O zi asa posomorata,ca imi vine sa stau ca si un borcan de dulceata la dormitare.
Si totusi boala secolului este diabetul!
sâmbătă, 16 martie 2013
Despre ploaie
Ploua ca la potop...si odata cu ploaia vreau sa ma inec cu tine de mana...sa piara tot ce e rau in noi
radacina lucrurilor-inima starilor
Starea care porneste de la un cuvant...uneori joc jocul asta. Cand nu sunt cartita si nu sap in oameni.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.
Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.
Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.
zeul dezgolit doarme
Zeul dezgolit
doarme
şi-n pielea lui
pală
toate femeile
foste
de teamă şi
compromis
tac
sunt zorii sus şi
gloria aproape
de picioarele-i
grăbite îi stau atârnate
maimuţe mici-
încăpătoare recipiente de fericire
torni o cafea
neagră
de teamă
fugi de pretenţii
fiind plin verb „
a fi”
plăcerea arsă-
chibrit scurt pe zi
zeul dezgolit
doarme
şi-n pielea lui
pală
ploile-şi clădesc
casă
taci. egoistă.
distrasă.
ploile nasc.
ploile mor.
zeul dezgolit
doarme
luni, 19 noiembrie 2012
The Extraordinary Adventures of Adele Blanc-Sec
Poți să călărești un pterodactil, să te îmbarci pe Titanic ,asta după ce ți-ai adus la viață sora morcovită de propriul ac de păr cu ajutorul mumiilor....Aventurile extraordinare ale Adelei Blanc-Sec ,un film francez fantastic de amuzant dramatic!
Și acum urmează o noapte de film fiindcă a venit pofta!
Și acum urmează o noapte de film fiindcă a venit pofta!
duminică, 11 noiembrie 2012
Eu când am să orbesc
A mângâia pătimaș cu privirea
atunci când îți e îndepărtată orice altă posibilitate.
Orbul are privirea în palmă și patima lui devine mila ta.
Mila ta și ceva mai mult căci până și tu ești orb uneori.
Eu când am să orbesc o să știu ce gust are curcubeul. Până atunci te sărut cu ochii deschiși .Nu din teamă sau obișnuință. Nu fiindcă vânez pupila ta dilatată. Totul pentru că vreau să văd cum vine orbirea.Ceea ce tu numești dragoste atunci când ne bem cafeaua în atelier și pretindem că suntem noi,cei adevărați și nevătămați de viciile eternei povești.
atunci când îți e îndepărtată orice altă posibilitate.
Orbul are privirea în palmă și patima lui devine mila ta.
Mila ta și ceva mai mult căci până și tu ești orb uneori.
Eu când am să orbesc o să știu ce gust are curcubeul. Până atunci te sărut cu ochii deschiși .Nu din teamă sau obișnuință. Nu fiindcă vânez pupila ta dilatată. Totul pentru că vreau să văd cum vine orbirea.Ceea ce tu numești dragoste atunci când ne bem cafeaua în atelier și pretindem că suntem noi,cei adevărați și nevătămați de viciile eternei povești.
vineri, 26 octombrie 2012
Foarte,cum,despre
Pot să mă plictisesc de zgomotele oamenilor din jur la fel cum foarte bine pot să mă prefac că sunt
prea ocupată să aud gemete orgasmice de la 7, A ta dinspre vecinul de lângă, tocurile celei ce duce gunoiul,hârâitul liftului, liniștea din conversațiile tastate,noaptea.
Nu pot să nu mă prefac că îmi e greață și puțin somn,în rest,totul se poate mima ușor!
prea ocupată să aud gemete orgasmice de la 7, A ta dinspre vecinul de lângă, tocurile celei ce duce gunoiul,hârâitul liftului, liniștea din conversațiile tastate,noaptea.
Nu pot să nu mă prefac că îmi e greață și puțin somn,în rest,totul se poate mima ușor!
marți, 23 octombrie 2012
vorbire despre social media cu Gorgan Gabriel
Gabriel Gorgan e un tip simpatic şi deştept ce vorbeşte foarte relaxat şi fain despre subiectele alea pe care alţii le ocolesc.
Musai să mergeţi să îl ascultaţi- vedeţi live fiindcă eu sunt o zgârie brânză şi nu dau mai departe din casă decât dacă mă scoate cineva la cafea.
Merită ambele variante deşi sunt ferm convinsă că originalul în carne şi oase va vorbi mai bine despre Social media şi va vorbi deschis şi sincer în orice cadru se găseşte.
Pe scurt Social Media e o salată tare faină din care poţi să câştigi ceva dacă depăşeşti nişa şi te ţin glandele să îţi propui asta ca mod de câştig.
Vă las cu poza concluzie şi vă căutaţi voi inspiraţia şi calea!
Musai să mergeţi să îl ascultaţi- vedeţi live fiindcă eu sunt o zgârie brânză şi nu dau mai departe din casă decât dacă mă scoate cineva la cafea.
Merită ambele variante deşi sunt ferm convinsă că originalul în carne şi oase va vorbi mai bine despre Social media şi va vorbi deschis şi sincer în orice cadru se găseşte.
Pe scurt Social Media e o salată tare faină din care poţi să câştigi ceva dacă depăşeşti nişa şi te ţin glandele să îţi propui asta ca mod de câştig.
Vă las cu poza concluzie şi vă căutaţi voi inspiraţia şi calea!
luni, 22 octombrie 2012
Nerăbdare
Azi de la ora 19 o să fiu la un workshop tare mişto unde Gabi o să zică lucrurilor pe nume..adică ce nu se zice în social media.
Abia aştept să îl aud fiindcă nu am prins nici o conferinţă de-a lui până acum dar ca şi om e de nota peste 10... mare hipster şi foooarte calm. Ştiu că duminică după ce am stat de vorbă puţin eram tare chill şi numai de la pe el s-a luat calmul ală fain că eu de obicei sunt în toate părţile şi dau pe afără de pesimis şi agitaţie...
dacă se poate şi am acordul lui o să filmez şi cîteva frânturi din discurs:D
Până atunci staţi cu ochii pe el online: Gabriel Gorgan
Abia aştept să îl aud fiindcă nu am prins nici o conferinţă de-a lui până acum dar ca şi om e de nota peste 10... mare hipster şi foooarte calm. Ştiu că duminică după ce am stat de vorbă puţin eram tare chill şi numai de la pe el s-a luat calmul ală fain că eu de obicei sunt în toate părţile şi dau pe afără de pesimis şi agitaţie...
dacă se poate şi am acordul lui o să filmez şi cîteva frânturi din discurs:D
Până atunci staţi cu ochii pe el online: Gabriel Gorgan
o clipire şi te-ai dus
Efemeritatea unui cont de facebook este şocantă! Aseară am primit notificare că am violat multe legi şi mă închid...bun...nu am mai reuşit să intru dar de dimineaţă când am dat pe vechiul cont a intrat pentru 1 min şi apoi din nou am fost scoasă afară automat.
Am pierdut 660 de contacte, poze,comentarii cu prietenii, taguri,evenimente şi în următoarele zile o să mă apuc să reconstruiesc o reţea cu cei dragi...
Am pierdut 660 de contacte, poze,comentarii cu prietenii, taguri,evenimente şi în următoarele zile o să mă apuc să reconstruiesc o reţea cu cei dragi...
vineri, 19 octombrie 2012
îmi aud locul?!
Mi se tot spune ca vine timpul când o să îmi găsesc locul şi nu mai o să fac spume...
Mi-a cam pierit cheful şi descoperiri fac puţine deşi de pe o zi pe alta viaţa nu mai îmi spune mare lucru...trece ,dar nici prea repede nici prea încet.
Aşa nu am cum să mă recomand ca fiind bine.
Poate mâine,poate niciodată dar diferenţele astea contează pentru mine!
Mi-a cam pierit cheful şi descoperiri fac puţine deşi de pe o zi pe alta viaţa nu mai îmi spune mare lucru...trece ,dar nici prea repede nici prea încet.
Aşa nu am cum să mă recomand ca fiind bine.
Poate mâine,poate niciodată dar diferenţele astea contează pentru mine!
joi, 18 octombrie 2012
Nu-i bun dar îl consum
Prin frig şi oameni grăbiţi am stat de vorbă cu un domn drăguţ.
Dânsul consumă chestii care nu sunt bune pentru că nu le poate evita deşi susţine sus şi tare că nu sunt bune.
Eu până acum şi dacă am băut cola am crezut că atunci îmi face bine, că e bun, că este ceea ce am nevoie neapărat. Gândirea vis-a-vis de ceea ce ne alunecă pe gât uneori face diferenţa... ca şi profeţia care se împlineşte prin sine aşa e şi cu consumul de chestii care nu sunt bune şi care de cele mai multe ori au repercursiuni negative.
Împaca-te cu ceea ce consumi şi nu păcătui des dacă eşti conştient că îţi face rău!
Dânsul consumă chestii care nu sunt bune pentru că nu le poate evita deşi susţine sus şi tare că nu sunt bune.
Eu până acum şi dacă am băut cola am crezut că atunci îmi face bine, că e bun, că este ceea ce am nevoie neapărat. Gândirea vis-a-vis de ceea ce ne alunecă pe gât uneori face diferenţa... ca şi profeţia care se împlineşte prin sine aşa e şi cu consumul de chestii care nu sunt bune şi care de cele mai multe ori au repercursiuni negative.
Împaca-te cu ceea ce consumi şi nu păcătui des dacă eşti conştient că îţi face rău!
miercuri, 17 octombrie 2012
Aşteptările şi orgoliul
Viaţa de operator de sondaje de opinie implică răbdare, mult debit verbal, un look smart şi decis şi alte strategii mai mult sau mai puţin verificate....şi RĂBDARE!
În funcţie de toate astea prinzi omul care să vrea să îţi răspundă la întrebări şi să îndeplinească şi criteriile cerute. Adică e un servici de căutat acul în carul cu fân.
Frustrant este momentul respingerii...sau serpişorii cum le zic colegii mei...acea categorie care are puţin timp şi se distrează de eforturile tale dar care nu se încadrează în nici un câmp...şi la care îţi vine să îi dai cu mapa în cap...sau mă rog,mie îmi vine deşi de cele mai multe ori pufnesc în râs.
Dacă la început am pornit foarte sigură pe mine, după atâta NLP şi cărţi despre limbaj, manipulare, cunoaştere şi cum să obţii ceea ce vrei după o zi cu nişte cote dificile am ajuns la concluzia că toate cele citite nu se aplică pe stradă...pe unii îi respinge studiul şi alţii te resping pe tine...şi tot trebuie să le urezi o zi bună şi steluţe.
Pe parcursul timpului petrecut afară începi să vezi feţele operatorilor cum pică....eu una mai înjur printre dinţi dar colegii mei sunt monumente de feţe triste şi interiorizare....sau bucurie extremă cei care duc sus în birou oameni pe bandă rulantă....
Aşteptările şi orgoliul nu fac 2 bani în stradă şi nici micile trucuri şi strategii care promit marea cu sarea...eşti la mila/ timpul/ cheful trecătorilor
În funcţie de toate astea prinzi omul care să vrea să îţi răspundă la întrebări şi să îndeplinească şi criteriile cerute. Adică e un servici de căutat acul în carul cu fân.
Frustrant este momentul respingerii...sau serpişorii cum le zic colegii mei...acea categorie care are puţin timp şi se distrează de eforturile tale dar care nu se încadrează în nici un câmp...şi la care îţi vine să îi dai cu mapa în cap...sau mă rog,mie îmi vine deşi de cele mai multe ori pufnesc în râs.
Dacă la început am pornit foarte sigură pe mine, după atâta NLP şi cărţi despre limbaj, manipulare, cunoaştere şi cum să obţii ceea ce vrei după o zi cu nişte cote dificile am ajuns la concluzia că toate cele citite nu se aplică pe stradă...pe unii îi respinge studiul şi alţii te resping pe tine...şi tot trebuie să le urezi o zi bună şi steluţe.
Pe parcursul timpului petrecut afară începi să vezi feţele operatorilor cum pică....eu una mai înjur printre dinţi dar colegii mei sunt monumente de feţe triste şi interiorizare....sau bucurie extremă cei care duc sus în birou oameni pe bandă rulantă....
Aşteptările şi orgoliul nu fac 2 bani în stradă şi nici micile trucuri şi strategii care promit marea cu sarea...eşti la mila/ timpul/ cheful trecătorilor
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Mâncarea mea inventată: Poveste cu muştar
4 cartofi medii
4 roşii medii
10 măsline
2 ouă
2 castraveciori muraţi
4 bucăţi arpagic murat
Pentru dressing:
5 linguri muştar
o linguriţă oţet
3 linguri unt topit
sare,piper,condimente speciale,boia
Să începem operaţiunea Poveste cu muştar
Puneţi apa la fiert cu ouăle iar când clocoteşte opăriţi roşiile.După ce le scoateţi pe acestea de la fiert puneţi în aceeaşi apă cartofii.Apoi curăţaţi pieliţa de pe roşii şi ouăle şi le tăiaţi cubuleţe sau feliuţe mai mici..cum ştiţi că vă alunecă mai bine pe gât. Tăiaţi castraveciorii şi arpagicul şi când sunt fierţi şi cartofii.
În bolul de salată puteţi să faceţi dressingul : puneţi untul topit, oţetul, sarea ,piperul şi ce alte condimente mai poftiţi şi muştarul...le frecaţi bine de tot şi adaugaţi peste bucaţelele de care am vb mai sus....şi mâncaţi cu responsabilitate şi fără pâine dacă se poate...dacă nu încercaţi cu baghetă,pâine cu ardei şi măsline sau cu pâine neagră...
marți, 2 octombrie 2012
Mâncarea mea inventată- Pofta neostoită
Astăzi m-am jucat Cheff Ville şi am stat pe lângă wok...motiv pentru care aveam chef de ceva picant şi dulce acrişor,cu tăiţei şi nebuniile specifice. Şi am făcut inventarul mental şi mi-am dat seama că am loc de un experiment....Iniţial am vrut doar ciuperci însă roşiile aduse din grădină de la Crişcior îmi făceau cu ochiul, aşa că pe lângă mâna de ciuperci am luat şi 3 roşii medii.
Am pus fideaua la fiert şi am ochit rădăcina de hrean rămasă de cînd am pus castraveciorii la murat aşa că am ras jumătate de rădăcină într-un bol cu gândul că orice în lume are un sinonim..eu nu aveam ghimbir dar aveam hrean şi era ok.
Am tăiat ciupercile şi roşiile cubuleţe şi le-am pus la călit în tigaia înaltă, am prescuit nişte feliuţe de salam prăjit înainte de Costi pentru sandvişul lui ,proiect abandonat când am zis eu ce vreau să gătesc şi l-am tăiat cubuleţe. Până m-am învârtit eu aşa a fiert fideaua şi am strecurat apa iar apoi am pus tăiţeii în ceaunel să stea cuminţi-am dat o fugă la chefvilleul meu până s-a făcut sosul de ciuperci cu roşii şi am pus hreanul ras apoi am mai dat un clocot mic. La final am amestecat 2 linguri de sos de ardei iute de la mami şi am acoperit tigaia. Peste tăiţei am tras un ou subţiat cu lapte şi dres cu piper şi i-am încălzit bine până ce a început oul să îi lege, moment în care am stins focul şi am adăugat sosul condimentând totul doar cu sare.
A fost o nebunie...nu ne mai puteam opri din mâncat mai ales că aromele s-au întrepătruns perfect şi era un echilibru perfect între dulce şi picant şi savoare ciupercilor, suculentul salam tăiat şi robusteţea roşiilor.
Hreanul dă acel picant diferit,ca şi bambusul oarecum dar mai înviorant...oricum, o nebunie de mâncare inventată! Daca m-ar vedea mătuşile tailandeze ar fi mîndră că sunt o bucătăreasă aga aga..dar pentru o şcoală de bucătari, chiar dacă nu a lui Gordon Ramsay precis aş fi fost dezastru :))
Am pus fideaua la fiert şi am ochit rădăcina de hrean rămasă de cînd am pus castraveciorii la murat aşa că am ras jumătate de rădăcină într-un bol cu gândul că orice în lume are un sinonim..eu nu aveam ghimbir dar aveam hrean şi era ok.
Am tăiat ciupercile şi roşiile cubuleţe şi le-am pus la călit în tigaia înaltă, am prescuit nişte feliuţe de salam prăjit înainte de Costi pentru sandvişul lui ,proiect abandonat când am zis eu ce vreau să gătesc şi l-am tăiat cubuleţe. Până m-am învârtit eu aşa a fiert fideaua şi am strecurat apa iar apoi am pus tăiţeii în ceaunel să stea cuminţi-am dat o fugă la chefvilleul meu până s-a făcut sosul de ciuperci cu roşii şi am pus hreanul ras apoi am mai dat un clocot mic. La final am amestecat 2 linguri de sos de ardei iute de la mami şi am acoperit tigaia. Peste tăiţei am tras un ou subţiat cu lapte şi dres cu piper şi i-am încălzit bine până ce a început oul să îi lege, moment în care am stins focul şi am adăugat sosul condimentând totul doar cu sare.
A fost o nebunie...nu ne mai puteam opri din mâncat mai ales că aromele s-au întrepătruns perfect şi era un echilibru perfect între dulce şi picant şi savoare ciupercilor, suculentul salam tăiat şi robusteţea roşiilor.
luni, 1 octombrie 2012
mă simt oarecum
si-am să fiu viu
pentru că eu nu sunt o ea ci
paşi de motan cu alint
mă recomandă viu
şi-un zâmbet zglobiu
îmi spune că ştiu
cum bate vântul
încotro fug şoarecii
de ce păsările au nostalgii
şi-s oameni cu sufletul strâmb
despicaţi în -suficient şi- îmi doresc
şi-am să fiu viu
când să fiu Ea
va conţine doar urma ţipătului
în oglindă
pentru că eu nu sunt o ea ci
paşi de motan cu alint
mă recomandă viu
şi-un zâmbet zglobiu
îmi spune că ştiu
cum bate vântul
încotro fug şoarecii
de ce păsările au nostalgii
şi-s oameni cu sufletul strâmb
despicaţi în -suficient şi- îmi doresc
şi-am să fiu viu
când să fiu Ea
va conţine doar urma ţipătului
în oglindă
marți, 18 septembrie 2012
Cu ZoltyBogata la cules de link-uri
Fostul meu vecin si mare inimos bate din blog in blog pentru un prieten la nevoie....
Dragi blogareti cu spirit civic iesiti la iveala pentru Zolty.
Si cum septembrie e luna copilasilor,haideti sa ne jucam frumos!Jocuri Pentru Copii
si povestea pe indelete la Gorgan pe blog
Dragi blogareti cu spirit civic iesiti la iveala pentru Zolty.
Si cum septembrie e luna copilasilor,haideti sa ne jucam frumos!Jocuri Pentru Copii
si povestea pe indelete la Gorgan pe blog
joi, 2 august 2012
studii de bulversare!
DISEÁRĂ adv. v. deseară.
Diseară și deseară se țin de mână și bulversează multe emisiuni. Pe care să-l iau în brațe?
dilemă fantastică și umblată multe pe www. mai ales cînd se anunță că poți vedea un documentar bun diseară de la ora 22 ...și se trâmbițează că deseară ar fi corect.
Diseară și deseară se țin de mână și bulversează multe emisiuni. Pe care să-l iau în brațe?
dilemă fantastică și umblată multe pe www. mai ales cînd se anunță că poți vedea un documentar bun diseară de la ora 22 ...și se trâmbițează că deseară ar fi corect.
miercuri, 1 august 2012
Pe mine când mă doare capul mi se pleoștește părul.
bombează raza adiacentă
scuipă-mă de anti deochi
fărâmițând analgezice albe
dă-mi să nu mă mai doară de loc.
spațiul urlă
nu-i frig după ploaie și-s norii prea jos
să mă îndrăgostesc de migrenă
nu prea am loc
dă-mi să nu mă mai doară de loc.
marți, 31 iulie 2012
Scripturient
Scripturient
Dorință violentă de a scrie.
http://hyperliteratura.ro/cuvinte-rare-amenintate-sa-dispara-din-limba-engleza-povestite-in-ilustratii/
Pentru cuvinte delicioase ,lungi și pronunțate îmbârligat.
Dorința nu vizează și conținutul ci doar necesitatea de a scrie... oare câți suferă de boala asta și câți se tratează?
Dorință violentă de a scrie.
http://hyperliteratura.ro/cuvinte-rare-amenintate-sa-dispara-din-limba-engleza-povestite-in-ilustratii/
Pentru cuvinte delicioase ,lungi și pronunțate îmbârligat.
Dorința nu vizează și conținutul ci doar necesitatea de a scrie... oare câți suferă de boala asta și câți se tratează?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)