luni, 1 octombrie 2012

mă simt oarecum

si-am să fiu viu
pentru că eu nu sunt o ea ci
paşi de motan cu alint

mă recomandă viu
şi-un zâmbet zglobiu
îmi spune că ştiu
cum bate vântul

încotro fug şoarecii
de ce păsările au nostalgii
şi-s oameni cu sufletul strâmb
despicaţi în -suficient şi- îmi doresc

şi-am să fiu viu
când să fiu Ea
va conţine doar urma ţipătului
în oglindă

Niciun comentariu: