Daca m-as uita la mine in oglinda, probabil as fi o poza a altei femei....
Mi se pare ca nici eu nu ma voi cunoaste cu adevarat vreodata....cel mai mult pot sa ma intuiesc, sa ma simt din departari.....
O parere vaga am despre ce ar insemna sa ma caut, niciodata nu stiu cum e sa ma gasesc,sau ce ar trebui sa gasesc atunci cand voi sti ca am gasit....mi-e teama sa nu fi trecut peste momentul cand m-am gasit.
E o ceata totala aici, bajbai prin intuneric si totusi uneori simt ca sunt asa aproape de marginile mele ca as astepta sa vad piscuri ascutite, dar se dovedesc margini boante, reci si goale, iar sufletul meu pleaca in pribegie inca odata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu