele or sa-ti descante in cafea
nici tu nici eu nu stim din ce ne tragem:
e noapte ori cafea?!
mi-ai fost si noapte, mi-ai fost si stea,
ai fost si zahar si bezea...ai fost o carte
sau esti stea?
nu-i tineretea, e jumate din inima mea
caci doar de jumatate mi-e necesar
ca sa respir.

Nici noaptea,nici stelele,nici visele nu se compara cu o cana de cafea, cu un pepsi, cu un cola,caci tu esti sticla mea....nici tu nu ai nevoie decat de o poveste si uite, ne-am curatat de tot de lume,de cine si ce face si daca in esenta putem sa fim,sau nu sau da....metafora e simpla, caci nu iti place ceaiul, dar stai cu nasul sa simti aroma...

:* minunat! Stai in lumina, mai sunt nopti destule pe pamantul acesta si toate-s ale mele de cand eu sunt a ta!

nu intru slava mea

da-mi Doamne puterea sa caut doar slava Ta
caci limba mea, desi le vorbeste oamenilor
vad calea mea
Da-le LOR Doamne puterea sa se roage pentru a gasi pestera
si nu cuvantul, caci cuvantul fara fapta suna placut inaintea TA
dar comoara este a sufletelor curate ce intra fara sa vrea sa fure tot
caci mantuirea se face in genunchi, printre serpi.


Ali Baba si cei 40 de hoti :
Ali Baba e un om ,fara job, cu familie mare, cu frica lui Allah, care isi duce viata de pe o zi pe alta, rugandu-se sa poata sa isi plateasca rata, sa isi creasca copilasii si sa le ofere un viitor mai bun, sa isi multumeasca nevasta ca un cap de familie ce este. Ajunge in desert in fata unui munte,unde hotii si talharii, la amiaza, deschid un munte si duc inauntru comori....spun parola si muntele se inchide. Ali Baba gaseste CUVANTUL si incepe sa fure din pestera pentru familia sa....dar hotii il prind si nu mai poate scapa.....finalul, cititi povestea si gasiti-va pestera.

EU nu sunt SESAM- cuvantul,muntele, comoara.
Eu nu sunt POVESTITORUL, caci Dumnezeu e cel de dinaintea mea
Eu sunt cea care stie povestea, a gasit pestera si a fost izbavita de talharii, minciuni, chiupuri de ulei si voci de otel, deci nu cauta slava mea, caci limba mea povesteste intru gloria Domnului, pentru inima ta, pentru eliberarea ei si pentru a fi si tu mai departe un apostol al salvarii...deci,nu ma devora, inca nu e gata misiunea mea si oasele mele simple mai au mult drum de mers....eu stiu cuvantul,pestera cuvintelor,pentru ca nu vin in slava mea ci a TATALUI MEU care m-a trimis sa ma nasc pe pamant, sa patimesc, sa cobor in mormant si sa ajung in lumina.
Dar eu ma rog pentru acest dar minunat, cand iti vorbesc tie, frate sau sora a mea.
Spinul desertului, pentru asta s-a numit asa, din puterea de sus, prin mijlocirea si rugaciunile maicii mele ( Dumnezeu si lumina fie cu ea) care mi-a dat lumea si m-a lasat sa ma descurc in ea.

Mergi in lumina, adu lumina si priveste cum se transforma in pace viata ta!

run sun

daca orice papuc se cumpara pe post de cadou
nu fii roman sau speriat si gandeste-te la card
daca esti un iepuras ratat pune-ti ouale in sac
daca simti ca esti un drac scoate cornul la vanat
daca esti un inger beat, fa un bine, stai in pat.



:)) pentru ca din rai, de noapte de dinaintea lui ieri am fost in rai.....si dimineata a fost un iad, fara carduri,cu papuci cu 2 numere, caci iubitul meu are parte doar de numere mari si tobe tari, fiindca la glume proaste il supun uneori " colegii de culoare" si pisicile verzi miorlaie pe garduri...dar am ras, am fost vesela,am glumit mult si ne-am amuzat.
i-am tinut pumnii la carmen in vis sper ca soarele meu verde sa castige tot :X:X:X:X fiindca oamenii de bine merita numai de bine...si se descurca singuri care cum pot.
eu sunt un iepuras ratat care mananca curbcubeu de bomboane in pat si are parte numai de oameni dragi in suflet. azi chirurgie pe sentimente umane cu flory mea :* si soarele a iesit puternic si cald....nu mi-as mai dori decat sa fie izbavite cat mai multe pacate si sa cada cat mai multe cruci.

Mergeti cu lumina!

si dragostea e cea mai mare

nu stiu de-i drept sa tac sau sa vorbesc
caci limbile ingeresti nu se dezleaga cu mana in baruri
dar din cer,un prieten drag mi-a zis pe pamant
ca dragostea e cea mai mare rasplata
atunci cand te rogi intre oameni.


pe alte planete se doarme, se roade cascaval, se face dragoste cu degetul mic intr-o cana de bulion.
printre buline color un barbat,un catel, un suflet, o mana de idei, o incurcatura de baruri alergate de timp poate alege intre o bomboana neagra sau alba. pe masa un curcubeu intr-o punga.
nu mai e omenesc sa judeci de dupa pahare, dar daca sufletul tau a facut 14 opriri in genunchi si a plans...a luat simplu bomboana alba si a multumit zanei bomboanelor, care avea ceva din Marry Poppins si intelepciunea cuiva care mai tine aruncat neglijent pe umar, un cerc de pamant.

alege cu lumina de deasupra cerului instelat, de acolo vine curcubeul inamorat si o pata de ciocolata, mai seducatoare ca alta pata, caci mana ta sa fie din spuma de zahar, un gard, cand te ingradesti cu "le stiu eu pe toate" nu face nici cat o ceapa degerata.

dupa o noapte de chef, am invatat ca daca vorbesti in limbi omenesti, ingerii te vegheaza si printre sticle si-ti dau OAMENI, iar de sufletul tau e o lumanare, arde mai tare decat orice negru si alb sau culoare.
zona intima , bile, timisoreana,bomboane, suc de rosii, lamaie, ciocolata, carduri, tramvaiuri,mai sus,mai sus cu o aripa, in orice bordel as intra as spala picioarele doar domnului meu, caci decazuta neuman am fost si-am cazut in pamant sufletesc.

La multi ani,prieten drag , nadejdea si dragostea sa fie cu tine!

nici mie nu mi-e somn,ca la flori

cand vii in pat

vino peste mine ca si primavara peste pamant

caci doar de este radacina, intelege cineva cum e omenesc

sa fii altoi pentru jumatate de copac

cand vii in pat treci prin mine ca un val peste nisip

caci doar de esti perla de apa sarata

stii unde sta ascunsa comoara

de vii in pat caldura ta o sa auda poeme

pe jumatate adormite.

Un weekend in care am iubit, am simtit, am zambit, am mancat pe balcon si am descoperit o alta lada de minuni.

Caci de miracole si minuni am fost indestulata, ca pamantul de flori si muguri!

din pamant,cat mai departe, cat mai aproape

din costite fuga la masa,

din mar, fuga la doctor,

din cicatrice, fuga la cafea,

din suflet, fuga la mine.




inca nu am aflat sfarsitul, inca nu il caut, inca am impresia ca pielea aceasta noua a mea ma strange putin pe la cusaturi, inca imi e somn dar nu de ratiune pentru ca monstrii sunt prea multi si mantuitorii dorm prin cafenele sau prin sali obscure de curs...
pe unii ii ridici in suflet, ii dai jos si ii trimit la colt, la unii le dai sufletul tau, cu care te purtai atat de zgarcit daca era vorba de a-l incredinta binelui, umanului, caci daca mai vorbesc mult de dumnezeu si de isus o sa se astepte oamenii se zbor deasupra padurii din manastur...


am oameni din plin, din toate sertarele si scorburile gradinii, din toate crapaturile si schijele...tot pentru ei raman o icoana de judecat, de murdarit, de smuls....sunt consumabila limitat, caci lumea mea de aripi ma cheama cu dor din ce in ce mai des.


nu mai imi incap in pielea asta, culorile din suflet palesc fata de cele vazute de lume...si-s mai altfel cand sunt o fata in multime decat acum, cand sunt curcubeu :D dar primavara e verde albastru si elefantul mic e verde si thailanda e verde....si tineretea mea merge spre galben, caci soarele e crud si proaspat

sarpele tine prea multa vina pe coada

cine il ispaseste? de ce fiecare femeie cand musca dintr-un mar simte putina vina si o senzatie de placere?!

prea putine femei tin marul in mana si musca din sarpe,sau prea putine recunosc ca au tentatii canibale si nu sunt vegetariene, fiindca plantele isi au rolul in decor...o masa fara un cos de mere arata imbufnata
o masa cu un sarpe pe ea ar arata putin terifiant....

purtam un sarpe la gat, stiam de vindecare, de juramant, ii ispaseam vina....

s-a rupt inelul si-a cazut sarpele jos, deci la bun sa duca pe coada atatea pacate si sa se tarasca...

eu vreau sa-l apar in fata instantei pacatelor, a ispitelor, a imaginilor...pentru ca sarpele, e mai savuros ca un mar si nu contine viermi ascunsi dupa spoiala colorata...sarpele este pur si simplu...nevinovat in taraiala lui toropitoare....

daca as fi eu eva,pentru inceputul pamantului,as manca sarpele si cu marul l-as plesni in cap pe adam pana ar curge toti viermii din rasa barbateasca....o eva intarziata,culege viermii cu mainile goale,iar sarpele tine prea multa vina pe coada, 2 simboluri nefericite in final.

iarta doamne creatia pe care o iubesti cel mai mult si ar face putin mai sus doar bine :*

din intelepciune

secretul pastrarii tineretii in suflet,al echilibrului dar si a sanatatii fizice : munca

mi-au zis asta 3 batrani, de aici de la bunici, cand am intrebat de ce se ajutau pe vremuri oamenii intre ei fara atata vrajba si fara atat egoism...ci erau bataturile lipite si horele de duminica pline de veselie si de chiote si orice prilej de intalnire se facea in comunitate si comuniune deplina, fara excluderi sau rotatii....

in gradina lui dumnezeu, nu exista gard,fiindca altfel prostii ar fi filtrati frumos la usa fara sa sara si sa te trezesti cu ei prin batatura....

e bun sa stai intre batrani,cand ti se sting luminile.

fixatie cu fixativ-moral sau tuburi goale

foarte bun,vant si ploaie,coafurile sunt ca si prietenii...depinde de fixativ,iar valorile morale,desi sunt din plin si nu vin in tuburi destul de mici sau de scumpe,sunt de cele mai multe ori indesate in buzunare,dar aici,printre ambalaje,e mai usor sa citesti zambete,de aceea eu din cand in cand mananc ciocolata si raman cu ambalajul in buzunar,multa vreme,nu ca si nostalgie dupa ciocolata,sau ca sa imi aduc aminte de efemeritate...ci pentru ca nu pot sa arunc jos totul...


eu,de mica,am fost invatata sa deschid usa, sa dau un blid de mancare, sa dau tricoul de pe mine,fiindca tricoul e mai aproape de piele si omul care ti-a trecut pragul iti e prieten,sau poate iti va fii daca il tratezi oameneste,pentru ca venii timpul cand nu vei avea ce manca, nu vei avea ce inchide in urma ta si nici cu ce sa te acoperi....am ridicat pe piedestal si am dat jos,am fost ridicata si am fost data jos,pana cand am ajuns sa invat ca este vital sa existe un echilibru intre a da si a primi, a solicita si a oferi,a jertfi si a fii tu jertfa ,caci Dumnezeu pe toate le-a insumat ca si acte crestinesti de iubire, dar a lasat totusi un diavol sa scormoneasca o balanta, sa semene in oameni diferentele acute care omoara...si totusi, fiind si cernuta am ramas om de bine, dar cu usa semi inchisa, pentru ca lumina mea nu vegheaza sfarsitul,ci indreptarea pacatelor,dar cand indreptarea pacatelor e actul cel mai greu si cand judecata nu ofera mantuirea....eu am setul acesta de valori,categoriile astea de oameni,dupa vorba si dupa fapt ca sa nu ma pierd niciodata si sa nu ii tratez pe unii ca si pe ceilalti. Fiind si eu cernuta in sita asa si la randul meu si eu am cernut cu suferinta sau cu bucurie,cu lacrimi sau cu zambete mi s-a parut de drept de atunci sa spun,avertizez si dau cu paru in cap cand ajung la gardul fiintei mele,pentru ca nu sunt nemarginita decat atunci cand sunt umana,stand intre oameni,dar cand oamenii stau intre mine si aripa ingerului meu, imi pierd nelimitarea si nu mai fac un pas spre indurerare.




 pana nu are cineva rabdarea sau puterea sa ma invete ca se poate si altfel decat altruist pana in maduva oaselor sau egoism cu pauze sau combinatii de taste, scapari, prin alunecare pe coloana vertebrala...alt drum nu cunosc

aripa mea

s-a consumat drama....consumand totul...dar am rugat din toata inima sa primesc un semn ca fac bine ce fac...
si ziua a inceput la o cafea, am povestit,am disecat,am analizat....
o vreme de cateva ore am judecat mizerii si m-am rugat si mai mult de semne, sa ma ajute sa le si inteleg...
am iesit, am fost la humanitas si mi-au intrat pe mana 2 carti : A toi, cuando tu no estas, Mihnea Rudoiu...primele pagini despre cum sa iti fabrici formule de inchis gura mediocrilor, despre cum mediul nepotrivit te imbolnaveste.
Copilul-umbra-P.F.Thomese.- fetita moarta care devine toate femeile,starile,grilajele si starile....mai putin un copil mort.
Primul volum i l-am daruit la Carmen,era inca de tura la Insomnia si a venit la pufi sa ma intrebe de ce tac si nu zambesc, nu zic nimic,daca sunt bine fiindca ochii mei i se par umezi...venise dupa nota fiindca iesea din schimb.
Mi-a adus restul si i-am intins cartea...au stralucit ochii ei dupa primele pagini, probabil are umbre adanci si ea,ieri am fraternizat in umbre...asa ca i-am intins cartea cu imprumut.
A venit prietenul meu bun si am povestit,mai la soare,langa usa,despre prima mea cafea, despre Irma...irima,cartile,semne,dumnezeu,sacrificiu si iubire si mai ales implinire....si despre mine,despre Costi,despre Monica, Constantin,strumf,pufi,ursulet...defapt noi am fost toate pe rand sfarsind in ograda ca niste gaini...fiindca eu multumeam de pe margine ,el urmarea de pe margine cum devenim casnici...prejudecatile varstelor, diagnosticele ,durerea,dar mi-am adus aminte o fraza: persoana iubita nu poate fi cuprinsa doar intr-un nume daca iubesti, ia toate chipurile si sentimentele si starile,caci iubirea e costa lui dumnezeu si dumnezeu nu a fost doar un cub,a fost cuvant, a fost carne,a fost fiu,a fost mama,a fost saman,a fost semn....si atunci Constantin,Imparatul si Monica-monos,origine greceasca,insemnand sihastra..
Delia- cea de pe insula Delos-Grecia/Delia, denumire purtată de Artemis, fiindcă s-a născut în insula Delos. 
La colt e o batranica,vinde flori,nu prea cumpara nimeni de la ea...ma gandeam sa i le duc Imparatului meu,dar am observat ca erau 6 si am aflat...sotul dumisale fusese florar,agricultor si om de viata: bauturica,fumat, prieteni multi si mai bautori si a murit de stop...de atunci toate buchetele vin pentru sufletul lui, toate florile infloresc mai frumos asa cand isi aduce aminte de el,la fiecare buchetel construit...in galeata cu apa,stateau narcisele cu capul in jos, in buchetel, s-au inviorat...si a ajuns, 5 flori pentru iubitul meu, fiindca e viu, fiindca mai are de inflorit si una pentru mine,fiindca eu am doar de facut buchetel si sa imi aduc aminte ca cu o floare nu se face primavara....cum am invatat printre lacrimi citind blogul unei super iubiri cu acelasi inceput ca a noastra si cu final apasator...de aceea am intrebat daca statia e un loc potrivit unde noi ne-am putea lua de mana spre casa..si a fost...el a ajuns mai repede si asa inima mea a zis:
Multumesc Doamne pentru semne!


Despre cum 24 m-a dus in statie unde am fost intampinata de cel mai mare zambet,cel mai drag sosit acasa, cel mai bun pahar de apa baut vreodata, cel mai tainic suras impartasit,cel mai indelung timp de povesti...ore in sir...si aseara, din senin,amandoi am pornit sa ne organizam spatiul si sa il curatim.
Am dormit adanc,cum nu am mai dormit de mult...dupa ce i-am povestit la mama despre revelatia mea, despre cum sa isi deschida inima ca sa nu duca crucea dureroasa singura,cand mai exista maini care i-o cer.
Astazi am mancat mamaliga cu lapte, ne-am gandit la mana, la malai, la faptul ca Imparatul a promis la Dumnezeu, ca daca eu o sa fiu bine, o sa plantam impreuna un copac langa bloc....apoi eu astazi am drum la Adoratia Euharistica...


Pace,iubire multa si cat mai putine umbre sa aveti!

pionierul lumii de chibrit

monitorul meu de la laptop e black.

mi-am pierdut vocea din cauza racelii.

vecinii dau gauri de sus in jos, sub, locuiesc eu.

ce doamne iarta-ma ii apuca pe toti sa-mi crape ziua in 4?

mi s-a recomandat plimbare in natura si ma inchipuiam in pat, cu 3 carti langa mine si nasul desfundat...

vroiam la scoala, cu gura mare si idei multe...dar totusi pana la urma:

azi am descoperit inca ceva minunat, alaturi de cuvinte si sufletul oamenilor: alte ganduri din alte bloguri si pe dumnezeul ales al nepalului....totusi, ma rog la cel ortodox si la maria romano-catolica sa isi revina monitorul laptopului meu si sa imi readuc in suflet personal personal chestiile de acolo...ca l-am pretuit si l-am ingrijit ca pe fiinta  mea. si inteleg ca-i plin de fluturi, dar zborurile noastre se fac din cuvinte si inima....

deci...motivul invizibil care l-a defectat si il domina, sa isi revina la disparitie si sa ma lase sa traiesc eu in peliculele mele elefantesti irizate cu puf de aripi si buburuza cu stilou :)

cutia de chibrit a pleoapei

ma doare capul si ma strange de gat ceva ce nu mai exista.
s-au lasat ochelarii in toc inveliti, sa vada mai bine visele roz, de care am nevoie cand

stau sus si ma uit pe geam la vecinii care scuipa, injura si vorbesc de futaiuri, ca si cand nu stiu
ca nici animalele nu se fut. oamenii vor miracole si o viata mai buna dar cuvintele lor nu ii ajuta sa respire.

sta cerul sa cada peste padurea mea de sub balcon.
mi-e dor de florin, fiindca cu el nu exista dureri de cap adevarate
fizic imi bat in tample toate gandurile pe care le-am osandit ieri la cinemameul meu gaunos.

lefia e cuminte, helefaneste pe balcon, eu o sa inchid pleoapele si in cutia noastra de chibrituri plina cu margele si vise, sunt implinite.
ursuletul care danseaza arunca cu zambete in pasarele, in alta lume.

mi-e liniste, doar pleoapele bubuie sferic. mi-a dat dumnezeu harul inapoi fiindca zbuciumul cu care ma incearca din nou nu trece din senin, viata nu are un pat de sub care sa lupti si moartea nu a vrut sa ma ascunda.

sectia departamentului fericirea ca respir trage capacul peste chibrite si nanii...sa vina ploaia sa ma spele de toate :*