vechiul teren

despre cat de vechi sunt obiceiurile mele pierdute....ma reobisnuiesc cu socializarea online.

Dar mi-e dor de insomnia plina ochi,cu povesti si cu priviri furisate. oile roz dorm cuminti pe terasa, levy statea bland la masa si se uita pe strada...privire absolut delicioasa, mai ales ca e recunoscut pentru calmul sau, e recunoscut de noi, desigur, cei care iubim localul si cunoastem toti ospatarii...de la povestile de viata generale pana la ce le place :D asta inseamna familia, motivul pentru care insomnia e a3a casa...si cea mai iubita.

Plec din Cluj, cu jumate sinuzita, jumate dor, jumate curiozitate si mai ales..lehamite.
4 ore de autobus, de curbe, de somnoreala....dar daca e musai si trebuie, e musai si deci asta este....sper sa revin pe 21, in cazul in care bucile mele nu o sa incaseze masiv injectii...depinde, urasc si pastilele si injectiile dar sunt solutii de criza...e crizanta si durerea asta si infectia poate sa manance din craniul meu ca dintr-un tort ponci.deci de data asta nu mai glumesc nici eu....ca si asa mare minte nu prea mi-a mai ramas...dar pana incepe faculta, o las sa umble brambura si ma descurc cu ce am.
Ma plimb dintr-o stanga in dreapta a tarii....ca un mormoloc.

fabrica de povesti

Eu am vrut sa ma fac pictorita, poeta,ilustratoare,ziarista,psiholoaga,profesoara,actrita,PR, organizator evenimente, florareasa...OM

E drept ca scriu povesti, ca spun povesti la cafea si ca citesc si comentez,ca ma implic in oameni,ca investesc in stari de bine si in ajutor...nu pentru cine si nici pentru ce.

Inventez stari si situatii...care inca nu sunt patentate, care fac sa fie mai bine, care aduc un zambet,sau un gand,sau un scenariu imaginar....dar pentru asta se pare ca sunt luata de lunatica si ciudatenie...prea putin de intelegere si amuzament.

As vrea sa existe o carte de bucate,despre oameni, clar, ca si retetele de prajituri, vreau omul cu crema de nervi,pac,adaug apa,sare si piper mult si trag deasupra niste nucsoara, un praf de drojdie si niste coaja de lamaie. Gata, asta e omul. Simplu.
Sau cel fericit...cu  multa crema de zahar ars si pepene galben, insiropat cu rom dulce si fulgi de migdale.
Si alte si alte retete,mai scumpe sau mai accesibile, mai greu de preparat sau bune de facut cand e pofta de dulce...
Eu fabric povesti si le spun, dar devin sceptica si anti sociala cand inapoi mi se spune cat de mare o sa fie esecul meu in viata, cat de aiurea sunt, cat de mult timp irosesc si cat de tare enervez lumea....care ma cauta totusi ca sa....imi spuna cat de wrong sunt defapt...ca altfel nu imi dau seama.
Cat de inutile sunt toate conversatiile,cat de antipatice sunt toate insufletirile mele, cat de aiurea si cate obligativitate exista in cadourile mici pe care le daruiesc.
Simbolismul de azi nu mai spune nimic...dar toti isi doresc ceva simbolic si cand il primesc...vai,am indraznit sa daruiesc ceva ,precis vreau inapoi muultee..sau cine stie ce ganduri ascunse am...
Eu am fost crescuta altfel...poate de aceea autoeducarea asta...sa va spun de unde mi se trage: de la Ionel Teodoreanu, La Medeleni, invalmaseala aia de cadouri, de nebunie, de excese ,de exuberanta de mai tarziu a Olgutei....din Lorelei, din metafore...eu sunt dependenta de starea aia...cadoul,poti sa il arunci la primul cos de gunoi,daca nu iti place creionul,sau pantoful, sau pietricica sau sticla sau cerceii..sau ce am mai facut eu cadouri de-a lungul amicitiilor mele....daca esti omul care nu vibreaza ,arunca-l fara sa clipesti.
Parafrazand, in Teodoreanu, in Lorelei, mi se pare, exista scena cu Luli si cu o cofita de cirese, daca nu simti tu ca esti o cofita de cirese,nu cumpara...de acolo...toate mi se trag mie.
Boala grea, sunt o boala grea, dar lumea mea e ca o pestera fermecata...multe comori si cate un dragon fioros care loveste cateodata si peretii care il tin captiv, mai mananca cate un cutezator dar ii rasplateste pe cei care il incanta....
Mai departe...exista momentul ala cand fac eu balansul...interior, cinic si lucid...si atunci si eu si balaurul urlam cu aceeasi voce...si ne trece,dupa criza de tristete si sfasiere,impartim bomboane la copii pe strada, ne cantam incetisor muzica pamantului si ne uitam la cer. Suntem liberi, pentru o vreme, suntem linistiti,suntem fericiti si acceptam ca nisipurile curg, soarta se schimba, pleoapele se inchid si atunci, lumea nu mai are nevoie de nimic, caci lumea sunt eu si e bine.

educatie pentru neliniste

Climatul socio-politic ma imbolnaveste!
Drept este ca de mica am fost eu nelinistita cu privire la viitor si-am urzit planuri pentru siguranta, multe si impaienjenite, dar bine trasate.
Cumva, intrai inapoi in nebunia mea...ca nu mai ma gasesc cand dau cu ochii de stiri, cand ma uit in jur, cand ma bantuie fel si fel de scenarii, de obicei cinice si sumbre si apoi,vocea Maestrului meu, cu linia de plutire....cel mai pacat si dureros este ca nu m-a invatat cum naiba sa faci liniste pe langa linia de plutire.
Nu cred ca reusesc, nu mai pot sa stau cu dintii pe nici un plan, siguranta mea e dusa pe apa sambetei, nu mai pricep oamenii,nu mai ii tolerez,nu mai am decat senzatia ca imi vine sa le sar in gat, sa ii palmuiesc, sa ii urasc si sa ii fac bucatele. Fara nici un motiv plauzibil, mi se pare doar ca sunt prea multe masti si prea multa schimbare...cum zicea o prietena draga de-a mea, au devenit etichetele care le-au fost puse candva.
Cred ca innebunesc, ma gandesc la un spital, sau la calugarie...existenta aia trasata, rutina, poate o sa imi dea sentimentul de siguranta pe care l-am cautat toata viata mea si nu l-am gasit. Am impietrit cu planurile duse pe apa sambetei...si ma intreb zi de zi eu ce naiba fac, ma agit din oficiu, necontrolabil...simt eu ca vine ceva...iar vine ceva.
Citesc, razant, ca nu se prinde nimic de mine...ca nu mai ma pot depersonaliza de nici o culoare, ca nu mai pot schimba macazul, ca nu stiu de la ce dracu a pornit toata nebunia asta, desi aud in telefon tot mai des, ca o sa treaca, ca e o faza, ca o sa fiu ok,ca ma obisnuiesc fara iubitul meu, ca linistea se obtine cand te tine cineva de mana.
Fac 24 de ani si ma uit in urma, ma uit la altii cu 24, ma uit la ce vroiam,la ce aveam trasat si nu stiu, ma vad focalizata putin gresit, putin stupid si nerealist...chinuita de frica de a ma rata, de a fi umana sau a naibii si egoista, la imensa lupta cu viata, de a ajunge sus,unde sa fiu in siguranta de orice adeverinta, undeva unde sa fie cald si sa imi placa.
De alte previziuni, de alte momente cand as claca, cand imi zic ca am si eu dreptul sa o iau razna, sa fiu nebuna, ca am dreptul sa nu mai ma gandesc la nimeni, nici macar la mine...dar apoi vine tampita aia de linie de plutire, la oamenii care au stat aici si nu au clacat si nu mi-au intors spatele, care probabil au avut si ei ganduri din astea.
Daca odata am zis ca sunt Dumnezeu si papusar, am nevoie acum de niste ate, altele decat cele din capul meu, altele decat cele pe care le stiu...si o sa vina un soc, stiu cumva, il simt, un fel de premonitie...
ma mai gandesc si la ceva de liniste, poate e de la hormoni, poate e de la caldura sau de la mancarea eco pe care am trecut,sau poate de la oboseala cronica cu care m-a diagnosticat mama...sau poate chiar innebunesc.
E vacanta si...e prea liniste si toata lumea imi zice sa ma calmez...as vrea sa stiu croseta, broda...sa fac cipca la poale, fiindca filmul asta are o vedeta prafuita.
Cu toate panzele sus, pana la capatul pamantului, un sir de dominou.

trage cortina si judeca

Lectii despre durere, despre povesti si oameni...nu exista nici unde.

Exista experienta, sinceritate, povesti si oameni care te urasc doar pentru ca existi, oameni care vor sa te manance si iti judeca fiecare cuvant, fiecare actiune, fiecare pas...si oameni cu care iesi la un pepsi si te simti bine.

Azi am fost cu Ralu la insomnia. am povestit ,cred ca defapt eu m-am plans mai mult si apoi am meditat si am schimbat macazul brusc.

de azi, nu ma mai inchin, nu mai fac fapte bune cand latra cainii, nu mai dorm plangand pe acelasi refren cu de ce si pentru ce...de azi, dupa o minunata discutie cu o minunata amica de fluturi, am ajuns la alta dimensiune a filosofiei de viata...
Acasa, inca nu am gasit nici un loc, dar am muncit la articole, la tehnoredactari, la un nou proiect artistic ce ma bantuie si pe care de data asta o sa il pun in practica si o sa il public pe vimeo...si nu pentru cine sau pentru cand,ci pentru sufletul meu,pentru lucrurile gratis si pentru cele ce costa, pentru nesfarsitele povesti si gramatica fanteziei.

suflet batran fara loc

In timp, inveti (Jorge Luis Borges)

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ' maine ' este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul... Buna dimineata, mai obosita putin,dar mai fericita cu un zambet,cu o lacrima,cu o sina de tren. Ieri am avut discutii cu mama, cu mama indepartatului meu iubit, cu bunicii, cu complicata situatie a cuplului nostru si din punctul de vedere al mamelor.oficial, tot eu sunt cu aere de superioritate, cu figuri,cu limbaj bombastic,din cel al bunicilor si al iubitului meu mereu alaturi de cei ce ma striga, ce au nevoie de mine...chiar daca tot ei sunt cei care de multe ori ma pun la perete, nu ii judec si nu uit totusi sa ii amintesc in rugaciunile mele...chiar daca...si totusi,din punctul meu de vedere cand sufar si cand ma doare, daca se ridica piatra asupra mea, imi ridic vocea si zic ce am de zis. E dificil, recunosc in mod oficial ca sufar, ca mi-e greu sa ma adaptez si ca trebuie sa imi revin si sa ma obisnuiesc, mai ales cu tot teatrul pe care trebuie sa il joc, ca e bine, ca asta este si ca nu plang, nu m-am schimbat, ca nu imi vine sa trag picioare in garduri,dumnezei si maturi si sa urlu ca sunt singura, nu fizic dar..sunt singura impotriva unei lumi nebune...eu cu iubitul meu eram unitatea care era in razboiul rozelor;noi si Lumea.Noi si Nebunia. Noi si angajatorii. Noi si Viata. Moartea si Noi.Noi si atat!  Dintr-o data nu mai am cum sa intind mana si nu mai am cum sa ating degetele calde si nici privirea care facea sa rasara soarele in sufletul meu! Dar supravietuiesc, traiesc,sunt prezenta...respectati momentul acesta, nu ma sprijiniti daca nu simtiti ca sunteti de acord, dar nici nu ridicati piatra, fiindca echilibrul e mai fragil ca niciodata si sunt sub linia mea de plutire...probabil,invat sa inot.

vis de dupa multa vreme de absente

Eu nu am mai visat....cam de 2 ani nu am mai visat nimic.
De o saptamana incoace visez ca stau de vorba cu Dumnezeu, ca ii povestesc despre viata mea si despre deciziile mele si imi cad dintii..se fac moi si cad iar in gura mea se face o balta de sange si multe spume rosii, iar eu intind palma si ii explic ca totusi, mai am voce si el imi zice ca si foarte putin pana am sa mor de tot....

Tare, acuma, cum m-am lasat de psihologie si de talmes-balmes si m-am dus la filosofie....am cautat si eu ca toti prostii in dictionarul de vise, desi stiu ca interpretarea se face in alt mod, dar totusi :"Cele mai frecvente scenarii includ imagini terifiante: iti cad dintii in palma, cad unul dupa altul doar la o simpla apasare sau atingere, crapa sau putrezesc. Astfel de vise nu sunt numai socante dar lasa in urma o stare de disconfort. Haideti sa vedem ce inseamna.

Pe scurt inseamna pierdere. Pierderea imaginii, teama de a nu fi ridicol, pierderea tineretii (femeile la menopauza viseaza des ca le cad dintii-dar aceasta se asociaza si cu pierderile masive de calciu din aceea perioada).Persoanele malnutrite viseaza deasemenea frecvent caderea dintilor.
Poate insemna faptul ca minti sau pierderea puterii, a potentei sexuale, a sanatatii.
Pierderea credintei sau a increderii in ceva sau cineva, pierderea banilor .
De asemenea, cea mai frecventa interpretare –si cea mai sumbra dintre toate, este aceea ca daca atunci cand visezi ca iti cad dintii simti durere pierzi pe cineva drag iar daca nu simti durere afli de pierderea unei persoane de care nu te simti legat.

Nu-ti doresc sa visezi ca-ti cad dintii niciodata."

Acum, ce este amuzant, ca interpretarile sunt diferite....simbolistica la fel....acuma,cert este ca la mine in subconstient e clar ca e una mega varza....care se va sedimenta cu timpul.

E ciudat, sa visez dupa atata timp, foarte ciudat si abstract, mai ales ca dimineata ma trezesc foarte obosita si dusa pe alta lume....nu stiu, sa salut cu bucurie visele- poate or sa vina si din alea roz bombon cu norisori si acadele- sau sa ma apuc de scris teze filosofico-psihologice, sa mai ingros randurile si citatepedia :))

Explicatii pentru visul: Dumnezeu

1. Dumnezeu

Daca visezi ca esti in prezenta lui Dumnezeu inseamna ca s-ar putea sa te afli in serviciul altora si ca s-ar putea sa fii multumit daca te adaptezi diverselor situatii .

2. Dumnezeu

Fericire mare, sanatate, bunastare, vei invinge raul - ca ti se arata - cel mai mare semn de faima - inchinandu - te Lui - izbavire - in camera ta - te vei izbavi de tot raul - primind binecuvantarea Lui - stima oamenilor de bine - rugandu - te - consolare, mangaiere - slavind pe - bunastare - vazand pe - bucurie, succes sigur - vorbind cu - mare binecuvantare, fericire.

3. Dumnezeu ca ti se arata

Cel mai bun semn de fericire.

Explicatii pentru visul: Moarte

1. Moarte

Trecerea intr-o alta etapa, renuntarea la vechile tipare ale vietii, la stereotipuri si prejudecati si trecerea intr-un nou nivel de toleranta si iubire de sine - trecere catre altceva - nevoia de schimbare, de reculegere, situatii imprevizibile, ciclicitate si lectii ce trebuie invatate - un nou inceput, sansa si incredere in fortele proprii. Deci, foarte interesant...inseamna ca urmeaza o etapa in care o sa fiu fericita sau ca s-au dus toate....ciudat este ca nu mi-am dat voie decat sa fac planuri de cariera,sa fiu vesela si sa muncesc extra....deci...inca o gura de cafea si ca la spectacol la viata mea

femeie fara directie,in ploaie si vacanta

Ok, sunt neadunata, dar intr-un stil barbar...ma iau la plame in fiecare dimineata.
Sunt racita, obosita, mega depresiva in stilul cel mai stupid...adica nici o reactie, blank total pe interior si asta la mine este de mega rau....ca nu exista sa nu am eu nici o reactie,nici o voce interioara,nici un pitic.

Sunt acasa la ai mei..iubitul meu priveste golful din San Remo si imi vine sa construiesc corabii, aeronave care sa mearga pe focul dorului sau nu stiu, sa dau pagina la alte imagini. Sunt racita, plamanii mei fac greva, tusesc ca un pacient englez, ploua si e frig si inca nu am inceput practica.
Ma trag pe cur inapoi...singura data in viata mea cand is satula de toate...mega obosita, cu ochii pe mail ca poate se intampla sa reusesc sa fac practica la traduceri, mai putin la primarie, poate azi mi se repara imprimanta si deci....o sa fie o problema existentiala in minus, la care oricum nu stiu cum sa fac fata....imi vine sa imi iau papucii si sa plec...asa...kilometrii intregi pana ma evapor. Nu o sa ma evapor fiindca nu e un film frumos regizat....in cotidian nu te evapori nici sa invoci toate zeitatile lumii si nici gumele de sters epice.
Nu se intampla nimic, nu mi se intampla nimic, nu dorm,nu respir cum trebuie, nu mai imi place nimic....

Sunt o oaie pierduta....