Spinul desertului

Charles Dickens: "Să ai o inimă care să nu devină nicioadată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească."

In timpul cursului de semiologie(la care eu nu eram prezenta pentru ca meditam in crasma mareata filosofeala ce urmeaza sa o cititi) am desenat nemultumirea zilei.

Insomnia,stiti voi unde este,tare aproape de faculta,loc de meditat singular,sau de mari aere boeme cand esti cu tovarasii artisti .
Bun,nelinistea mea metafizica s-a nascut din neatentia unui ilustru nu stiu ce mare talent divin,ca nu am putut sa inteleg ce facea ca le stia pe toate din gura( practic nu l-am probat asa ca imi rezerv dreptul la scepticism)si iubita lui,care era pe post de pian dupa cum isi tot acorda firele de par lung si carliontat.El era atent sa se dea in spectacol,ea sa ofteze cu ochii spre clape.

De ce femeia mobila?
pentru ca femeile simt asta mai des si se plang,din ochi sau vociferand.
totusi,nu discriminez pe nimeni,asa ca or fi si barbati care se simt mobila,doar ca printre amicii mei nu mi s-a plans nimeni de asta,dar revenind la oile noastre ma reintorc la tema centrala.

Femeia mobila o puteti recunoaste dupa privirea pierduta,femeia ce sta intr-un colt (pt ca e lasata acolo nu pentru ca s-a pus acolo ca sa observe ceva-cum fac eu cand ies in jungla),femeia care ofteaza si se pierde in ganduri.Bun,dupa ce am identificat specimenul,acuma ma regasesc si eu in tagma asta,doar ca eu ma regasesc acasa,in timp ce iubitul meu se joaca,sau se uita la tv sau trage pisica de coada(literalmente,pentru ca am adoptat o pisica,sa fie scuza plauzibila).
Asa,pai eu nu cer atentie permanenta pentru ca nu sunt o persoana cu dizabilitati dar,pic si e in visare cand suntem amandoi acasa si el e ocupat nevoie mare.si atunci....ma imaginez un robinet.

Un robinet cu un suvoi puternic de apa,un suvoi in fuga spre teava de scurgere,un suvoi spalat de toate si de toti,alunecand spre statiile de epurare si ajungand la robinet curata si calma.
Partea a2a este un dulap,cu o oglinda mare (recunosc ca asta o joc si la unele cursuri unde ma plictisesc ca toate ghearele de matza dorminda)care reflecta tot ce vine din afara si care se prelinge spre compartimentul de jos,care e plin cu carti.Moment in care daca sunt acasa imi iau o carte si citesc pana viata mea se duce in pagini si traiesc altceva,alungandu-mi iubitul aterizat in pat cu mana ca si cum l-as izgoni cat sa nu-mi intrerupa viata de dincolo...daca sunt la cursuri ma adancesc mental in paginile ultimei lecturi unde pot sa-mi modific poveste si sa fac nazbatiile pe care autorul nu le-a scris din cauza subiectului impus si imaginatiei proprii,ca deh,doar e cartea omului si-si permite.

E placut,e o scapare plina de adrenalina si posibilitati,la facultate,posibilitati reduse pe parcursul a 2 ore,acasa insa posibilitati lalaite mai multe ore vii si colorate.

In rest,incep sa invat sa desenez,cu manuale si instrumente,ca sa pot evada intr-o zi in ceva mai conturat si mai aproape de ceea ce vad eu cand calatoresc in afara pielii ce respira.

pleaca,in tara iubirii...totusi,romania-franta inseamna o bucata de drum insingurat.
pleaca acum cand a venit toamna,prea cazand frunzele in cluj,ramane inima mea descoperita.

eu sunt femeia asteptare ce nu stie sa astepte..asteptare pentru ca pana la el i se pare ca am visat bucati din cum va fi cu noi,nesfarsita mea nestiere inseamna doar...prea mult,prea rece,prea poze,prea dramatica dramuire a timpului asternut intre noi.

sunt copil cuminte...am plecat ochii,sa plece el macar..sa nu regrete ca si mine indepartata insorita africa pentru o viata domestica...panza de paianjen destramata acus in noiembrie...

deci,nu stim ce e iubirea,dar stiu cum si cu ce se mananca...

femeia asteptare invata(poate) sa nu uite,sa simta,sa stearga praful de pe inima,din cand in cand.atat cat sa nu doara....posibil sa doarma uitand

sa va spun despre ce se intampla cand : iubesti asa mult si te-ai topi in celalalt,cand totusi urmatoarea clipa parca iti aduce dorul de a te indragostii.

nu m-as putea indragostii,iubesc in explozie,dar iubirea asta mi-a secat dramele,cuvintele,lacrimile,sufletul.
stau intinsa ca o lingurita de dulceata,ma vad ochii mei si-ar intoarce privirea a scarba,ii vad si eu ca ma vad,ii stiu si eu cum se uita,din exterior in afara sentimentului,depasind contururile.

n-am drama,despre ale altora nu pot scrie,ma ating ca un bisturiu dar nu-mi dau puls.
mi-as fi manjit tamplele cu o alta personalitate,nu se iveste sansa de a pacatui,macar cu gandul,pana si gandul e a iubitului meu,clipa de clipa,calcand ciuda pe ciuda mea.
am 2 cutiute in mine,fata in fata,nu e loc de cafea intre ele,nici sa se scuipe una pe alta nu incearca,nici una nu e fara de pacat,asa ca pietrele nu se ridica sa-mi elibereze sufletul de povara prin zvacnirea lor.raman in balans.

sa-ti spun despre cum ma stiu cand ma stiam eu

Oficial...renuntand la Psihologie am intrat la Filosofie...
cladire mare,secretara dulce si saritoare...vorbeste cumva ca si o foarte draga femeie model din trecutul meu...acelasi ton,aceeasi expresie faciala...a fost dragoste la prima vedere...deja mi-e draga imensa cladire din M.Kogalniceanu...
deci,am renuntat sa vindec ranile,ingropata in cele prea multe dureri,am ajuns sa pierd tot ce stiam concret...caut in intelepciune,caut in drumul pe care trebuia sa il iau de la inceput.
Poate dupa o sa revin,inteleapta si cu un spirit perete care poate sa vindece sufletul fara sa-si puna osul in temelie...doar empatie generala

Oficial...renuntand la Psihologie am intrat la Filosofie...
cladire mare,secretara dulce si saritoare...vorbeste cumva ca si o foarte draga femeie libera din trecutul meu...acelasi ton,aceeasi expresie faciala...a fost dragoste la prima vedere...deja mi-e draga imensa cladire din M.Kogalniceanu...
deci,am renuntat sa vindec ranile,ingropata in cele prea multe dureri,am ajuns sa pierd tot ce stiam concret...caut in intelepciune,caut in drumul pe care trebuia sa il iau de la inceput.
Poate dupa o sa revin,inteleapta si cu un spirit perete care poate sa vindece sufletul fara sa-si puna osul in temelie...doar empatic