Charles Dickens: "Să ai o inimă care să nu devină nicioadată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească."
Suntem acasa la bunici de sambata...dormim,mancam si ne plimbam prin ploaia de toamna..ne iubim mult si cuminte,ascultam un radio lacrimogen si dansam prin casa...sunt multe mangaieri...e mai al meu ca niciodata.
Aleg inca sa cred ca odata ajunsi acasa la noi nu ne perverteste Clujul din nou la afectivitatea citadina...adica un toc poc in fuga,sex pervers in cantitati industriale,desuuri de dantela neagra si vin,iesiri separat alandala cu amici mai mult sau mai putin inteligenti,dulci,interesanti...
noua ne place aici,cat si cum mai cad frunzele,cam cat si cum ne trec noua zilele,cat si cum e liniste si susur de ploaie,cat si cum se intalnesc buzele umede dupa un ras copios,cat si cum ni se intalnesc privirile peste farfuriile de supa si mainile noastre care se cauta automat pe sub masa...degetele alea stranse fac cat marea lui moise impartita in 2.
Aleg inca sa cred ca odata ajunsi acasa la noi nu ne perverteste Clujul din nou la afectivitatea citadina...adica un toc poc in fuga,sex pervers in cantitati industriale,desuuri de dantela neagra si vin,iesiri separat alandala cu amici mai mult sau mai putin inteligenti,dulci,interesanti...
noua ne place aici,cat si cum mai cad frunzele,cam cat si cum ne trec noua zilele,cat si cum e liniste si susur de ploaie,cat si cum se intalnesc buzele umede dupa un ras copios,cat si cum ni se intalnesc privirile peste farfuriile de supa si mainile noastre care se cauta automat pe sub masa...degetele alea stranse fac cat marea lui moise impartita in 2.
a venit toamna,strange-mi inima sub bluza ta...un colt de buza rontaie pleoapa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu