joi, 2 decembrie 2010

pentru neguri spulberate

Ma iert pentru ca am fost obsedata de activari pentru telefonia fixa, pentru ca am tras cu dintii de clienti dupa ce am citit o duzina de carti de genul : Cum sa vindem, Cum sa obtinem ceea ce vrem, Cum sa manipulam etc.
Ma scuz in genunchi pentru ca am uitat de CUVANT si-am devenit obsedata de bani si de servici, de licente pe call center, de publicitate si de munca pentru munca si nu pentru suflet.
Am inceput convinsa de bine, de abilitati extraordinare, de faptul ca o sa fac fata la niste tipete din background cu n activari, daca nu nici o pauza si ore peste program...ma iert ca am pornit optimista si mi-am scos sufletul pentru ceva ce nu merita,pentru o experienta cam eterica si pentru scepticismul cu care am tratat refuzurile.
In curand o sa ma iert si pentru ca nu am mai fost EU, desi am tinut cateva zile cu dintii de firea mea comunicativa si deschisa, care in stare naturala si fara scripturi si urlete ar fi mutat muntii din loc si ar fi despicat apele....si mai ales pentru ca am crezut ca nu este peste puterile mele sa fac asta: sa vand prin telefon servicii de comunicare.

Am castigat o experienta, am trait intre oameni minunati, cand nu erau stresati, intre colegi funny si care au devenit personali acolo unde eu am dat gres si nu am reusit.
Am invatat ca pot sa lucrez cu oameni, cu cuvinte, cu limbaj corporal daca suntem fata in fata, daca vorbesc personal si mai ales m-am lepadat de statutul de papagal.

Cel mai important, cartile sunt dragostea mea, oamenii draguti si inteligenti sunt pasiunea mea si ca jobul meu va trebui sa integreze contact vizual, discutii sincere, scenarii realiste si experienta de la om la om....si-am mai auzit cateva povesti de viata care mi-au dezvaluit adevaratul feed-back al comunicarii.

Sunt fericita. Am demisionat. Sper sa primesc un job in thenoredactare, in publicitate,dar sa fie vorba de creatie si de oameni in carne si oase, sper sa imi fac o licenta superba pe comunicare si sunt sigura ca daca imi doresc asta cu suficienta ardoare, pana la urma calea mea nu va fi bantuita de neguri si fum.

Un comentariu:

Alina Iga spunea...

sunt sigura ca vei reusi in tot ceea ce iti propui, asa cum ai facut si pana acum,pentru ca tu esti o luptatoare si unii dintre cei mai speciali oameni pe care eu ii cunosc. chiar daca dam gres ne ridicam si o luam de la capat si luam totul ca pe o experienta asa cum ai zis si tu.mi-e dor de tine draga mea....te pupa dulce cineva care nu te-a uitat.iti doresc mult succes in tot ceea ce faci