Picnic la coltul blocului...va futeti sau nu?!!

L-am asteptat pe Costi sa vina de la munca cu un picnic la coltul blocului.

- Esti un buncar cu surprize!
- Toate rezervate pentru tine,defapt sunt un spatiu unde sa te iubesc numai al meu.

si ne-am sarutat naiv,inocent spuneam eu...si-am adormit afara,in sunetul corcoduselor care cadeau,a frunzelor care fosneau si a muzicii de leagan de la toneta cu inghetata,pana cand...

-mamii,da-mi 8 lei,te rog,te rog,te rog
- nu-ti dau nimic,dispari si nu mai ma deranja

si-atunci ne-au observat,de pe partea stanga,la coltul blocului...
au venit cuvintele,cumva deloc inocente pentru varsta lor,cam vreo 7,8 ani asa.
s-au adunat si ceilalti,erau 3 in total,2 fete si 1 baiat.batrani,care terfeleau lumea minunata.

-da va futeti?da fute-ti odata!
- bahhh,nu o lasa ca scape,da-i la coditzi....
si au continua asa cam o ora,aruncad cu lemne,corcoduse,chiar si o piatra...


costi a zambit,a incercat sa-i intrebe daca nu au altceva de facut.

-NU,nu avem!dar voi va puteti fute....

intinsi pe spate,la o distanta de o palma,ne gandeam la lumea in care am fost noi copii...la lumea in care nu ne incumetam sa facem noi copii....
-iubito,l-as renega,i-as zice sa plece.
- poate nu iese din noi doi asa ceva,noi suntem frumosi si luminosi,i-as citii povesti si m-as juca cu ei de-a menta dementa...as inventa ,sa-i cresc inca in drag.
-ti-ar da cu cartea de povesti in cap,i-as scoate afara si le-am zice..dispari...totusi....ce trist.


incercam sa fac frumos,sa construiesc pentru costi,un alt copil minunat,din minunile mele un loc de joaca si de vis,la coltul blocului unde ochii lui au vazut atatea la constanta,de infrigurare...
mi-am dat seama stand in casa,intinsa in pat in timp ce intrau corcodusele pe geam,mi-e mila,da-le doamne o viata de copil,curata,cu ochii plini de puritate si iubire...costi striga la ei ca le rupe urechile daca mai vine o corcodusa..eu am spalat vasele in bucatarie si le-am zis ca mi-e mila de ei si de parintii lor,cat au inteles,cat au auzit nu stiu,scandau placa...pune mana pe ea si fute-o.....ce sa ceri de la un bot in primele explorari mai mult,cand mama ta iti spune sa dispari...la ce rost avea sa ma duc sa bat la usi si sa cert adulti,sa-i cert chiar pe ei la o adica.

nu ati inteles nimic....asta e generatia din fata blocului...si cand ma gandesc ca odata vroiam sa duc lut si plastelina si creta colorata,tot de mila si de drag de alte vremuri...pentru ca eu sunt dintre ultimii carora nu li s-a spus DISPARI! niciodata...sunt din mladite de teatru de papusi,facut de matusa mea,din gogosi cu zahar pudra mancate pe iarba verde ,livrate calde de bunica...sunt din praful de pe ghetele bunicului meu care ma plimba si imi vorbea de oameni mari si pietre si ciulinii baraganului si cerul albastru....si pasari si zapezi,de fan cosit dupa multa munca in mina...sunt copilul cuvintelor si al diafilmelor facute de mama....povestea porcarului,reluata cu rabdare de atatea ori fara sa imi spuna niciodata,dispari,sau nu am chef,chiar daca mama muncea la un abator si venea seara....si auzeam glasul ei adormind in timp ce-mi citea hans ariciul meu...si stateam in pat si visam,aveam aripi si suflet...si-am crescut asa frumos,ingloband si coltul blocului dar si coltul cerului....

ce sa spun,e greu,e din ce in ce mai greu sa mai construiesti ceva frumos.
Merita!pentru copii mei ce o sa vina,pentru copii tai,pentru ai nostrii care au nevoie de inimi ca sa nu fie coji goale de ceva ce nu e timpul sa fie.

nu va futeti! ca uitati ce iese,faceti dragoste,sa incolteasca copii-copil

talidumba de-a rumba

un clovn mi-a imprumutat pielea...tine-ma de nebunii si veselie

si-am sa fiu traind eu tot asa,cu acul prins la par
multe-mi sunt baloanele in cap
si-mi flutura picioarele incalcind atele
da-ma dura buza nebuna
imbraca-ma culoare,bluza
fericiti pamanteni absorb soare
muritori explodand picaturi de ochi

Masca de ruj

Piersiciu...fara acest nume nici nu mai revendic piersicile si culorile.
Mi s-a tras de la atata rosu,din muscaturi,din sangele pierdut,din colile pictate.

Masca mea de ruj,moale si parfumata,praf de samburi de piersica...piersiciu,ca toate zambetele si fericirile mele.

Fa-ma crema de pepene galben,sa ma intinzi pe o felie de paine langa cafea,in diminetile cand fata cafetierei era martora saruturilor tale,cu buza de sus prinsa in gustul tau.De nesfarsit,rasul acela ,tot piersiciu,cand degetele tale rugau cana sa devina pantecoasa,cat mai multa cafea.


....noi ne-am botezat iubirea in cafea si in piersici....

Te iubesc ,Merinosule!

Romică: Aşadar, te pricepi la berbeci...
Ramona: Mă pricep, iubitule. (Cu o voce versată, sigură.) De ce crezi tu că, din marea turmă a bărbaţilor, te-am ales tocmai pe tine? Am văzut imediat că eşti de soi bun, săritor şi tare de cap! (Râde.) Te iubesc, Merinosule!



Recomand cartea cu caldura,astazi m-am delectat regeste citind minunata aventura....
pentru publicul pretentios,asta-i marea prezentare oficiala luata cu imprumut de pe citatepedia
Romică şi Ramona, ramificaţii onomastice subtextuale de la “român”, deşi copii de ciobani, au studii superioare, se specializează în formele de implicare ale calculatoarelor. Sentimentele lor de adoraţie şi afecţiune, tipic umane, sunt puse mereu la încercare de manevrarea tehnologiei de vârf a calculatoarelor, al interesului ştiinţific pe care acestea îl propagă divers, nestingherit, până şi la stâna lor. Acolo se află paznic electronic, farfurie supersonică, telescop de studiat vremea, calculatoare, imprimantă, făină radioactivă, dispute ştiinţifice aprinse, nu numai despre ce se petrece în istorie pe pământ, ci şi dincolo de el, în univers, în planete ş.a.m.d.
La prima vedere, şirul indian al enumerărilor ar putea continua, întărind impresia de gravitate, de sobrietate. Până la un punct, piesa aşa şi trebuie privită. Numai că autorul, extrem de lucid, înaintează împătimit spre ideea că ştiinţa, dar mai ales tehnica, au pătruns atât de profund în viaţa oamenilor, încât tind să disloce şi fondul ancestral, matricea spirituală a românilor. Versurile din Mioriţa reverberează sucit, extraterestru şi doar din când în când, căci ciobanii sunt preocupaţi mai mult de latura practică, imediată a vieţii lor. Chiar şi trocul se desfăşoară de acum într-un mod bizar. O imprimantă de calculator, un examen la facultate se cumpără în schimbul a mai multe caşuri sau berbeniţe de brânză.
În atari situaţii, stâna nu mai este izolată de restul comunitar. Dimpotrivă, locuitorii ei, oameni cu studii superioare, posesori şi mânuitori de de aparatură electronică, sunt mereu conectaţi la tot ce înseamnă fiinţă pe pământ. Şi ei, ca toţi românii, sunt cu ochii pe Occident, în primul rând. Trimiterea aminteşte caragelian de interesul nostru, străvechi de aproape două secole, de a ne integra în Europa, de a-i urmări mişcările. Dramaturgul are aici infiltrată tristeţea tragicului sentiment că se tinde, cu voie sau fără voie, spre pierderea identităţii, ajungându-se astfel la mondializare, în ultimă instanţă la satul planetar. Aici, ca în perioada tribală, fericirea se va reduce la grija obstinată a individului, a clanului sau a colectivităţii numai spre procurarea hranei şi a adăpostului. Piesa oferă suficiente date în această privinţă (Memorabile sunt scenele de surprindere a ploilor provocate… electronic!)
Conceptual, piesa lui Valeriu Butulescu se află la graniţa dintre comedie şi tragedie. Conflictul dintre două familii rivale, ai căror urmaşi vor să-şi unească destinele într-o altă formulă de viaţă, chiar dacă literar trimite la marele Will, vine din istoria medievală a Ţării Româneşti, atât de inteligent surprinsă de Al. Odobescu în “Mihnea Vodă cel Rău”. Am putea spune, aşa ca un intermezzo, că geneza autentică a noastră s-a datorat unui puternic conflict dintre daci şi romani. De aici lipsa de unitate indestructibilă, sporită şi de “fondul nelatin” care s-a imprimat ca o ventuză pe verticalitatea poporului.
În fine, îi spunem textului dramatic piesă de frontieră, cu conţinut la scara 1/1 de comedie şi tragedie, deoarece râsul, ca apanaj al inteligenţei, după Kant şi I.D.Sîrbu nu se împlineşte integral, fiindcă, deşi are o implozie stăruitoare, motivată, odată declanşat, gura nu-l mai tolerează şi-l crispează într-o explozie tragică. Adică, de îndată ce auzi sau citeşti despre limbaje cu programare şi distribuire, într-o atmosferă de baladă, şi nu oarecare alta, ci Mioriţa, imediat eşti tentat să râzi. În acelaşi timp, te trezeşti, cel mult că zâmbeşti, deoarece tema morţii din baladă, raţional, te opreşte să-ţi desfăşori gândul într-un râs plenar. Aici cronicarul moldovean avea dreptate când a spus “zâmbeşte a râde”.
Cum autorul stăruie subtextual în discursul de escortă asupra ideii de reificare, întreg textul se încheagă hegelian ca o parabolă, deci, cu trimitere spre avertisment, spre atitudine. Astfel spus – cine are urechi de auzit să ia aminte, căci maşina inventată de om nu mai este sclavul acestuia, ci a devenit stăpânul lui. Sclavul îl imploră pe stăpân să-i fie mereu aproape, să-i supravegheze mişcările, gândurile, existenţa.

OM biserica

sunt cativa oameni in care intru la rugaciune,in care ies curat scrisa pe piele cu povesti.
eu ma rog doar in oamenii biserica,doar in cuvintele spuse prelungit,in asa fel incat sa se amestece in mine ca furnicile in iarba.

sunt cativa oameni biserica,in care intru sa-mi aprind sufletul lumanare,din cand in cand ma opresc cu dumnezeu la o cafea

22 guns,22 years

Multumesc Sebik:* pentru surpriza de pe blog
Multumesc Laur & Mihaela pentru ca ati fost primii acolo :*
Multumesc Anda-se simtea rau si a venit totusi la petrecere-& Razvan fiindca inca odata,ca la 18 ani ati fost acolo in usa,in usa care conta pentru mine
Multumesc Mihai,din trupa veche ai ramas inca tu acolo
Multumesc acceasi Oana fiindca si in Cluj si acasa tot esti prezenta
Multumesc celor care m-au sunat ca sa fie alaturi de mine chiar din distante.

Despre petrecere ce sa spun 7 prieteni si 2 iubiti,plus un tata cu chef de barfe si o mama cu platouri multe,un unchi glumet,2 matusi joviale si bunicii copilariei mele asteptand acasa cu patul facut.

Am dansat doar eu cu iubitul meu,dupa plecarea invitatiilor,la ora 2 noaptea pana la 3 :30 si m-am indragostit brusc,violent.
Costi cu un singur zambet a daramat toate probleme de dinainte,toate acele te iubesc pe jumatate dar mi-e dor de viata mea...s-a intamplat minunea mea...22 guns pot spune.

In ultimul rand,multumesc Gunner pentru ca dupa vreme vine s-a intamplat sa se opreasca tot trecutul cu un telefon,fix in 21 cand fix nu conta....

Multumesc lui Arte pentru ca ne-a sprijinit si pentru ca nu m-a lasat sa ma dau batuta...poze urmeaza cand reusesc sa imi fac rost de cablu de date...cu 2 superbi stransi lipiti in noaptea care le-a dat startul....si cu un numar crescut....22 guns si iubire multa,fericire si plutire...tot ce a insemnat un fiasco a fost defapt cea mai superba regasire,cum a prezis Laur....my 22 big real change

cum ma caut

iau un tren spre primul oras unde nu am fost si dusa sunt....cu bani putini,cu mintea plina de locurile si timpul cand m-am pierdut si cu inima saltand de momentul cand ma voi regasii....
nu am mai facut asta de mult fiindca m-am lasat prinsa in jocul acesta de-a viata de om cotidian.

stiu ca nu sunt cotidiana,stiu ca sunt speciala,stiu ca am sinele in sange.stiu ca eu sunt bucatica din toate ferestrele unde le-am zambit garilor.

anti-antidot

am uitat de ARTmania



nu stiu cum sau cand...stiam de Garana jazz si de Sighisoara...dar am uitat de ARTmania.
Ce-i drept nu e cine stie ce,My Dying Bride am vazut si data trecuta,Nightwish am vazut la Bucuresti cand inca erau cu Tarja si imi placeau la nebunie,singura care merita si care nu am vazut e Tristania...si ma bate gandul sa dau o fuga asa pentru o zi,chiar daca abonamentul era 180 si pe o zi e 110 si ma gandesc ca eu traiesc 1 saptamana jumate cu banutii aia si deh,nici nu curg chiar din cer,poate ma duc la Sighisoara sa ma plimbalesc,desi acolo pica din start deoarece,gazde absente,taraba artistica ioc...so....vara asta uit tot ce a fost si refac alte drumetii si planuri si alte trairi de evenimente

hand made stuff

Cercei pentru rochitza de la ziua mea,care este de in verde army cu broderii si vroiam accesorii in genul used,old...am bratara si aveam nevoie de cercei si asa s-a nascut prima pereche




si din alt unghi cu mai putina lumina



si ma gandeam totusi ca nu au iesit prea nice si ca as putea adauga ceva si mai misto

asta fiind a 2a pereche dar fara verde...
fiindca a trebuit sa fac si mancare si curat nu am mai apucat sa fac inca cateva perechi pe tematica asta: cu paiete si bilutze nisip verde si cu o fundita de atlas verde sau curcubeu...

si fiindca tot eram pe treaba cu chestii de decor mi-am imbracat niste pahare in care am pus cactusii mei: fluf si pixie

stop cercului;metode

0ra 22 in pat 

-stii...ma impart intre a ma despartii de tine si a ramane amici si a ramane cu tine si sa ma duc in jos.

mi-e dor de viata mea cu cafenele si actori si povesti.-eu

-eu am lasat totul in urma pentru tine fiindca te iubesc si te vreau numai pe tine si tu nu stii sa iubesti deloc,abia acum inveti! doar iti place sa ataci si nu iti pasa,esti rea!-el

-pai...ma simt vinovata si eu,poate ca nu stiu,dar ma straduiesc dracului asa mult si tu nu ma ajuti deloc.-eu

si dupa inca cateva miorlaituri,eu am plecat din pat la arte in camera(colegul meu de apartament care e plecat acasa)sa dorm fiindca ne hotarasem sa dormim separat,macar sa luam o gura de aer proaspat,zbang dupa 10 min cand imi descarcam eu nervii plangand de draci si ciuda ca e prea dificil tot,apare la usa cu un zambet timid...si sare in pat si ma intreaba daca mai il iubesc,daca il iubesc,ca el ma iubeste si a venit iar dupa mine...ok.asta e dur pt orgoliul unui tip si am cedat,l-am luat in brate si l-am lasat sa ma duca la noi in pat...si am facut dragoste fiindca mereu se intampla asa...dragoste sau sport...ca sa nu adormim suparati,inainte pe timpul cand eram logoditi fara obligatii am facut un pact,ca de cate ori ne certam sa ne luam in brate si sa ne sarutam...se intampla cam odata pe saptamana.

Cu ideea clara ca maine e altfel....de dimineata,eu cu cafeaua mea la comp la Arte,el cu MU online si cu cafeaua lui la mine la comp.

Acum...am impresia ca ajungem la terapie de cuplu....multe sedinte dupa care saracul terapeut o sa pice jos terminat psihic.

Ideea e ca eu am crezut ca am nevoie de o stabilitate,gata cu jocuri si prostioare si...defapt am ajuns sa imi dau seama ca ar fi trebuit sa accept ca sunt altfel si ca prostiile astea cu "casnicia"nu sunt de mine..si iata-ma prinsa intr-un cerc vicios de unde nu mai am scapare,sunt ca un hamster pe o rotita,si defapt rotita e toata cusca mea.

calaritul de ocazie

Nu e neaparat vorba de cand ci de ce te hotarasti sa nu-ti mai pese,sa obosesti sa-ti schimbi drumul si sa dansezi pe alta sarma.
As putea spune ca nu stiu diferenta dintre un mascarici bun si un actor social talentat,eu imi maimutaresc multe sanse pentru ca le-am luat cu ochii inchisi si dupa un somn bun nu am vazut decat cocoloase scofalcite si extra folosite.
De aceea uneori maimutaresc totul cu ochii inchisi,poate e in natura mea sa am talent la cautari neverosimile,cautarea pentru mine e ceva primordial,necesar,fara de care nu reusesc sa respir.

M-am oprit cand am gasit ceva,doar ca era altceva decat ce cautam eu...nu-i nimic,merg cu valul pana imi vad calul,sau umbra.

don't let go of my hand

Iubirea,sub forma domestica are totusi un gust de aventura.

Cum adica sa ma multumesc cu atat de putin?

Nu vreau sa spun ca m-am maturizat sau am imbatranit,ca sa stai cu un om zi de zi iti cere o energie mare care se consuma in lucrurile impartite.Se apropie cei 22 de ani ai mei si incep sa inteleg unde e schimbarea,nu mai are rost sa fug sau sa o caut in alta parte,acum in prag de zguduire a castelului meu de nisip ma gandeam daca as sterge cu buretele toata nebunia de dinainte de el,de cel cu care imi inmultesc zilele.
Poate maine la cafea va fi un alt zambet,deocamdata ma fac frumoasa,am sa-mi astept iubitul cu cel mai mare zambet din lume,pentru ca il iubesc si pentru ca pot sa fiu numai a LUI.
Impartim un univers si o viata.pentru restul exista guma de sters.

ce ai face cu 3 milioane de euro?

leapsa de la Pictoru'


as lua o casa in constanta-sa-i implinesc visul la iubi cu cresterea copiilor la gradina(ca si plantene hihi)
as dona 1 milion pentru cercetare in domeniul cancerului
as calatorii prin lume aiurea cu restul

cum devin psiholoaga

Am in blocul vecin-asta insemnand in dreapta capului cum iesi pe fereastra din bucatarie- un tip care canta la pian din 2 in 2 zile fix de la ora 11 pana la ora 13.

Dupa iese la tigara si se uita fix in bucataria noastra.Fiindca poate,fiindca sta la etajul 4,fiindca am luat obiceiul sa ies in geam si sa incerc sa ii prind privirea.

Inainte sa inteleg sistematizarea cu care urmaresti un subiect as fi zis ca am un vecin prin nu stiu care bloc care canta,de cand mi-a intrat in sange treaba cu psihologia am luat o foaie si am notat de cate ori am auzit,orele,faptele de dinainte si de dupa si-am ajuns sa am cumva un subiect de cercetare.Poate am sa folosesc cazul asta intr-un experiment pentru nu stiu ce tema,dar,fiindca totusi mai exista partea ce scrie in mine i-am inchipuit o mica poveste.

Il cheama Ivrim si locuieste singur intr-un bloc cu multi copaci in fata.Canta la pian in din 2 in 2 zile de la ora 11 pana la ora 13,asta dupa ce inainte si-a udat florile.

Are 3 ghivece cu trandafiri rosii si mari si le place sa il asculte cand mangaie clapele pianului.

Anul trecut a intrat la Conservator si-a inceput sa exerseze mult,mereu,ca o obsesie,doar ca sa-i alunge suntele singuratea,sa-si regaseasca sufletul pierdut in visul asta de a fi pianist.Nu mai are 3 ani,nu mai are nici macar 24 cand canta,are doar un timp oprit si un joc de degete.

Si-a plamadit o iubire ascunsa din cateva sonate,le-a faurit buze mari si carnoase,sani mici si tari ca merele de vara si un parfum dulce amarui de trandafiri rasfranti in soare.

Intr-o zi a iesit pe geam,sa umple verdele ierbii din fata blocului cu muzica din sufletul sau insa si-a impiedicat privirea de blocul vecin si-a zambit.

Fix la etajul 2,din 2 in 2 zile o tipa iese in pijamale cu o foaie de hartie si isi noteaza.A banuit ca sunt sunete,doar lumea lui e facuta din sunete si din fum de tigara.

Lumea ei e facuta din foi si cuvinte si multi multi oameni,pierduti,cautati,observati si stivuiti pe un bloc notes colorat vioi.

Isi opresc timpul intre etaje ca si cum s-ar vedea la o cafea.

-Buna!Astazi ai cantat mai trist, sau mi s-a parut?

-Buna! Astazi ai vazut niste oameni mai inchisi si cuvintele tale au auzit sunete triste.

-Desigur,ma gandeam la oameni pierduti,la cum sa-i scrii in caiet dupa ce te-au manjit cu baltile lor.

- Pune-ti o petala de trandafir,o simfonie,oamenii sunt sunete iar suntele tale au gust de noroi pentru ca a plouat.

S-a auzit soneria la etajul 4 si pianistul si-a scapat fereastra pe degete iar eu mi-am scapat stiloul pe beton,jos,un poc de la etajul 2.Totusi,amandoi am zambit si-am intrat in cutia asta de sufletele unde ne ducem viata.Un bloc,etaje de muzica si respiratii cu scrasnet de roti si frunze verzi pe balcon.

Dureaza tot pana peste 2 zile.

spre femeia ce a fost

din ce-am fost am ajuns jumate din tot ce nu as fi putut sa fiu

nu m-am vazut niciodata locuind cu un tip,cu relatie serioasa,cu spalat de haine si mancare.

i-am tipat pe scari astazi"te iubesc" cand era aproape sa iasa din scara si s-a auzit un ecou pana in mine.
de ce am facut asta nu stiu,nu era nevoia sa spun acele cuvinte,poate doar sa imi explic de ce ma trezesc la ora 7 15 duminica dimineata si ma impiedic si de cana si de cafea.

mai deunazi dadusem de blogul artistic al fratilor de cuvant care umbla,scriu,il cauta pe dumnezeu sub toate pietrele strivite cu talpa...si eu stau si devin femeie de casa...

nu stiu cum s-a intamplat...prinsa in facultate,in venirea lui,in mrejele unei idile prea violent consumate,nu am avut timp sa bag de seama ca am ramas undeva in urma fata de tot ce stiam ca o sa devin...ok,am castigat stabilitatea,un amant desuet,un tip care e mereu acolo,un amic,un nebun de glume bune si proaste...si totusi...ingropata in chestii casnice nu prea cred ca exact de asta aveam nevoie..si totusi il iubesc...si-am crescut atat de mult incat nu mai pot sa ma incadrez in iubirea dementa si iresponsabila fiindca...fiindca sunt multi factori implicati.

ce e mai tragic e ca totusi nu fac nimic sa schimb asta.constientizez si doar atat,deschid gura si ma lovesc de ochii lui adanci si negrii,putini umeziti,ca niste mure dupa o ploaie de vara deasa.tac si il iau in brate si imi spun ca sunt norocoasa si fericita si iar trebuie sa stric eu totul.

concluzia este ca e un timp dificil varsta si schimbarea asta.mai pot spune ca ma oboseste psihic si-as avea nevoie de un burete sa sterg tot.inca nici macar nu stiu daca ce a fost inainte sau ce este acum.totusi sunt fericita...dar as vrea pace

nemultumire de femeie cu unghiile lungi

putin frustrant spre "bagamias"fara paranteze si rostit apasat ca si cum ma dau batuta din start

lacul de unghii se cojeste cand esti putin de femeie casnica-aka spalat haine,farfurii,butoane,filtre si preparare.

se cojeste lacul de unghii care are culori adorabile:mov prun,rosu satin,verde violent,negru mat
si supravietuieste kktul de alb perlat,roz coral, peach nude.

bai,de parca e conspiratia conformismului si pe unghiile mele...si imi vine sa le trag in cap la toate marcile si reclamele cu o violenta fuchsia-avon,oriflame,maybelimi-as inca un strat de lac fain colorat si etc...nu dureaza nici daca e din ala de la supermarket,nici de la beauty shop...culorile non-conformiste si turbate se cojesc la prima spalare de vase...daca is alb sidefat pot cred si sa merg la sapa cu unghiile ca nu ar avea nimic.

deci...oficial....baga-mi-as!

La multi ani iubi

printre perne,o parte din iubitul meu,o parte din noi.

La multi ani suflete!La multi ani inima mea!


crestem,ne indreptam in luna asta spre 22,el primul,doar ca sa pot sa fiu eu acolo sa il tin de mana,
eu in 21 doar ca sa poate sa fie el acolo sa ma tina de mana.