aripa mea

s-a consumat drama....consumand totul...dar am rugat din toata inima sa primesc un semn ca fac bine ce fac...
si ziua a inceput la o cafea, am povestit,am disecat,am analizat....
o vreme de cateva ore am judecat mizerii si m-am rugat si mai mult de semne, sa ma ajute sa le si inteleg...
am iesit, am fost la humanitas si mi-au intrat pe mana 2 carti : A toi, cuando tu no estas, Mihnea Rudoiu...primele pagini despre cum sa iti fabrici formule de inchis gura mediocrilor, despre cum mediul nepotrivit te imbolnaveste.
Copilul-umbra-P.F.Thomese.- fetita moarta care devine toate femeile,starile,grilajele si starile....mai putin un copil mort.
Primul volum i l-am daruit la Carmen,era inca de tura la Insomnia si a venit la pufi sa ma intrebe de ce tac si nu zambesc, nu zic nimic,daca sunt bine fiindca ochii mei i se par umezi...venise dupa nota fiindca iesea din schimb.
Mi-a adus restul si i-am intins cartea...au stralucit ochii ei dupa primele pagini, probabil are umbre adanci si ea,ieri am fraternizat in umbre...asa ca i-am intins cartea cu imprumut.
A venit prietenul meu bun si am povestit,mai la soare,langa usa,despre prima mea cafea, despre Irma...irima,cartile,semne,dumnezeu,sacrificiu si iubire si mai ales implinire....si despre mine,despre Costi,despre Monica, Constantin,strumf,pufi,ursulet...defapt noi am fost toate pe rand sfarsind in ograda ca niste gaini...fiindca eu multumeam de pe margine ,el urmarea de pe margine cum devenim casnici...prejudecatile varstelor, diagnosticele ,durerea,dar mi-am adus aminte o fraza: persoana iubita nu poate fi cuprinsa doar intr-un nume daca iubesti, ia toate chipurile si sentimentele si starile,caci iubirea e costa lui dumnezeu si dumnezeu nu a fost doar un cub,a fost cuvant, a fost carne,a fost fiu,a fost mama,a fost saman,a fost semn....si atunci Constantin,Imparatul si Monica-monos,origine greceasca,insemnand sihastra..
Delia- cea de pe insula Delos-Grecia/Delia, denumire purtată de Artemis, fiindcă s-a născut în insula Delos. 
La colt e o batranica,vinde flori,nu prea cumpara nimeni de la ea...ma gandeam sa i le duc Imparatului meu,dar am observat ca erau 6 si am aflat...sotul dumisale fusese florar,agricultor si om de viata: bauturica,fumat, prieteni multi si mai bautori si a murit de stop...de atunci toate buchetele vin pentru sufletul lui, toate florile infloresc mai frumos asa cand isi aduce aminte de el,la fiecare buchetel construit...in galeata cu apa,stateau narcisele cu capul in jos, in buchetel, s-au inviorat...si a ajuns, 5 flori pentru iubitul meu, fiindca e viu, fiindca mai are de inflorit si una pentru mine,fiindca eu am doar de facut buchetel si sa imi aduc aminte ca cu o floare nu se face primavara....cum am invatat printre lacrimi citind blogul unei super iubiri cu acelasi inceput ca a noastra si cu final apasator...de aceea am intrebat daca statia e un loc potrivit unde noi ne-am putea lua de mana spre casa..si a fost...el a ajuns mai repede si asa inima mea a zis:
Multumesc Doamne pentru semne!


Despre cum 24 m-a dus in statie unde am fost intampinata de cel mai mare zambet,cel mai drag sosit acasa, cel mai bun pahar de apa baut vreodata, cel mai tainic suras impartasit,cel mai indelung timp de povesti...ore in sir...si aseara, din senin,amandoi am pornit sa ne organizam spatiul si sa il curatim.
Am dormit adanc,cum nu am mai dormit de mult...dupa ce i-am povestit la mama despre revelatia mea, despre cum sa isi deschida inima ca sa nu duca crucea dureroasa singura,cand mai exista maini care i-o cer.
Astazi am mancat mamaliga cu lapte, ne-am gandit la mana, la malai, la faptul ca Imparatul a promis la Dumnezeu, ca daca eu o sa fiu bine, o sa plantam impreuna un copac langa bloc....apoi eu astazi am drum la Adoratia Euharistica...


Pace,iubire multa si cat mai putine umbre sa aveti!