Traim intr-o lume de cupluri.
Majoritatea prietenilor nostrii sunt casatoriti sau au o relatie monogama de mult timp, gen 7-8 ani.
Scartaie povestile astea de iubire in momentul cand el pierde niste cercei, primiti cadoul pentru ei de Mos Nicolae...... cand ea il cheama in vizita sa " se futa" si nu are orgasm iar invectivele si injuriile curg ploaie.....
si toti ne repeta ca o sa ne vedem peste 8 ani, noi, copilasii cu cas la gura care nu stiu cu ce se mananca o relatie....iar uneori cand stam in pat pe intuneric ne intrebam: Tu crezi ca noi o sa ajungem asa?
Iubi: Niciodata...ne-a lovit viata in asa fel incat sa stim sa trecem peste gunoaie.
Nu ti-e frica?
: Nu! Pentru ca esti tu langa mine!
eu uneori ma tem.... ma gandesc daca dragostea se transforma in ceva banal, daca nu mai conteaza cand ea suna si el inchide telefonul....ma gandesc ca noi stam impreuna de 3 ani dar dramele noastre de cuplu nu au fost niciodata amenintate de injuraturi, scuipat si cautat de cercei noaptea in padure....ma intreb totusi daca candva o sa ajungem sa ne scapam infuriata gura si sa ne destam a2a zi pentru ca am zis ceva ce a taiat pe viu sufletul....
poate ca eu, poate ca el, poate ca noi ,peste 7 ani o sa scriem tot basm de iubire....dar totusi, cat inca inima noastra bate ne gandim ca lumea e un loc frumos, pentru ca suntem....
duminică, 12 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
pentru neguri spulberate
Ma iert pentru ca am fost obsedata de activari pentru telefonia fixa, pentru ca am tras cu dintii de clienti dupa ce am citit o duzina de carti de genul : Cum sa vindem, Cum sa obtinem ceea ce vrem, Cum sa manipulam etc.
Ma scuz in genunchi pentru ca am uitat de CUVANT si-am devenit obsedata de bani si de servici, de licente pe call center, de publicitate si de munca pentru munca si nu pentru suflet.
Am inceput convinsa de bine, de abilitati extraordinare, de faptul ca o sa fac fata la niste tipete din background cu n activari, daca nu nici o pauza si ore peste program...ma iert ca am pornit optimista si mi-am scos sufletul pentru ceva ce nu merita,pentru o experienta cam eterica si pentru scepticismul cu care am tratat refuzurile.
In curand o sa ma iert si pentru ca nu am mai fost EU, desi am tinut cateva zile cu dintii de firea mea comunicativa si deschisa, care in stare naturala si fara scripturi si urlete ar fi mutat muntii din loc si ar fi despicat apele....si mai ales pentru ca am crezut ca nu este peste puterile mele sa fac asta: sa vand prin telefon servicii de comunicare.
Am castigat o experienta, am trait intre oameni minunati, cand nu erau stresati, intre colegi funny si care au devenit personali acolo unde eu am dat gres si nu am reusit.
Am invatat ca pot sa lucrez cu oameni, cu cuvinte, cu limbaj corporal daca suntem fata in fata, daca vorbesc personal si mai ales m-am lepadat de statutul de papagal.
Cel mai important, cartile sunt dragostea mea, oamenii draguti si inteligenti sunt pasiunea mea si ca jobul meu va trebui sa integreze contact vizual, discutii sincere, scenarii realiste si experienta de la om la om....si-am mai auzit cateva povesti de viata care mi-au dezvaluit adevaratul feed-back al comunicarii.
Sunt fericita. Am demisionat. Sper sa primesc un job in thenoredactare, in publicitate,dar sa fie vorba de creatie si de oameni in carne si oase, sper sa imi fac o licenta superba pe comunicare si sunt sigura ca daca imi doresc asta cu suficienta ardoare, pana la urma calea mea nu va fi bantuita de neguri si fum.
Ma scuz in genunchi pentru ca am uitat de CUVANT si-am devenit obsedata de bani si de servici, de licente pe call center, de publicitate si de munca pentru munca si nu pentru suflet.
Am inceput convinsa de bine, de abilitati extraordinare, de faptul ca o sa fac fata la niste tipete din background cu n activari, daca nu nici o pauza si ore peste program...ma iert ca am pornit optimista si mi-am scos sufletul pentru ceva ce nu merita,pentru o experienta cam eterica si pentru scepticismul cu care am tratat refuzurile.
In curand o sa ma iert si pentru ca nu am mai fost EU, desi am tinut cateva zile cu dintii de firea mea comunicativa si deschisa, care in stare naturala si fara scripturi si urlete ar fi mutat muntii din loc si ar fi despicat apele....si mai ales pentru ca am crezut ca nu este peste puterile mele sa fac asta: sa vand prin telefon servicii de comunicare.
Am castigat o experienta, am trait intre oameni minunati, cand nu erau stresati, intre colegi funny si care au devenit personali acolo unde eu am dat gres si nu am reusit.
Am invatat ca pot sa lucrez cu oameni, cu cuvinte, cu limbaj corporal daca suntem fata in fata, daca vorbesc personal si mai ales m-am lepadat de statutul de papagal.
Cel mai important, cartile sunt dragostea mea, oamenii draguti si inteligenti sunt pasiunea mea si ca jobul meu va trebui sa integreze contact vizual, discutii sincere, scenarii realiste si experienta de la om la om....si-am mai auzit cateva povesti de viata care mi-au dezvaluit adevaratul feed-back al comunicarii.
Sunt fericita. Am demisionat. Sper sa primesc un job in thenoredactare, in publicitate,dar sa fie vorba de creatie si de oameni in carne si oase, sper sa imi fac o licenta superba pe comunicare si sunt sigura ca daca imi doresc asta cu suficienta ardoare, pana la urma calea mea nu va fi bantuita de neguri si fum.
miercuri, 1 decembrie 2010
Scrisoarea mea,dinainte de 50 de ani si totusi nu de acum
Draga Julieta, poate s-a nimerit filmul asta tocmai azi, din mana Destinului, sau poate nu...
da-mi un semn specific sa stiu ca nu ma impiedic sa regret peste 50 de ani ca odata am ascultat o furtuna mare, mai mare decat era in sufletul meu si de atunci niciodata nu pot sa nu tresar cand fosnesc frunzele...iar peste un timp pasi mei s-au afundat in nisip si-am adunat atata spuma de mare in suflet cat la asfintit sa nu fiu inghitita de valuri ci de inima marii mari si intinse, destinul in 2.
da-mi un semn specific sa stiu ca nu ma impiedic sa regret peste 50 de ani ca odata am ascultat o furtuna mare, mai mare decat era in sufletul meu si de atunci niciodata nu pot sa nu tresar cand fosnesc frunzele...iar peste un timp pasi mei s-au afundat in nisip si-am adunat atata spuma de mare in suflet cat la asfintit sa nu fiu inghitita de valuri ci de inima marii mari si intinse, destinul in 2.
marți, 2 noiembrie 2010
fuga la mare
Noiembrie de data asta si nu februarie cand am aniversa 2 ani de convietuire si 3 de iubire....
vineri plecam la mare :X:X:X:X:X ca ne e dor si suntem liberi si avem cum si cand chiar daca mi s-a zis ca e toamna
noua marea ne vorbeste in orice anotimp si chiar si la 750 km ii auzim valurile in sufletul nostru
aseara am plans amandoi de emotie, din amintiri si sentimente, din teama si nebunia mea ,bisturiu chirurgical si valuri de sange ce se sparg in urechile mele.
si-a plans el pentru ca nici un inger nu mai o sa-i stea aproape daca ce visez eu nu e scornit de subconstientul meu agitat.
poate ca are dreptate, poate ca nu, contam pe clipa cand o sa sparga valurile de ochii nostrii si-o sa zambim fericiti, in sufletul nostru, in fata marii vom fi mereu acasa.
vineri plecam la mare :X:X:X:X:X ca ne e dor si suntem liberi si avem cum si cand chiar daca mi s-a zis ca e toamna
noua marea ne vorbeste in orice anotimp si chiar si la 750 km ii auzim valurile in sufletul nostru
aseara am plans amandoi de emotie, din amintiri si sentimente, din teama si nebunia mea ,bisturiu chirurgical si valuri de sange ce se sparg in urechile mele.
si-a plans el pentru ca nici un inger nu mai o sa-i stea aproape daca ce visez eu nu e scornit de subconstientul meu agitat.
poate ca are dreptate, poate ca nu, contam pe clipa cand o sa sparga valurile de ochii nostrii si-o sa zambim fericiti, in sufletul nostru, in fata marii vom fi mereu acasa.
miercuri, 20 octombrie 2010
frunzele mesteca picuri de ploaie
Frunzele astea ce-mi spun unii ca-s moarte
stau chitite pe jos
si mesteca, mesteca picuri de ploaie
de unde atata lipsa de zgomot
sub pasii catelului meu.
Mecanicu molfaie sub pasii lui atatea frunze. E multumit si isi flutura coada de dimineata. Eu imi flutur genele sub burnita rece.
Beau cafeaua aburinda cu ochii pe jocul de portocaliu nuantat si-mi vine parca o tristete cand adie o pala de vant...nu-i frig sa-mi curga lacrimile, dar imi curge in suflet toamna, prea repede, prea aglomerat.
Oftam amandoi adormiti, o pala de cafea si pala de alb umezit de frunze spre moarte.
stau chitite pe jos
si mesteca, mesteca picuri de ploaie
de unde atata lipsa de zgomot
sub pasii catelului meu.
Mecanicu molfaie sub pasii lui atatea frunze. E multumit si isi flutura coada de dimineata. Eu imi flutur genele sub burnita rece.
Beau cafeaua aburinda cu ochii pe jocul de portocaliu nuantat si-mi vine parca o tristete cand adie o pala de vant...nu-i frig sa-mi curga lacrimile, dar imi curge in suflet toamna, prea repede, prea aglomerat.
Oftam amandoi adormiti, o pala de cafea si pala de alb umezit de frunze spre moarte.
joi, 7 octombrie 2010
octombrie gri
s-a facut octombrie gri...
tarta din fata mea pandeste cu ochii ascunsi cum
rasufla crema de caramel pe cerul gurii mele
si toti dinti se inghiontesc jucausi
n-au sa muste decat cuvinte
caci buzele tale muncesc sa ne plateasca chiria.
am seminar,ar trebui sa ma pregatesc. e frig si ploaie micut.motanul s-a umflat pe calorifer iar catelul din fata blocului miorlaie la geamul balconului....poate ca ne multumeste ca are stapani,dar uneori prefera sa fie afara,in nebunie.
eu ar trebui sa plec,dar din nebunie prefer sa fiu inauntru si sa zac.
am dat cu capul in suportul de hartie, din craniul meu s-a auzit un clic si-am vazut rosu in fata ochiilor. sa spun ca uneori viata in plastic e mai safe, dar portelanul are o atingere erotica rece.
nu si de cap. nu si de data aceasta.
si-ar ramane in pat partea asta a mea obosita de viata, de timp si de ploaie....si-ar dormita cuminte pana la primul soare de vara.
10 : 48
coltul ochiului drept ma doare...urmeaza ochelarii si 2 ore de seminar.
sa fie oare urmarea aceasta un semn? pleoapa sta nemiscata, prea indurerata sa faca sport.
10 : 49
prea obosita, urmez urmatorul
tarta din fata mea pandeste cu ochii ascunsi cum
rasufla crema de caramel pe cerul gurii mele
si toti dinti se inghiontesc jucausi
n-au sa muste decat cuvinte
caci buzele tale muncesc sa ne plateasca chiria.
am seminar,ar trebui sa ma pregatesc. e frig si ploaie micut.motanul s-a umflat pe calorifer iar catelul din fata blocului miorlaie la geamul balconului....poate ca ne multumeste ca are stapani,dar uneori prefera sa fie afara,in nebunie.
eu ar trebui sa plec,dar din nebunie prefer sa fiu inauntru si sa zac.
am dat cu capul in suportul de hartie, din craniul meu s-a auzit un clic si-am vazut rosu in fata ochiilor. sa spun ca uneori viata in plastic e mai safe, dar portelanul are o atingere erotica rece.
nu si de cap. nu si de data aceasta.
si-ar ramane in pat partea asta a mea obosita de viata, de timp si de ploaie....si-ar dormita cuminte pana la primul soare de vara.
10 : 48
coltul ochiului drept ma doare...urmeaza ochelarii si 2 ore de seminar.
sa fie oare urmarea aceasta un semn? pleoapa sta nemiscata, prea indurerata sa faca sport.
10 : 49
prea obosita, urmez urmatorul
marți, 28 septembrie 2010
cand te simti cel mai destept...si nu ai sustinatori activi sa-ti confirme ce scula de bascula esti....
Bun...printre multele ocupatii si joburi si alte activitati...mai citesc mailurile si ma amuz....pe langa nazbatiile de pe grupul de faculta mai vad si comentariile de la blog, sa nu mai dau un click in plus.
Azi am dat 3...un anume Adi, la postul anterior se simte dator sa dea muie la iehovisti,mormoni si atei.... ce legatura o fi avand cu ce am scris eu despre pierdere de aripi si iubiri eviscerate...nu imi dau seama..dar asta pentru ca eu nu mi-s asa desteapta ca si domnul mai sus mentionat.
Pai azi e marti, a inceput faculta si is faine cursurile...imi place anul 2 si filosofia merge ca si pana acum....ca sa pot sa imi beau cafeaua si sa zambesc cand cate unul din tagma oamenilor ce respira greu si cu tam tam mai comenteaza una si alta pe langa.....poate inainte m-as fi zbatut aici sa fac demonstratia creionului pe creier....dar astazi am inceput o poveste cu intelepciune indiana si m-a sustras din universul cotidian in care ma izbesc de ziduri de minti inchise....
deci, muie iehovistilor, mormonilor si ateilor...si pentru restu...nu stiu....intrebati in alta parte, unde exista limbajul si mintea necesara.
Azi am dat 3...un anume Adi, la postul anterior se simte dator sa dea muie la iehovisti,mormoni si atei.... ce legatura o fi avand cu ce am scris eu despre pierdere de aripi si iubiri eviscerate...nu imi dau seama..dar asta pentru ca eu nu mi-s asa desteapta ca si domnul mai sus mentionat.
Pai azi e marti, a inceput faculta si is faine cursurile...imi place anul 2 si filosofia merge ca si pana acum....ca sa pot sa imi beau cafeaua si sa zambesc cand cate unul din tagma oamenilor ce respira greu si cu tam tam mai comenteaza una si alta pe langa.....poate inainte m-as fi zbatut aici sa fac demonstratia creionului pe creier....dar astazi am inceput o poveste cu intelepciune indiana si m-a sustras din universul cotidian in care ma izbesc de ziduri de minti inchise....
deci, muie iehovistilor, mormonilor si ateilor...si pentru restu...nu stiu....intrebati in alta parte, unde exista limbajul si mintea necesara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)