lenevia este induse de un demon.zapand...am ajuns la alfa si omega si am ramas,se vorbea de clasificarea demonilor,facuta de Augustin cel studiat si de mine la facultate...cand zice Spike in melodia lui sa dai vina pe biserica,sa zici ca te-a posedat dracu radeam...totusi,in ultima vreme dau de opere si autori in emisiunile mari de la tv,Banchetul lui Platon, Abelard cu iubirea curteneasca,Augustin, Aristotel..deci se promoveaza filosofia...si intamplator ma suna oameni sa ma intrebe...ai citit,tu stii..spune si mie ca am vazut la tv dar cartea e prea grea pentru mine..si eu incep clasificarile si explicare lecturilor,resume si alte treburi.
Nici mie nu imi e usor sa citesc filosofie, chiar daca cei care ma cunosc ma intreba despre toate temele mari,sa stiti ca eu ofer mereu numai ce retin si ce imprim in stilul meu,nu sunt o biblioteca sau un dex...si incep cu imi aduc aminte ca eu am citit,profu a predat ceva dar cam ce stiu eu e diferit si poate nu cea mai buna varianta.
Undeva,in imaginar,traiesc intr-o lume a momentelor in borcane,a amintirilor puse la pastrare pe rafturi imense...si sa stiti ca scribd, bochiseste multe carti,multe informatii, eu sunt tipa cu clasificarile la telefon. Poate intr-o zi o sa fiu platita pentru raspunsuri...cred ca dupa filosofie ma reapuc de psihologie :D sfatuita pe tema asta si incurajata din toate partile
poate
luni, 12 decembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
nu ma rata,sare ma
imi place sa cred ca oamenii care au trecut peste mine isi aduc aminte cat de placut era sa pierdem vremea impreuna.
eu ma gandesc la toti pe care i-am pierdut pe drum...la clipele faine si demente,la cuvintele spuse,la sticlele golite,la visele prelungite si impartasite,la vorbele dragi si vesele,la cele triste.
La tot ce am scris,trait,planuit impreuna si s-a intamplat pe jumatate sau pe jumatate prea mult.
As vrea sa pot sa spun,sa aud voci,sa vad fete.
pana atunci,noaptea,inainte sa dorm,rememorez si le urez mental bine,caldura,iubire si prieteni mai buni,mai drepti,mai dragi
eu ma gandesc la toti pe care i-am pierdut pe drum...la clipele faine si demente,la cuvintele spuse,la sticlele golite,la visele prelungite si impartasite,la vorbele dragi si vesele,la cele triste.
La tot ce am scris,trait,planuit impreuna si s-a intamplat pe jumatate sau pe jumatate prea mult.
As vrea sa pot sa spun,sa aud voci,sa vad fete.
pana atunci,noaptea,inainte sa dorm,rememorez si le urez mental bine,caldura,iubire si prieteni mai buni,mai drepti,mai dragi
vineri, 18 noiembrie 2011
zodia cancerului
Ma gandesc serios la responsabilitati, la toate planurile care le-am facut si care nu se implinesc nici de acum inainte,dupa cum merg lucrurile.
Am ceva normal, confortabil.... cumva...nu stiu daca efervescenta si soiul femeiesc special a disparut,l-am simulat sau chiar l-am avut...azi, chiar simt ca doar culoarea la par este ceva excentric...nu mai vorbesc in versuri, nu mai gandesc diferit, doar visez....si noapte se termina brusc.
Altele, chiar daca nu au dreptul,dau buzna....mi-as dezobisnui sa fiu altruista, sa fiu buna, sa ma gandesc ca deranjez, ca nu mai are rost....imi doresc sa traiesc doar pentru binele meu, pentru cheful meu, pentru placerile mele.....ar merge asta ca si terapie la zodia nefasta in care m-am nascut.
Am ceva normal, confortabil.... cumva...nu stiu daca efervescenta si soiul femeiesc special a disparut,l-am simulat sau chiar l-am avut...azi, chiar simt ca doar culoarea la par este ceva excentric...nu mai vorbesc in versuri, nu mai gandesc diferit, doar visez....si noapte se termina brusc.
Altele, chiar daca nu au dreptul,dau buzna....mi-as dezobisnui sa fiu altruista, sa fiu buna, sa ma gandesc ca deranjez, ca nu mai are rost....imi doresc sa traiesc doar pentru binele meu, pentru cheful meu, pentru placerile mele.....ar merge asta ca si terapie la zodia nefasta in care m-am nascut.
marți, 1 noiembrie 2011
intaiul
prima gura de cafea intra in clasa a-Ia
prima fata pe care o vad mi-o intoarce oglinda.
de dimineata caini ce latra brambura si pasari ce nu au zbor
toti cauta o firimitura de paine, de timp, de cafea, de speranta.
Pai daca e marti, sa fie estetica pana la ora 14...apoi mai vad de pe geam cum se scutura padurea. Nu-s melancolica, nu-o obosita, sunt cu nasul in alte carti...si-mi spun mereu ca mai este ceva de citit, ceva de agatat, ceva de controlat,ceva de bine.
As manca prajituri!! Invat sa spun NU....prietenei mele care adora dulciurile...pe restul ii impac rontaind un morcov...as vrea chipsuri...ma tot uit la cartofii de pe balcon...dar sa nu...nu e voie...
Ar mai fi de spus ca mi-e lene si groaza si nu am chef sa se faca seara si sa treaca si azi.
Ca om,amestec timpurile dupa bunul plac, inca nu stiu care e pretul pe care il platesc pentru asta!
prima fata pe care o vad mi-o intoarce oglinda.
de dimineata caini ce latra brambura si pasari ce nu au zbor
toti cauta o firimitura de paine, de timp, de cafea, de speranta.
Pai daca e marti, sa fie estetica pana la ora 14...apoi mai vad de pe geam cum se scutura padurea. Nu-s melancolica, nu-o obosita, sunt cu nasul in alte carti...si-mi spun mereu ca mai este ceva de citit, ceva de agatat, ceva de controlat,ceva de bine.
As manca prajituri!! Invat sa spun NU....prietenei mele care adora dulciurile...pe restul ii impac rontaind un morcov...as vrea chipsuri...ma tot uit la cartofii de pe balcon...dar sa nu...nu e voie...
Ar mai fi de spus ca mi-e lene si groaza si nu am chef sa se faca seara si sa treaca si azi.
Ca om,amestec timpurile dupa bunul plac, inca nu stiu care e pretul pe care il platesc pentru asta!
luni, 31 octombrie 2011
multi
n-am talent la desen oricat as exersa
nu-mi creste parul si unghiile oricate vitamine si leacuri as folosi
simte nevoia de dulce oricat de contraindicat ar fi
sunt ingropata in carti pe toate domeniile
nu pot sa opresc grijile,entuziasmul, delasarea sa vina oricat ma straduiesc
sunt in anul 3, se termina facultatea, nu ma simt filosoafa, nu scriu mari gandiri si meditatii si asta mi se pare ca e tragic...banal..ca si cum toate materialele s-au irosit,banii pe carti s-au dus ca apa pe sambata, nu mai gasesc raspuns nici in mine,nici in oameni,nici in intelepciuni...se duce ziua ca sa vina alta si cu toate ca am stabilitate nu pot sa stiu daca e bine...iau decizii mari si decizii mici si nu sunt multumita...parca stau pe loc...realizez ca e bine ca nu am un job foarte serios, cu program fix, ca vine licenta, ca citesc in engleza toata bibliografia si ca nu vad sensul...ca stau intr-o lume din bucatele si ca simt ca nu e bine,fara sa localizez clar ce anume.
Am primit de la Erick de ziua mea o carticica...cu imbunatatirea visului, cu clarificarea scopului in viata..mna..caietul ala se scrie, timpul in care ar trebui sa ma schimb ticaie si totusi...daca stau sa ma uit mai adanc, nu prea vad nimic obiectualizat.
Poftim, am zis tot...habar nu am de ce :D
nu-mi creste parul si unghiile oricate vitamine si leacuri as folosi
simte nevoia de dulce oricat de contraindicat ar fi
sunt ingropata in carti pe toate domeniile
nu pot sa opresc grijile,entuziasmul, delasarea sa vina oricat ma straduiesc
sunt in anul 3, se termina facultatea, nu ma simt filosoafa, nu scriu mari gandiri si meditatii si asta mi se pare ca e tragic...banal..ca si cum toate materialele s-au irosit,banii pe carti s-au dus ca apa pe sambata, nu mai gasesc raspuns nici in mine,nici in oameni,nici in intelepciuni...se duce ziua ca sa vina alta si cu toate ca am stabilitate nu pot sa stiu daca e bine...iau decizii mari si decizii mici si nu sunt multumita...parca stau pe loc...realizez ca e bine ca nu am un job foarte serios, cu program fix, ca vine licenta, ca citesc in engleza toata bibliografia si ca nu vad sensul...ca stau intr-o lume din bucatele si ca simt ca nu e bine,fara sa localizez clar ce anume.
Am primit de la Erick de ziua mea o carticica...cu imbunatatirea visului, cu clarificarea scopului in viata..mna..caietul ala se scrie, timpul in care ar trebui sa ma schimb ticaie si totusi...daca stau sa ma uit mai adanc, nu prea vad nimic obiectualizat.
Poftim, am zis tot...habar nu am de ce :D
luni, 24 octombrie 2011
nu-s in canal melancolic
toamna a inceput sa numere primele clipe din anul 3.
bolunzenie cu contracte, restantele,codurile,licenta...
materiale ,materiale...oboseala si cursurile cu cele mai pompoase cuvinte. fac alergie mai rau ca in orice alt timp...
frig prin sala..ce daca-i Babes?! Merge caldura pana pe la 14..dupa aia...suflam aburi pe nas sa ne distram...cafea de la tonomat,pana e calda...si ajung acasa calcata in picioare de pe 25, cu o multime de pusti ce se freaca de mine ,mai se pun pe scaun...in zilele cand suntem norocosi si puhoiul mai pleaca si cu altele busuri...
sunt vie,in principiu nu imi vine sa cred ca se termina studentia si anul asta e dificil, orgolii multe si programe de disciplina....
astept toamna viitoare sa imi permit sa pis si eu ochii melancolic!
bolunzenie cu contracte, restantele,codurile,licenta...
materiale ,materiale...oboseala si cursurile cu cele mai pompoase cuvinte. fac alergie mai rau ca in orice alt timp...
frig prin sala..ce daca-i Babes?! Merge caldura pana pe la 14..dupa aia...suflam aburi pe nas sa ne distram...cafea de la tonomat,pana e calda...si ajung acasa calcata in picioare de pe 25, cu o multime de pusti ce se freaca de mine ,mai se pun pe scaun...in zilele cand suntem norocosi si puhoiul mai pleaca si cu altele busuri...
sunt vie,in principiu nu imi vine sa cred ca se termina studentia si anul asta e dificil, orgolii multe si programe de disciplina....
astept toamna viitoare sa imi permit sa pis si eu ochii melancolic!
miercuri, 5 octombrie 2011
Mangaierile filosofiei
Miercuri. Boethius la licenta, Mai este un Boetius din Dacia....dar,cred ca pica bila pe primul....mangaiere in declin.
Sapte reguli, atat stiu eu despre sus numitul care va ajunge sa ma obsedeze.
Imi place numele,suna seducator si pagan,decadent chiar...ma gandesc la filosofia hedonismului defapt, asta clar o sa fie unul dintre cuvintele de pus la lada mea de cuvinte de placere. Categoric, imi place, are un aspect catifelat la pronuntare....in rest..e miercuri si e jumate de saptamana....cam atat si oboseala
Sapte reguli, atat stiu eu despre sus numitul care va ajunge sa ma obsedeze.
Imi place numele,suna seducator si pagan,decadent chiar...ma gandesc la filosofia hedonismului defapt, asta clar o sa fie unul dintre cuvintele de pus la lada mea de cuvinte de placere. Categoric, imi place, are un aspect catifelat la pronuntare....in rest..e miercuri si e jumate de saptamana....cam atat si oboseala
vineri, 9 septembrie 2011
uneori si pe gura
trag aer in piept
doar pe gura intra atat de adanc
undeva in lume exista un bar de oxigen
noi suntem padurile care se desfrunzesc
promit sa nu mai ajut
promit sa ma dedic respiratiei
cu gura prea deschisa.
Fiindca astazi e vineri. Vineri degeaba. Tensiunea creste. Uimirile mele vis-a-vis de oameni,cresc si mai mari.
Va trebui sa iubim tacerea, de parca intre noi lunile astea nu au pus o tacere...doar cuvintele mai isi au rolul aia.
Probabil,cand voi fi deasupra, ii voi trimite un mesaj...imi place iubitule si mi-a fost dor....si o sa ma misc mai sus putin, cu mana intinsa, sa las pentru o clipa telefonul pe birou....cred ca asta ar fi doar inca o ciudatenie pe care o sa o invete inimi despre mine...
Si cred ca eu o sa ma gandesc...la multe cuvinte care suna mai bine spuse cu buzele, degetele mele sunt alte buze si bizarul situatiei ma incremeneste.
Ce doamna o sa devin, cu toate ca as gati supa din os de (om).
doar pe gura intra atat de adanc
undeva in lume exista un bar de oxigen
noi suntem padurile care se desfrunzesc
promit sa nu mai ajut
promit sa ma dedic respiratiei
cu gura prea deschisa.
Fiindca astazi e vineri. Vineri degeaba. Tensiunea creste. Uimirile mele vis-a-vis de oameni,cresc si mai mari.
Va trebui sa iubim tacerea, de parca intre noi lunile astea nu au pus o tacere...doar cuvintele mai isi au rolul aia.
Probabil,cand voi fi deasupra, ii voi trimite un mesaj...imi place iubitule si mi-a fost dor....si o sa ma misc mai sus putin, cu mana intinsa, sa las pentru o clipa telefonul pe birou....cred ca asta ar fi doar inca o ciudatenie pe care o sa o invete inimi despre mine...
Si cred ca eu o sa ma gandesc...la multe cuvinte care suna mai bine spuse cu buzele, degetele mele sunt alte buze si bizarul situatiei ma incremeneste.
Ce doamna o sa devin, cu toate ca as gati supa din os de (om).
miercuri, 7 septembrie 2011
nesimtirea de a sta cu bratele in san
Renumele meu de mama dolores sau de tipa super ok si saritoare o sa ma bage in pamant!
Complicatiile cu oamenii mai putin oameni decat as crede eu la inceput ma pun in situatii jenibile, pentru ochii mei,ca pentru ai lor, devin balaur inaripat.
A sta cu bratele in san e o atitudine foooarte raspandita si la moda.
E usor sa platesc, platesc totusi, dar nu am azil, nu am timp de salvat, pentru ca nu mai vreau!
Conform moralei crestine, am intins painea celui flamand, am adapostit pe cel fara adapost, am dat haina de pe mine...a 3a oara. Declaratie imensa: DE ACUM NU MAI FAC!
Am obosit sa imi consum resursele ca sa se puna altii pe picioare...dar pe picioarele mele. Nu sunt un leagan si nu sunt un acoperis mai mult decat imi doresc sa fiu viata mea!
Presimt ca in curand o sa trebuiasca sa fiu si eu, o persoana care se apara si isi argumenteaza dreptul la o viata simpla, naturala, in liniste si pace...si cat mai departe de orice fel de oameni!
Radar stricat pentru persoane altruiste...eu voi deveni fosta persoana altruista si o sa imi duc radarul la reparat, ca sa nu mai raman traznita si inmarmurita atunci cand este vorba despre a alege.
Complicatiile cu oamenii mai putin oameni decat as crede eu la inceput ma pun in situatii jenibile, pentru ochii mei,ca pentru ai lor, devin balaur inaripat.
A sta cu bratele in san e o atitudine foooarte raspandita si la moda.
E usor sa platesc, platesc totusi, dar nu am azil, nu am timp de salvat, pentru ca nu mai vreau!
Conform moralei crestine, am intins painea celui flamand, am adapostit pe cel fara adapost, am dat haina de pe mine...a 3a oara. Declaratie imensa: DE ACUM NU MAI FAC!
Am obosit sa imi consum resursele ca sa se puna altii pe picioare...dar pe picioarele mele. Nu sunt un leagan si nu sunt un acoperis mai mult decat imi doresc sa fiu viata mea!
Presimt ca in curand o sa trebuiasca sa fiu si eu, o persoana care se apara si isi argumenteaza dreptul la o viata simpla, naturala, in liniste si pace...si cat mai departe de orice fel de oameni!
Radar stricat pentru persoane altruiste...eu voi deveni fosta persoana altruista si o sa imi duc radarul la reparat, ca sa nu mai raman traznita si inmarmurita atunci cand este vorba despre a alege.
duminică, 4 septembrie 2011
coboara-te din realitate
maselele mele sunt niste gauri prin care dumnezeu urca
apoi eu uit sa mai cobor.
Am obsesie cu dinti...cu masele, cu flecustete, cu diamante si noroi.
Ma gandeam sa inventez niste anticonceptionale din praf de ametist...contraindicatie, cand esti copil sufli, cand esti femeie incepi sa inghiti.
Nici macar pe aproape, dar uneori sufletul meu gandeste inainte sa inceapa sa fie fericit. Mi se zbate in cap cate o tampenie, cu orele si apoi sunt trista din senin. Ca un ciob de oglinda...si citesc prea mult ca sa mai stiu de ce sau cum, ori la ce ma ajuta, caci de mine nu pot sa fug.
apoi eu uit sa mai cobor.
Am obsesie cu dinti...cu masele, cu flecustete, cu diamante si noroi.
Ma gandeam sa inventez niste anticonceptionale din praf de ametist...contraindicatie, cand esti copil sufli, cand esti femeie incepi sa inghiti.
Nici macar pe aproape, dar uneori sufletul meu gandeste inainte sa inceapa sa fie fericit. Mi se zbate in cap cate o tampenie, cu orele si apoi sunt trista din senin. Ca un ciob de oglinda...si citesc prea mult ca sa mai stiu de ce sau cum, ori la ce ma ajuta, caci de mine nu pot sa fug.
joi, 1 septembrie 2011
drept urmare
100 de cai spre fericire- ghid pentru oameni ocupati
drept urmare am stat jumatate de ora cu un kkt de fereastra de mess deschisa si nu am zis nimic.
Ce as putea sa zic? Conform ghidului acuma as salta de bucurie si implinire....yes sure,printre poze si o viata care poate ar fi fost diferita si mai fericita....dar...sa nu
Maine, inainte de restanta am duc in insomnia..sa ma vindec de depresii ca pe acolo sigur nu umbla si nu vorbesc pozele.
Astazi,cat inca mai pot,termin de recitit Kant, sa imi revin din iluziile bolnavicioase si extraterestre spatiului vital ca daca nu...cine stie ce ma pune ratiunea sa fac si dupa aia iar ma complic ,acum,cand e gata perioada de doliu emotional.
Ce tortura, cosmica, pe cand aici pe pamant, lucrurile absurde fac viata traibila..ca altceva nu mai ai de facut decat sa...te zgaiesti la ferestre reci si goale si la poze....si...in sfarsit beau cola si e soare.
Totul are un sens si o ordine!
drept urmare am stat jumatate de ora cu un kkt de fereastra de mess deschisa si nu am zis nimic.
Ce as putea sa zic? Conform ghidului acuma as salta de bucurie si implinire....yes sure,printre poze si o viata care poate ar fi fost diferita si mai fericita....dar...sa nu
Maine, inainte de restanta am duc in insomnia..sa ma vindec de depresii ca pe acolo sigur nu umbla si nu vorbesc pozele.
Astazi,cat inca mai pot,termin de recitit Kant, sa imi revin din iluziile bolnavicioase si extraterestre spatiului vital ca daca nu...cine stie ce ma pune ratiunea sa fac si dupa aia iar ma complic ,acum,cand e gata perioada de doliu emotional.
Ce tortura, cosmica, pe cand aici pe pamant, lucrurile absurde fac viata traibila..ca altceva nu mai ai de facut decat sa...te zgaiesti la ferestre reci si goale si la poze....si...in sfarsit beau cola si e soare.
Totul are un sens si o ordine!
miercuri, 17 august 2011
piciorul stabilit....
De la statusul lui Wica...lovi cu piciorul stabilit peretii casei
m-am gandit cata dreptate are.
Sunt o fata care isi baga piciorul in multe in ultima vreme...ma trezesc cu cate un ton teribil "imi bag piciorul" dar,de azi am sa zic ca imi bag piciorul stabilit....
Ieri am stat la cafea,cu Anda, cu Oana si cu Edi, cu generatia urmatoare de la cruce...dar mult mai spre seara si mai cu semne de intrebare...era buna o cafea ca sa imi pun semne de intrebare mai pe muteste.
Am primit Invata spaniola ,fara profesor...carte veche si temeinica, de la Focsani,de la cea mai super si singura mama de baiat care ar fi cea mai buna si mai super soacra...eu zic ca ar trebui sa dea lectii...si de mama si de soacra...si inca tanara si desteapta si noua si...dupa ceva ani,inca la fel de saritoare.
Si mi-a zis ca doar atat e nevoie, exist si nu mai e necesar nici o recompensa...ca exist.
Astazi, vorbesc cu Eliza despre stil...dupa ce o dimineata m-am tot uitat pe issu si pe alte publicatii...ce frumos imbracate sunt doamne si domnitele de acolo..au acel ceva..eu...intru in hainele mele ca intr-un sac...in linii mari ador rochitele,vintaje, vantuitul...dar mie nu imi iese...si atunci,fac sondaje si fur idei,ca eu nu ma regasesc in haine si nici ele in mine...mie imi vine sa stau tot cu materiale printuri si culori,legate si inodate....nimic standard...si mi-e ciuda ca a trecut vara si nu am reusit nici de data asta sa ma solidarizez cu hainutele frumoase....
dar am citit mult, mult,mult...si in cateva zile,o sa vina cu adevarat si recenziile....si dragostea mea spaniola....si lecturile si povestile in italiana si in franceza...limbile iubirii...romana deja ma claustreaza, am declarat si erotic si romantic si deja aceleasi cuvinte ma intristeaza...asa ca..pana mai e platonic si vis, pana bratele o sa cuprinda...reiau obiceiurile vechi de a lectura si de a declara cu pasiune.
Ce-mi shade mai bine, ce-mi place mai mult, ce-mi doresc mai tare...nu mai e sa treaca timpul...ci sa treaca cumva,implinit!
Parol! Imi bag piciorul stabilit!
m-am gandit cata dreptate are.
Sunt o fata care isi baga piciorul in multe in ultima vreme...ma trezesc cu cate un ton teribil "imi bag piciorul" dar,de azi am sa zic ca imi bag piciorul stabilit....
Ieri am stat la cafea,cu Anda, cu Oana si cu Edi, cu generatia urmatoare de la cruce...dar mult mai spre seara si mai cu semne de intrebare...era buna o cafea ca sa imi pun semne de intrebare mai pe muteste.
Am primit Invata spaniola ,fara profesor...carte veche si temeinica, de la Focsani,de la cea mai super si singura mama de baiat care ar fi cea mai buna si mai super soacra...eu zic ca ar trebui sa dea lectii...si de mama si de soacra...si inca tanara si desteapta si noua si...dupa ceva ani,inca la fel de saritoare.
Si mi-a zis ca doar atat e nevoie, exist si nu mai e necesar nici o recompensa...ca exist.
Astazi, vorbesc cu Eliza despre stil...dupa ce o dimineata m-am tot uitat pe issu si pe alte publicatii...ce frumos imbracate sunt doamne si domnitele de acolo..au acel ceva..eu...intru in hainele mele ca intr-un sac...in linii mari ador rochitele,vintaje, vantuitul...dar mie nu imi iese...si atunci,fac sondaje si fur idei,ca eu nu ma regasesc in haine si nici ele in mine...mie imi vine sa stau tot cu materiale printuri si culori,legate si inodate....nimic standard...si mi-e ciuda ca a trecut vara si nu am reusit nici de data asta sa ma solidarizez cu hainutele frumoase....
dar am citit mult, mult,mult...si in cateva zile,o sa vina cu adevarat si recenziile....si dragostea mea spaniola....si lecturile si povestile in italiana si in franceza...limbile iubirii...romana deja ma claustreaza, am declarat si erotic si romantic si deja aceleasi cuvinte ma intristeaza...asa ca..pana mai e platonic si vis, pana bratele o sa cuprinda...reiau obiceiurile vechi de a lectura si de a declara cu pasiune.
Ce-mi shade mai bine, ce-mi place mai mult, ce-mi doresc mai tare...nu mai e sa treaca timpul...ci sa treaca cumva,implinit!
Parol! Imi bag piciorul stabilit!
marți, 9 august 2011
nu fugi ca impiedicata
sa spun da...cand se lasa noaptea si stiu ca se uita in ochii mei.
sa zic nu cand imi suna telefonul si aud a cata oara ca ar vrea sa se inece in sufletul meu,daca imi deschid gura.
Mi-a venit pachetul de la Nemira- Urzeala tronurilor, Vibrator si revista de politica si filosofie...
beau cafea cu cam mult wiskey...si mananc paine calda de la brutarie si parca vad amelioratorii si ascult pro fm oldies si ma gandesc...ca deplasarile mele sunt jalnice.
De la punctul A-disperare maxima si tristeti apasatore la B- fericire materiala, carti,cafea. Cu ocolis...cateodata prin alte puncte abstracte si intrebari carnale.
Mi-e foame de mananc paine goala cand este atata mancare... Daca ma imbat atunci ce o sa fac. Daca eu iubesc toata viata asta cum de nu-s fericita doar ca exist.
Nu raspund..ma uit si zic..nimic...pe diferite tonuri.
Uneori cand fug, cred ca as putea sa ma impiedic...dar mi-e rusine, ca nu-i etic si moral si-as fi doar inca una care nu poate sa sustina privirile drept...
sa zic nu cand imi suna telefonul si aud a cata oara ca ar vrea sa se inece in sufletul meu,daca imi deschid gura.
Mi-a venit pachetul de la Nemira- Urzeala tronurilor, Vibrator si revista de politica si filosofie...
beau cafea cu cam mult wiskey...si mananc paine calda de la brutarie si parca vad amelioratorii si ascult pro fm oldies si ma gandesc...ca deplasarile mele sunt jalnice.
De la punctul A-disperare maxima si tristeti apasatore la B- fericire materiala, carti,cafea. Cu ocolis...cateodata prin alte puncte abstracte si intrebari carnale.
Mi-e foame de mananc paine goala cand este atata mancare... Daca ma imbat atunci ce o sa fac. Daca eu iubesc toata viata asta cum de nu-s fericita doar ca exist.
Nu raspund..ma uit si zic..nimic...pe diferite tonuri.
Uneori cand fug, cred ca as putea sa ma impiedic...dar mi-e rusine, ca nu-i etic si moral si-as fi doar inca una care nu poate sa sustina privirile drept...
sâmbătă, 6 august 2011
nu-i asa des
Si dintr-o data ma gandesc la cum sa fac pasul in spate...ciocolata se topeste pe miezul de paine pufost, ochii mei vad in ceata, mi-s dragi ochelarii doar cand dorm pe birou...pe nas mi se pare ca sunt prea lucida ca sa imi dea voie sa fiu fericita....si ma uit peste tot...in urma nu prea,ca mi-e frica.Sebik: o sa fie ok..trebuie doar sa faci un pas in spate sa take time breath in si sa te regasestiSebik: aaa si nu mai e exterioaraSebik: da..s-a schimbat balantaDelilah Butterfly: daaDelilah Butterfly: s-a schimbat balanta ca dau buzna oamenii pe mine si trantesc usile ca si cum sunt de vina ca vorbesc mult,putin,frumos,rece,tristDelilah Butterfly: si mai ales sunt de vina ca nu simt altceva decat ca mineSebik: nu ar trebui sa pui asta la suflet..probabil au asteptari pe care nu si le vad implinite tot din vina lor
Cafeaua se raceste in cana, paginile stau la rand, vorbesc cu Andrada..de data asta s-a inversat rolul si imi povesteste ea despre maximul meu...m-as uita in urma sa vad daca il gasesc acolo,dar hai mai bine sa nu.
Telefonul bizuie scurt, adica un fel de biz+u= busy u answer...si piesa e tot despre putin mai sus...
Inca am ascultat discursul din Fratii Karamazov, Marele Inchizitor, de sub balcon se aud sunete de...ceva gen taraganat, un fel de manea banuiesc, imi lalai cafeaua din cana iubitului meu, are un ursulet vesel care danseaza cu castile pe urechi...a mea cana are ursuleata cu scrisorile visand la ei doi si o luna de miere...azi nu mai vreau sa fiu fata cu scrisorile..azi vreau sa fiu si eu ursuletul dansator...de aia probabil ca nu merge cafeaua prea bine,nici telefonul nu canta pana la capat,vecinul si-a dus pepenii sus....altii sparg peretii...
M-as duce sa sun la usa..sa ma lase si pe mine...ca sa ma vindec de boala ingustimii spatiului gol.
vineri, 5 august 2011
radacina lucrurilor-inima starilor
Starea care porneste de la un cuvant...uneori joc jocul asta. Cand nu sunt cartita si nu sap in oameni.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.
Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.
Sunt un soi ciudat, fluture cu umbra de elefant si lopatici de cartita....mai mult animal decat om, dar de obicei eu vorbesc despre creierul reptilian si despre ura altora...si apoi imi vine sa rad,ca nu pot zice ca ma regasesc
intr-un om.
De ce niciodata nu ma vad in nici un om si ma reprezint doar prin animale,cu toate ca nimeni nu a parut sa observe asta, am observat eu ieri,cand vorbeam de tatuaje,de spirite, cu Bizz, iar asta mi-a atras mie atentia...pana acum, am cunoscut oameni,am admirat oameni,le-am luat unele trasaturi cu mine si le-am stapanit,dar nici cum nu am reusit sa devin imaginea unui om...nici macar a mea.
Poate cat de curand o sa am impresia ca nu mai exista nici animale si o sa-mi ramana singura alternativa sa ma reprezint ca un om, probabil o sa devin o reptila si o sa onorez imaginea de crima asupra umanitatii, de egoism,de suspine teatralice pentru public...si atunci toate animalele or sa planga cu adevarat,iar fiul omului va fi vesel, dintre bine a mai disparut o spita, spre rau,mai exista un suflet.
Si-am zis ca o sa fiu egoista si a mea.
Am zis,dar n-am facut.
Mi-a parut rau cand am observat mici atentii si am pus semnul intrebarii peste alti oameni de bine...
Dar, toate pentru ca nu m-am asteptat sa existe reptila acolo unde animalele mele au construit o casuta.
E o radacina, din cuvinte, pentru starile care vin si ma fac sa fiu omul zilei de azi, atunci, animalele fug si se lasa chemate cu greu.
Mereu,le pastrez o bucatica de ciocolata si un pupic.
duminică, 17 iulie 2011
vechiul teren
despre cat de vechi sunt obiceiurile mele pierdute....ma reobisnuiesc cu socializarea online.
Dar mi-e dor de insomnia plina ochi,cu povesti si cu priviri furisate. oile roz dorm cuminti pe terasa, levy statea bland la masa si se uita pe strada...privire absolut delicioasa, mai ales ca e recunoscut pentru calmul sau, e recunoscut de noi, desigur, cei care iubim localul si cunoastem toti ospatarii...de la povestile de viata generale pana la ce le place :D asta inseamna familia, motivul pentru care insomnia e a3a casa...si cea mai iubita.
Plec din Cluj, cu jumate sinuzita, jumate dor, jumate curiozitate si mai ales..lehamite.
4 ore de autobus, de curbe, de somnoreala....dar daca e musai si trebuie, e musai si deci asta este....sper sa revin pe 21, in cazul in care bucile mele nu o sa incaseze masiv injectii...depinde, urasc si pastilele si injectiile dar sunt solutii de criza...e crizanta si durerea asta si infectia poate sa manance din craniul meu ca dintr-un tort ponci.deci de data asta nu mai glumesc nici eu....ca si asa mare minte nu prea mi-a mai ramas...dar pana incepe faculta, o las sa umble brambura si ma descurc cu ce am.
Ma plimb dintr-o stanga in dreapta a tarii....ca un mormoloc.
Dar mi-e dor de insomnia plina ochi,cu povesti si cu priviri furisate. oile roz dorm cuminti pe terasa, levy statea bland la masa si se uita pe strada...privire absolut delicioasa, mai ales ca e recunoscut pentru calmul sau, e recunoscut de noi, desigur, cei care iubim localul si cunoastem toti ospatarii...de la povestile de viata generale pana la ce le place :D asta inseamna familia, motivul pentru care insomnia e a3a casa...si cea mai iubita.
Plec din Cluj, cu jumate sinuzita, jumate dor, jumate curiozitate si mai ales..lehamite.
4 ore de autobus, de curbe, de somnoreala....dar daca e musai si trebuie, e musai si deci asta este....sper sa revin pe 21, in cazul in care bucile mele nu o sa incaseze masiv injectii...depinde, urasc si pastilele si injectiile dar sunt solutii de criza...e crizanta si durerea asta si infectia poate sa manance din craniul meu ca dintr-un tort ponci.deci de data asta nu mai glumesc nici eu....ca si asa mare minte nu prea mi-a mai ramas...dar pana incepe faculta, o las sa umble brambura si ma descurc cu ce am.
Ma plimb dintr-o stanga in dreapta a tarii....ca un mormoloc.
vineri, 15 iulie 2011
fabrica de povesti
Eu am vrut sa ma fac pictorita, poeta,ilustratoare,ziarista,psiholoaga,profesoara,actrita,PR, organizator evenimente, florareasa...OM
E drept ca scriu povesti, ca spun povesti la cafea si ca citesc si comentez,ca ma implic in oameni,ca investesc in stari de bine si in ajutor...nu pentru cine si nici pentru ce.
Inventez stari si situatii...care inca nu sunt patentate, care fac sa fie mai bine, care aduc un zambet,sau un gand,sau un scenariu imaginar....dar pentru asta se pare ca sunt luata de lunatica si ciudatenie...prea putin de intelegere si amuzament.
As vrea sa existe o carte de bucate,despre oameni, clar, ca si retetele de prajituri, vreau omul cu crema de nervi,pac,adaug apa,sare si piper mult si trag deasupra niste nucsoara, un praf de drojdie si niste coaja de lamaie. Gata, asta e omul. Simplu.
Sau cel fericit...cu multa crema de zahar ars si pepene galben, insiropat cu rom dulce si fulgi de migdale.
Si alte si alte retete,mai scumpe sau mai accesibile, mai greu de preparat sau bune de facut cand e pofta de dulce...
Eu fabric povesti si le spun, dar devin sceptica si anti sociala cand inapoi mi se spune cat de mare o sa fie esecul meu in viata, cat de aiurea sunt, cat de mult timp irosesc si cat de tare enervez lumea....care ma cauta totusi ca sa....imi spuna cat de wrong sunt defapt...ca altfel nu imi dau seama.
Cat de inutile sunt toate conversatiile,cat de antipatice sunt toate insufletirile mele, cat de aiurea si cate obligativitate exista in cadourile mici pe care le daruiesc.
Simbolismul de azi nu mai spune nimic...dar toti isi doresc ceva simbolic si cand il primesc...vai,am indraznit sa daruiesc ceva ,precis vreau inapoi muultee..sau cine stie ce ganduri ascunse am...
Eu am fost crescuta altfel...poate de aceea autoeducarea asta...sa va spun de unde mi se trage: de la Ionel Teodoreanu, La Medeleni, invalmaseala aia de cadouri, de nebunie, de excese ,de exuberanta de mai tarziu a Olgutei....din Lorelei, din metafore...eu sunt dependenta de starea aia...cadoul,poti sa il arunci la primul cos de gunoi,daca nu iti place creionul,sau pantoful, sau pietricica sau sticla sau cerceii..sau ce am mai facut eu cadouri de-a lungul amicitiilor mele....daca esti omul care nu vibreaza ,arunca-l fara sa clipesti.
Parafrazand, in Teodoreanu, in Lorelei, mi se pare, exista scena cu Luli si cu o cofita de cirese, daca nu simti tu ca esti o cofita de cirese,nu cumpara...de acolo...toate mi se trag mie.
Boala grea, sunt o boala grea, dar lumea mea e ca o pestera fermecata...multe comori si cate un dragon fioros care loveste cateodata si peretii care il tin captiv, mai mananca cate un cutezator dar ii rasplateste pe cei care il incanta....
Mai departe...exista momentul ala cand fac eu balansul...interior, cinic si lucid...si atunci si eu si balaurul urlam cu aceeasi voce...si ne trece,dupa criza de tristete si sfasiere,impartim bomboane la copii pe strada, ne cantam incetisor muzica pamantului si ne uitam la cer. Suntem liberi, pentru o vreme, suntem linistiti,suntem fericiti si acceptam ca nisipurile curg, soarta se schimba, pleoapele se inchid si atunci, lumea nu mai are nevoie de nimic, caci lumea sunt eu si e bine.
E drept ca scriu povesti, ca spun povesti la cafea si ca citesc si comentez,ca ma implic in oameni,ca investesc in stari de bine si in ajutor...nu pentru cine si nici pentru ce.
Inventez stari si situatii...care inca nu sunt patentate, care fac sa fie mai bine, care aduc un zambet,sau un gand,sau un scenariu imaginar....dar pentru asta se pare ca sunt luata de lunatica si ciudatenie...prea putin de intelegere si amuzament.
As vrea sa existe o carte de bucate,despre oameni, clar, ca si retetele de prajituri, vreau omul cu crema de nervi,pac,adaug apa,sare si piper mult si trag deasupra niste nucsoara, un praf de drojdie si niste coaja de lamaie. Gata, asta e omul. Simplu.
Sau cel fericit...cu multa crema de zahar ars si pepene galben, insiropat cu rom dulce si fulgi de migdale.
Si alte si alte retete,mai scumpe sau mai accesibile, mai greu de preparat sau bune de facut cand e pofta de dulce...
Eu fabric povesti si le spun, dar devin sceptica si anti sociala cand inapoi mi se spune cat de mare o sa fie esecul meu in viata, cat de aiurea sunt, cat de mult timp irosesc si cat de tare enervez lumea....care ma cauta totusi ca sa....imi spuna cat de wrong sunt defapt...ca altfel nu imi dau seama.
Cat de inutile sunt toate conversatiile,cat de antipatice sunt toate insufletirile mele, cat de aiurea si cate obligativitate exista in cadourile mici pe care le daruiesc.
Simbolismul de azi nu mai spune nimic...dar toti isi doresc ceva simbolic si cand il primesc...vai,am indraznit sa daruiesc ceva ,precis vreau inapoi muultee..sau cine stie ce ganduri ascunse am...
Eu am fost crescuta altfel...poate de aceea autoeducarea asta...sa va spun de unde mi se trage: de la Ionel Teodoreanu, La Medeleni, invalmaseala aia de cadouri, de nebunie, de excese ,de exuberanta de mai tarziu a Olgutei....din Lorelei, din metafore...eu sunt dependenta de starea aia...cadoul,poti sa il arunci la primul cos de gunoi,daca nu iti place creionul,sau pantoful, sau pietricica sau sticla sau cerceii..sau ce am mai facut eu cadouri de-a lungul amicitiilor mele....daca esti omul care nu vibreaza ,arunca-l fara sa clipesti.
Parafrazand, in Teodoreanu, in Lorelei, mi se pare, exista scena cu Luli si cu o cofita de cirese, daca nu simti tu ca esti o cofita de cirese,nu cumpara...de acolo...toate mi se trag mie.
Boala grea, sunt o boala grea, dar lumea mea e ca o pestera fermecata...multe comori si cate un dragon fioros care loveste cateodata si peretii care il tin captiv, mai mananca cate un cutezator dar ii rasplateste pe cei care il incanta....
Mai departe...exista momentul ala cand fac eu balansul...interior, cinic si lucid...si atunci si eu si balaurul urlam cu aceeasi voce...si ne trece,dupa criza de tristete si sfasiere,impartim bomboane la copii pe strada, ne cantam incetisor muzica pamantului si ne uitam la cer. Suntem liberi, pentru o vreme, suntem linistiti,suntem fericiti si acceptam ca nisipurile curg, soarta se schimba, pleoapele se inchid si atunci, lumea nu mai are nevoie de nimic, caci lumea sunt eu si e bine.
joi, 14 iulie 2011
educatie pentru neliniste
Climatul socio-politic ma imbolnaveste!
Drept este ca de mica am fost eu nelinistita cu privire la viitor si-am urzit planuri pentru siguranta, multe si impaienjenite, dar bine trasate.
Cumva, intrai inapoi in nebunia mea...ca nu mai ma gasesc cand dau cu ochii de stiri, cand ma uit in jur, cand ma bantuie fel si fel de scenarii, de obicei cinice si sumbre si apoi,vocea Maestrului meu, cu linia de plutire....cel mai pacat si dureros este ca nu m-a invatat cum naiba sa faci liniste pe langa linia de plutire.
Nu cred ca reusesc, nu mai pot sa stau cu dintii pe nici un plan, siguranta mea e dusa pe apa sambetei, nu mai pricep oamenii,nu mai ii tolerez,nu mai am decat senzatia ca imi vine sa le sar in gat, sa ii palmuiesc, sa ii urasc si sa ii fac bucatele. Fara nici un motiv plauzibil, mi se pare doar ca sunt prea multe masti si prea multa schimbare...cum zicea o prietena draga de-a mea, au devenit etichetele care le-au fost puse candva.
Cred ca innebunesc, ma gandesc la un spital, sau la calugarie...existenta aia trasata, rutina, poate o sa imi dea sentimentul de siguranta pe care l-am cautat toata viata mea si nu l-am gasit. Am impietrit cu planurile duse pe apa sambetei...si ma intreb zi de zi eu ce naiba fac, ma agit din oficiu, necontrolabil...simt eu ca vine ceva...iar vine ceva.
Citesc, razant, ca nu se prinde nimic de mine...ca nu mai ma pot depersonaliza de nici o culoare, ca nu mai pot schimba macazul, ca nu stiu de la ce dracu a pornit toata nebunia asta, desi aud in telefon tot mai des, ca o sa treaca, ca e o faza, ca o sa fiu ok,ca ma obisnuiesc fara iubitul meu, ca linistea se obtine cand te tine cineva de mana.
Fac 24 de ani si ma uit in urma, ma uit la altii cu 24, ma uit la ce vroiam,la ce aveam trasat si nu stiu, ma vad focalizata putin gresit, putin stupid si nerealist...chinuita de frica de a ma rata, de a fi umana sau a naibii si egoista, la imensa lupta cu viata, de a ajunge sus,unde sa fiu in siguranta de orice adeverinta, undeva unde sa fie cald si sa imi placa.
De alte previziuni, de alte momente cand as claca, cand imi zic ca am si eu dreptul sa o iau razna, sa fiu nebuna, ca am dreptul sa nu mai ma gandesc la nimeni, nici macar la mine...dar apoi vine tampita aia de linie de plutire, la oamenii care au stat aici si nu au clacat si nu mi-au intors spatele, care probabil au avut si ei ganduri din astea.
Daca odata am zis ca sunt Dumnezeu si papusar, am nevoie acum de niste ate, altele decat cele din capul meu, altele decat cele pe care le stiu...si o sa vina un soc, stiu cumva, il simt, un fel de premonitie...
ma mai gandesc si la ceva de liniste, poate e de la hormoni, poate e de la caldura sau de la mancarea eco pe care am trecut,sau poate de la oboseala cronica cu care m-a diagnosticat mama...sau poate chiar innebunesc.
E vacanta si...e prea liniste si toata lumea imi zice sa ma calmez...as vrea sa stiu croseta, broda...sa fac cipca la poale, fiindca filmul asta are o vedeta prafuita.
Cu toate panzele sus, pana la capatul pamantului, un sir de dominou.
Drept este ca de mica am fost eu nelinistita cu privire la viitor si-am urzit planuri pentru siguranta, multe si impaienjenite, dar bine trasate.
Cumva, intrai inapoi in nebunia mea...ca nu mai ma gasesc cand dau cu ochii de stiri, cand ma uit in jur, cand ma bantuie fel si fel de scenarii, de obicei cinice si sumbre si apoi,vocea Maestrului meu, cu linia de plutire....cel mai pacat si dureros este ca nu m-a invatat cum naiba sa faci liniste pe langa linia de plutire.
Nu cred ca reusesc, nu mai pot sa stau cu dintii pe nici un plan, siguranta mea e dusa pe apa sambetei, nu mai pricep oamenii,nu mai ii tolerez,nu mai am decat senzatia ca imi vine sa le sar in gat, sa ii palmuiesc, sa ii urasc si sa ii fac bucatele. Fara nici un motiv plauzibil, mi se pare doar ca sunt prea multe masti si prea multa schimbare...cum zicea o prietena draga de-a mea, au devenit etichetele care le-au fost puse candva.
Cred ca innebunesc, ma gandesc la un spital, sau la calugarie...existenta aia trasata, rutina, poate o sa imi dea sentimentul de siguranta pe care l-am cautat toata viata mea si nu l-am gasit. Am impietrit cu planurile duse pe apa sambetei...si ma intreb zi de zi eu ce naiba fac, ma agit din oficiu, necontrolabil...simt eu ca vine ceva...iar vine ceva.
Citesc, razant, ca nu se prinde nimic de mine...ca nu mai ma pot depersonaliza de nici o culoare, ca nu mai pot schimba macazul, ca nu stiu de la ce dracu a pornit toata nebunia asta, desi aud in telefon tot mai des, ca o sa treaca, ca e o faza, ca o sa fiu ok,ca ma obisnuiesc fara iubitul meu, ca linistea se obtine cand te tine cineva de mana.
Fac 24 de ani si ma uit in urma, ma uit la altii cu 24, ma uit la ce vroiam,la ce aveam trasat si nu stiu, ma vad focalizata putin gresit, putin stupid si nerealist...chinuita de frica de a ma rata, de a fi umana sau a naibii si egoista, la imensa lupta cu viata, de a ajunge sus,unde sa fiu in siguranta de orice adeverinta, undeva unde sa fie cald si sa imi placa.
De alte previziuni, de alte momente cand as claca, cand imi zic ca am si eu dreptul sa o iau razna, sa fiu nebuna, ca am dreptul sa nu mai ma gandesc la nimeni, nici macar la mine...dar apoi vine tampita aia de linie de plutire, la oamenii care au stat aici si nu au clacat si nu mi-au intors spatele, care probabil au avut si ei ganduri din astea.
Daca odata am zis ca sunt Dumnezeu si papusar, am nevoie acum de niste ate, altele decat cele din capul meu, altele decat cele pe care le stiu...si o sa vina un soc, stiu cumva, il simt, un fel de premonitie...
ma mai gandesc si la ceva de liniste, poate e de la hormoni, poate e de la caldura sau de la mancarea eco pe care am trecut,sau poate de la oboseala cronica cu care m-a diagnosticat mama...sau poate chiar innebunesc.
E vacanta si...e prea liniste si toata lumea imi zice sa ma calmez...as vrea sa stiu croseta, broda...sa fac cipca la poale, fiindca filmul asta are o vedeta prafuita.
Cu toate panzele sus, pana la capatul pamantului, un sir de dominou.
marți, 12 iulie 2011
trage cortina si judeca
Lectii despre durere, despre povesti si oameni...nu exista nici unde.
Exista experienta, sinceritate, povesti si oameni care te urasc doar pentru ca existi, oameni care vor sa te manance si iti judeca fiecare cuvant, fiecare actiune, fiecare pas...si oameni cu care iesi la un pepsi si te simti bine.
Azi am fost cu Ralu la insomnia. am povestit ,cred ca defapt eu m-am plans mai mult si apoi am meditat si am schimbat macazul brusc.
de azi, nu ma mai inchin, nu mai fac fapte bune cand latra cainii, nu mai dorm plangand pe acelasi refren cu de ce si pentru ce...de azi, dupa o minunata discutie cu o minunata amica de fluturi, am ajuns la alta dimensiune a filosofiei de viata...
Acasa, inca nu am gasit nici un loc, dar am muncit la articole, la tehnoredactari, la un nou proiect artistic ce ma bantuie si pe care de data asta o sa il pun in practica si o sa il public pe vimeo...si nu pentru cine sau pentru cand,ci pentru sufletul meu,pentru lucrurile gratis si pentru cele ce costa, pentru nesfarsitele povesti si gramatica fanteziei.
Exista experienta, sinceritate, povesti si oameni care te urasc doar pentru ca existi, oameni care vor sa te manance si iti judeca fiecare cuvant, fiecare actiune, fiecare pas...si oameni cu care iesi la un pepsi si te simti bine.
Azi am fost cu Ralu la insomnia. am povestit ,cred ca defapt eu m-am plans mai mult si apoi am meditat si am schimbat macazul brusc.
de azi, nu ma mai inchin, nu mai fac fapte bune cand latra cainii, nu mai dorm plangand pe acelasi refren cu de ce si pentru ce...de azi, dupa o minunata discutie cu o minunata amica de fluturi, am ajuns la alta dimensiune a filosofiei de viata...
Acasa, inca nu am gasit nici un loc, dar am muncit la articole, la tehnoredactari, la un nou proiect artistic ce ma bantuie si pe care de data asta o sa il pun in practica si o sa il public pe vimeo...si nu pentru cine sau pentru cand,ci pentru sufletul meu,pentru lucrurile gratis si pentru cele ce costa, pentru nesfarsitele povesti si gramatica fanteziei.
duminică, 10 iulie 2011
suflet batran fara loc
In timp, inveti (Jorge Luis Borges) |
| Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ' maine ' este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul... Buna dimineata, mai obosita putin,dar mai fericita cu un zambet,cu o lacrima,cu o sina de tren. Ieri am avut discutii cu mama, cu mama indepartatului meu iubit, cu bunicii, cu complicata situatie a cuplului nostru si din punctul de vedere al mamelor.oficial, tot eu sunt cu aere de superioritate, cu figuri,cu limbaj bombastic,din cel al bunicilor si al iubitului meu mereu alaturi de cei ce ma striga, ce au nevoie de mine...chiar daca tot ei sunt cei care de multe ori ma pun la perete, nu ii judec si nu uit totusi sa ii amintesc in rugaciunile mele...chiar daca...si totusi,din punctul meu de vedere cand sufar si cand ma doare, daca se ridica piatra asupra mea, imi ridic vocea si zic ce am de zis. E dificil, recunosc in mod oficial ca sufar, ca mi-e greu sa ma adaptez si ca trebuie sa imi revin si sa ma obisnuiesc, mai ales cu tot teatrul pe care trebuie sa il joc, ca e bine, ca asta este si ca nu plang, nu m-am schimbat, ca nu imi vine sa trag picioare in garduri,dumnezei si maturi si sa urlu ca sunt singura, nu fizic dar..sunt singura impotriva unei lumi nebune...eu cu iubitul meu eram unitatea care era in razboiul rozelor;noi si Lumea.Noi si Nebunia. Noi si angajatorii. Noi si Viata. Moartea si Noi.Noi si atat! Dintr-o data nu mai am cum sa intind mana si nu mai am cum sa ating degetele calde si nici privirea care facea sa rasara soarele in sufletul meu! Dar supravietuiesc, traiesc,sunt prezenta...respectati momentul acesta, nu ma sprijiniti daca nu simtiti ca sunteti de acord, dar nici nu ridicati piatra, fiindca echilibrul e mai fragil ca niciodata si sunt sub linia mea de plutire...probabil,invat sa inot. |
vis de dupa multa vreme de absente
Eu nu am mai visat....cam de 2 ani nu am mai visat nimic.
De o saptamana incoace visez ca stau de vorba cu Dumnezeu, ca ii povestesc despre viata mea si despre deciziile mele si imi cad dintii..se fac moi si cad iar in gura mea se face o balta de sange si multe spume rosii, iar eu intind palma si ii explic ca totusi, mai am voce si el imi zice ca si foarte putin pana am sa mor de tot....
Tare, acuma, cum m-am lasat de psihologie si de talmes-balmes si m-am dus la filosofie....am cautat si eu ca toti prostii in dictionarul de vise, desi stiu ca interpretarea se face in alt mod, dar totusi :"Cele mai frecvente scenarii includ imagini terifiante: iti cad dintii in palma, cad unul dupa altul doar la o simpla apasare sau atingere, crapa sau putrezesc. Astfel de vise nu sunt numai socante dar lasa in urma o stare de disconfort. Haideti sa vedem ce inseamna.
De o saptamana incoace visez ca stau de vorba cu Dumnezeu, ca ii povestesc despre viata mea si despre deciziile mele si imi cad dintii..se fac moi si cad iar in gura mea se face o balta de sange si multe spume rosii, iar eu intind palma si ii explic ca totusi, mai am voce si el imi zice ca si foarte putin pana am sa mor de tot....
Tare, acuma, cum m-am lasat de psihologie si de talmes-balmes si m-am dus la filosofie....am cautat si eu ca toti prostii in dictionarul de vise, desi stiu ca interpretarea se face in alt mod, dar totusi :"Cele mai frecvente scenarii includ imagini terifiante: iti cad dintii in palma, cad unul dupa altul doar la o simpla apasare sau atingere, crapa sau putrezesc. Astfel de vise nu sunt numai socante dar lasa in urma o stare de disconfort. Haideti sa vedem ce inseamna.
Pe scurt inseamna pierdere. Pierderea imaginii, teama de a nu fi ridicol, pierderea tineretii (femeile la menopauza viseaza des ca le cad dintii-dar aceasta se asociaza si cu pierderile masive de calciu din aceea perioada).Persoanele malnutrite viseaza deasemenea frecvent caderea dintilor.
Poate insemna faptul ca minti sau pierderea puterii, a potentei sexuale, a sanatatii.
Pierderea credintei sau a increderii in ceva sau cineva, pierderea banilor .
De asemenea, cea mai frecventa interpretare –si cea mai sumbra dintre toate, este aceea ca daca atunci cand visezi ca iti cad dintii simti durere pierzi pe cineva drag iar daca nu simti durere afli de pierderea unei persoane de care nu te simti legat.
Poate insemna faptul ca minti sau pierderea puterii, a potentei sexuale, a sanatatii.
Pierderea credintei sau a increderii in ceva sau cineva, pierderea banilor .
De asemenea, cea mai frecventa interpretare –si cea mai sumbra dintre toate, este aceea ca daca atunci cand visezi ca iti cad dintii simti durere pierzi pe cineva drag iar daca nu simti durere afli de pierderea unei persoane de care nu te simti legat.
Nu-ti doresc sa visezi ca-ti cad dintii niciodata."
Acum, ce este amuzant, ca interpretarile sunt diferite....simbolistica la fel....acuma,cert este ca la mine in subconstient e clar ca e una mega varza....care se va sedimenta cu timpul.
E ciudat, sa visez dupa atata timp, foarte ciudat si abstract, mai ales ca dimineata ma trezesc foarte obosita si dusa pe alta lume....nu stiu, sa salut cu bucurie visele- poate or sa vina si din alea roz bombon cu norisori si acadele- sau sa ma apuc de scris teze filosofico-psihologice, sa mai ingros randurile si citatepedia :))
Explicatii pentru visul: Dumnezeu
| 1. Dumnezeu |
| Daca visezi ca esti in prezenta lui Dumnezeu inseamna ca s-ar putea sa te afli in serviciul altora si ca s-ar putea sa fii multumit daca te adaptezi diverselor situatii . |
| 2. Dumnezeu |
| Fericire mare, sanatate, bunastare, vei invinge raul - ca ti se arata - cel mai mare semn de faima - inchinandu - te Lui - izbavire - in camera ta - te vei izbavi de tot raul - primind binecuvantarea Lui - stima oamenilor de bine - rugandu - te - consolare, mangaiere - slavind pe - bunastare - vazand pe - bucurie, succes sigur - vorbind cu - mare binecuvantare, fericire. |
| 3. Dumnezeu ca ti se arata |
| Cel mai bun semn de fericire. |
Explicatii pentru visul: Moarte
| 1. Moarte |
| Trecerea intr-o alta etapa, renuntarea la vechile tipare ale vietii, la stereotipuri si prejudecati si trecerea intr-un nou nivel de toleranta si iubire de sine - trecere catre altceva - nevoia de schimbare, de reculegere, situatii imprevizibile, ciclicitate si lectii ce trebuie invatate - un nou inceput, sansa si incredere in fortele proprii. Deci, foarte interesant...inseamna ca urmeaza o etapa in care o sa fiu fericita sau ca s-au dus toate....ciudat este ca nu mi-am dat voie decat sa fac planuri de cariera,sa fiu vesela si sa muncesc extra....deci...inca o gura de cafea si ca la spectacol la viata mea |
luni, 4 iulie 2011
femeie fara directie,in ploaie si vacanta
Ok, sunt neadunata, dar intr-un stil barbar...ma iau la plame in fiecare dimineata.
Sunt racita, obosita, mega depresiva in stilul cel mai stupid...adica nici o reactie, blank total pe interior si asta la mine este de mega rau....ca nu exista sa nu am eu nici o reactie,nici o voce interioara,nici un pitic.
Sunt acasa la ai mei..iubitul meu priveste golful din San Remo si imi vine sa construiesc corabii, aeronave care sa mearga pe focul dorului sau nu stiu, sa dau pagina la alte imagini. Sunt racita, plamanii mei fac greva, tusesc ca un pacient englez, ploua si e frig si inca nu am inceput practica.
Ma trag pe cur inapoi...singura data in viata mea cand is satula de toate...mega obosita, cu ochii pe mail ca poate se intampla sa reusesc sa fac practica la traduceri, mai putin la primarie, poate azi mi se repara imprimanta si deci....o sa fie o problema existentiala in minus, la care oricum nu stiu cum sa fac fata....imi vine sa imi iau papucii si sa plec...asa...kilometrii intregi pana ma evapor. Nu o sa ma evapor fiindca nu e un film frumos regizat....in cotidian nu te evapori nici sa invoci toate zeitatile lumii si nici gumele de sters epice.
Nu se intampla nimic, nu mi se intampla nimic, nu dorm,nu respir cum trebuie, nu mai imi place nimic....
Sunt o oaie pierduta....
Sunt racita, obosita, mega depresiva in stilul cel mai stupid...adica nici o reactie, blank total pe interior si asta la mine este de mega rau....ca nu exista sa nu am eu nici o reactie,nici o voce interioara,nici un pitic.
Sunt acasa la ai mei..iubitul meu priveste golful din San Remo si imi vine sa construiesc corabii, aeronave care sa mearga pe focul dorului sau nu stiu, sa dau pagina la alte imagini. Sunt racita, plamanii mei fac greva, tusesc ca un pacient englez, ploua si e frig si inca nu am inceput practica.
Ma trag pe cur inapoi...singura data in viata mea cand is satula de toate...mega obosita, cu ochii pe mail ca poate se intampla sa reusesc sa fac practica la traduceri, mai putin la primarie, poate azi mi se repara imprimanta si deci....o sa fie o problema existentiala in minus, la care oricum nu stiu cum sa fac fata....imi vine sa imi iau papucii si sa plec...asa...kilometrii intregi pana ma evapor. Nu o sa ma evapor fiindca nu e un film frumos regizat....in cotidian nu te evapori nici sa invoci toate zeitatile lumii si nici gumele de sters epice.
Nu se intampla nimic, nu mi se intampla nimic, nu dorm,nu respir cum trebuie, nu mai imi place nimic....
Sunt o oaie pierduta....
marți, 28 iunie 2011
Dragoste in vremea holerei
Pentru ca iubitul meu isi muta jobul in San Remo...pentru ca eu am un coleg de garsoniera nou, pentru ca in ultima vreme aproape ca mi se pune mana pe umar si mi se spune ca la relatia asta trebuie pusa o lumanare, sau pentru ca mi se mai spune ce bine ca am scapat....
3 Ani de cand ne iubim, 2 ani de cand stam impreuna....mult mai mult timp de cand am vorbit.
Ei bine, atat de simplu, barbatul care a muncit la Praktiker, iubitul care a pus parchet, a schimbat prize, a spalat haine, a facut cei mai buni cartofi prajiti din toata viata mea...cel mai bun gratar si cea mai buna cafea la ibric...singurul care mi-a sculptat cercei din bile de lemn si mi-a cules scoici din Dunare.
Singurul care stie cand mi-e somn, cand ma gandesc la ceva cu adevarat si cand mint ca am probleme existentiale si defapt sunt toane SPM....singurul la care i-am acceptat verigheta, singurul care a facut o ceremonie simbolica pe malul marii in 7 februarie 2010.
Singurul care mi-a furat flori din parc, singurul care mi-a adus cactusi si mi-a plantat un pom, pentru ca a promis multumire unui Dumnezeu real, liber de cultul clasic....si pentru toate momentele minunate, pe care cei care ne-au stat alaturi nu le stiu si le judeca....
Timpul, spatiul, lumea, drobul de sare...sunt doar o holera....restul este Dragostea. A mea, a Lui, A NOASTRA!
Nu vreau nimic special,nici sprijin, nici judecata...real si imaginar, lumea noastra se constuieste inca,pas cu pas...
3 Ani de cand ne iubim, 2 ani de cand stam impreuna....mult mai mult timp de cand am vorbit.
Ei bine, atat de simplu, barbatul care a muncit la Praktiker, iubitul care a pus parchet, a schimbat prize, a spalat haine, a facut cei mai buni cartofi prajiti din toata viata mea...cel mai bun gratar si cea mai buna cafea la ibric...singurul care mi-a sculptat cercei din bile de lemn si mi-a cules scoici din Dunare.
Singurul care stie cand mi-e somn, cand ma gandesc la ceva cu adevarat si cand mint ca am probleme existentiale si defapt sunt toane SPM....singurul la care i-am acceptat verigheta, singurul care a facut o ceremonie simbolica pe malul marii in 7 februarie 2010.
Singurul care mi-a furat flori din parc, singurul care mi-a adus cactusi si mi-a plantat un pom, pentru ca a promis multumire unui Dumnezeu real, liber de cultul clasic....si pentru toate momentele minunate, pe care cei care ne-au stat alaturi nu le stiu si le judeca....
Timpul, spatiul, lumea, drobul de sare...sunt doar o holera....restul este Dragostea. A mea, a Lui, A NOASTRA!
Nu vreau nimic special,nici sprijin, nici judecata...real si imaginar, lumea noastra se constuieste inca,pas cu pas...
joi, 9 iunie 2011
retorica
examen la retorica de la 12...ieri, telefoane sunand,cat mai multe si cat mai multi.
de ce sa ma mir.mi s-a zis ca sunt foarte importanta...dar am citit la retorica si am invatat si m-am simtit...
hai sa-ti spun cum vorbesc eu despre toate subiectele frumos,pentru ca sunt un om bun...dar textul respectiv nu stie ca azi discursurile mele pasionate nu sunt pentru auditoriu,nu mai sunt nici pentru mine,sunt pentru ca explodez daca nu reactionez sau nu zic ceva.
recunosc, din vorbele mele frumoase se nasc si fapte frumoase, atunci cand mi se da voie...daca ma tii la colt si spui prin spate ca vorbesc roz si frumos...faptele mele se deruleaza imaginar....caci imaginarul meu e plin de intamplari minunate,din jocuri de copii, din dragoste si alte droguri,din frumusete americana,din trandafiri rosii...printre paiate pentru care am deschis tolba de minuni si alte vrajitorii....ce daca nu ma cheama harry si nu port ochelari decat ocazional, vrajile mele vin din cartile alea,cu gust de poppins si de miere, din toate bagajele si toate laditele in care mi-am varat nasucul meu carn si pe care,inca nu le deschide nimeni si nu le pricepe.
eu sunt un nuc in gradina tigancilor, sau pot sa fiu ovreica,tiganca,rusoaica, demonul,ingerul,timpul....si da..toate mi-s dragi si de toate ma lepad ca de satana...sunt un sir de matanii cuminti....
care si cat mai respira, cu toate panzele sus,imaginar,roz, gri de manastur,ce conteaza....sunt eu...mai mult a mea si cat mai putin a voastra.
"
Platon, Criton, 47 d-48 a (Socrate către Criton): „Trebuie oare să ascultăm şi să ne temem de părerea celor mulţi sau de cea a unui singur om, dacă el e cel ce se pricepe cu adevărat? Şi, în acest caz, oare nu ne vom ruşina si nu ne vom teme de el mai mult decît de toţi ceilalţi laolaltă? Iar dacă nu îl vom urma, nu vom corupe oare şi nu vom pîngări acea parte din noi care ar fi putut deveni mai bună prin respectarea binelui, dar s-a pierdut prin nerespectarea lui? (...) Deci, dragul meu, nu trebuie să ne pese atît de mult de ceea ce vor spune despre noi cei mulţi, ci de ceea ce va spune cel care ştie ce este drept şi ce este nedrept, de el singur şi de adevărul însuşi. Aşadar, vezi de la bun început că, îndemnîndu-mă să ţin seama de părerea mulţimii în privinţa a ceea ce este drept, frumos şi bun, sau dimpotrivă, mă îndrumai pe un drum greşit” (în: Platon, Opere I, Bucureşti, Ed. Şt. şi Encicl., pp. 66-67).
Platon, Protagoras, 317 a: „(...) mulţimea de rînd nu pricepe nimic, ci preamăreşte în cor ceea ce i se spune de către aceştia” (în: Platon, Opere I, Bucureşti, Ed. Şt. şi Encicl., p. 431).
Platon, Apărarea lui Socrate, 25 b (Socrate către Meletos): „Dar răspunde-mi: oare şi la cai ţi se pare că lucrurile stau astfel? Cei care îi fac mai buni sînt oamenii toţi şi unul singur e cel care îi strică? Sau, tocmai pe dos, în stare să-i facă mai buni e unul singur, sau sînt foarte puţini, şi anume cei de meserie, iar cei mai mulţi, ori de cîte ori au de-a face cu caii şi îi folosesc, îi strică? Oare nu aşa se întâmplă, Meletos, şi cu caii şi cu toate celelalte animale? Ba chiar aşa este, fie că tu şi cu Anytos sînteţi de acord, fie că nu; şi mare noroc ar avea tinerii dacă unul singur i-ar strica şi toţi ceilalţi le-ar fi de folos” (în: Platon, Opere I, Bucureşti, Ed. Şt. şi Encicl., p. 24).
Aristotel, Politica, III, 11, 1281 a 43 sqq.: „Căci este posibil ca aceştia care sunt mulţi, chiar dacă nici unul nu este în particular un bărbat destoinic, o dată ce se adună la un loc, să fie mai buni decât ceilalţi, dar nu fiecare în parte, ci toţi laolaltă, tot aşa cum ospeţele colective decât cele organizate pe seama unuia singur. Pentru că ei sunt mai mulţi, fiecare deţine o parte de virtute şi de înţelepciune practică, iar atunci când ei se strâng laolaltă, mulţimea lor devine asemeni unui singur om cu multe picioare şi cu multe mâini şi cu multe simţuri” (în: Aristotel, Politica, Editura IRI, Bucureşti, 2001, p. 173).
Thucydides, III, § 42, 5 (Diodotus): „Cetăţeanul bun nu trebuie să pară că se teme de cei care-l contrazic, ci să dea dovadă că vorbeşte mai bine decît ei, aflîndu-se pe picior de egalitate” (în: Tucidide, Războiul peloponeziac – Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p. 331) (Diodotus împotriva lui Cleon, pentru necesitatea deliberării asupra condamnării la moarte a mitilenenilor).
Thucydides, III, § 42, 1-2: [...] „Nu învinovăţesc nici pe acei care au propus o nouă deliberare în privinţa soartei mytilenenilor, nici nu laud pe aceia care se indignează că nu chibzuim adesea asupra unor fapte importante, ştiind că foarte potrivnice unui sfat bun sînt două lucruri: graba şi mînia; dintre acestea, prima este, de obicei, însoţită de lipsa de judecată, iar cealaltă este însoţită de necioplire şi de cuget mărginit. Iar cel care susţine cu tărie că discursurile nu sînt dascălii faptelor, sau este lipsit de inteligenţă, sau are vreun interes personal (...)”» (în: Tucidide, Războiul peloponeziac – Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p. 331).
Thucydides, III, § 48, 2: „(...) Într-adevăr, cine chibzuieşte bine este cu mult mai puternic împotriva duşmanilor decît dacă ar trece la acţiune şi ar proceda cu o forţă lipsită de raţiune” (în: Tucidide, Războiul peloponeziac – Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p. 336).
Thucydides, III, § 38, 4-6 (Cleon): «Este evident că acesta sau se va baza pe arta cuvîntului şi va încerca să arate că părerea unanim acceptată nu este bună sau, îmboldit de dorinţa de cîştig şi, străduindu-se să ţină o cuvîntare cît mai frumoasă, va încerca să vă abată de la calea dreaptă. În schimb, cetatea, după astfel de întreceri la cuvînt, le dă altora premiile victoriei, iar ea însăşi rămîne expusă primejdiilor [...]. Vinovaţi sînteţi voi, care rînduiţi rău întrecerile la cuvînt şi care v-aţi obişnuit să fiţi spectatori ai discursurilor şi auditori ai faptelor; voi consideraţi evenimentele viitoare ca fiind posibile să se realizeze după cei care vorbesc frumos, iar în privinţa faptelor împlinite nu consideraţi ochiul drept martor mai demn de încredere despre ceea ce s-a săvîrşit, ci auzul, luîndu-vă după aceia care ştiu să dojenească foarte frumos cu cuvîntul. Sînteţi foarte înclinaţi să fiţi înşelaţi de discursuri neobişnuite şi să nu voiţi să fiţi de acord cu ceea ce s-a hotărît, întotdeauna sclavii ciudăţeniilor, dispreţuitori ai lucrurilor obişnuite, şi mai ales, fiecare dintre voi doreşte să fie puternic în elocinţă; iar dacă nu aveţi această putere, atunci luptaţi împotriva acelora care spun aceleaşi lucruri, ca nu cumva să păreţi că urmaţi părerea lor şi sînteţi gata să lăudaţi şi să daţi atenţie cu precădere celor spuse de un vorbitor ascuţit la minte, dar sînteţi înceţi în a prevedea cele ce vor decurge din cele spuse» (în: Tucidide, Războiul peloponeziac –Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, pp. 327-328).
Benjamin Franklin (On the Constitution, 1787):
„Mă întreb totodată dacă la următoarea Convenţie vom putea face o Constituţie mai bună. Căci atunci când aduni un număr de oameni pentru a avea avantajul judecăţii lor comune, aduni inevitabil împreună cu aceşti oameni toate prejudecăţile, pasiunile, greşelile de judecată, interesele şi vederile lor egoiste. Oare de la o asemenea adunare ne putem aştepta la o creaţie perfectă? Mă miră aşadar, domnilor, să găsesc acest sistem de legi atât de aproape de perfecţiune aşa cum este el; şi cred că-i va ului şi pe duşmanii noştri, ce aşteaptă cu încredere să audă că discuţiile noastre sunt încurcate precum cele ale făuritorilor Babelului şi că Statele noastre sunt pe punctul de a se desprinde unul de altul, doar pentru a se întâlni apoi cu scopul de a se distruge între ele.
Consimt, aşadar, domnilor, la această Constituţie, deoarece nu aştept nimic mai bun, şi deoarece nu sunt sigur că aceasta nu este cea mai bună Constituţie. Opiniile pe care le-am avut privitor la erorile ei, le sacrific binelui comun. Nu am şoptit nici un cuvânt despre acestea altora. Opiniile mele s-au născut între aceste ziduri şi între aceste ziduri vor muri. (...). Cea mai mare parte a puterii şi eficienţei oricărui Guvern de a procura şi asigura fericire poporului depinde de opinie, de opinia generală asupra caracterului bun al Guvernului, ca şi de înţelepciunea şi integritatea conducătorilor. (...)
În concluzie, domnilor, nu pot să nu-mi exprim dorinţa că fiecare membru al Convenţiei care ar mai avea obiecţii privitor la această Constituţie, se va îndoi puţin de data aceasta, ca şi mine, de propria-i infailibilitate, şi, pentru a exprima unanimitatea noastră, îşi va pune numele pe acest instrument” (Sursa: www.americanrhetoric.com).
Retorica – persuasiune sau cunoaştere?
A. Teoria retorică a lui Gorgias
Gorgias, Elogiul Elenei, §§ 11-15: „Cîţi oameni nu i-au convins şi nu-i conving încă pe cîţi alţii şi în cîte privinţe, plăsmuind un discurs fals! Căci dacă oricine ar avea în legătura cu orice şi amintirea trecutului şi cunoaşterea prezentului şi anticiparea viitorului, discursul rămînînd unul si acelaşi, n-ar mai putea în acelaşi fel să inducă în eroare. Dar nu este la îndemîna nimănui nici să-şi amintească trecutul, nici să cerceteze prezentul, nici să prevadă viitorul; astfel încît, pentru cele mai multe lucruri, cei mai mulţi oameni dau sufletului drept sfătuitor [symboulos] opinia [doxa]. Dar opinia, care este precară si nesigură, îi aruncă în situaţii precare şi nesigure pe cei care o folosesc. Şi atunci ce raţiune ar sta împotrivă ca Elena, care de asemenea nu mai era tînără, să fi fost răpită cu sila, ca şi cum ar fi devenit un obiect al siluirii. Căci, odată ce a convins-o, discursul care i-a convins sufletul a silit-o pe de o parte să se lase convinsă de cele spuse, pe de alta să fie de acord cu faptele. El este aşadar nedrept, deoarece, convingînd-o, a silit-o; iar ea fără nici un temei este defăimată, deoarece, lăsîndu-se convinsă, a fost silită de acel cuvînt.” (în: Filosofia greacă pînă la Platon, pp. 476-477).
Despre Melissos, Xenofan şi Gorgias, § 21-26:
Despre Melissos, Xenofan şi Gorgias, § 21-26: «Şi încă, dacă ar fi cognoscibile, în ce chip — notează Gorgias — cineva ar putea să le comunice altcuiva ? Căci ceea ce este perceput de cineva prin simţul vederii, cum ar putea el oare să exprime acel ceva prin cuvînt (logos) ? Sau cum ar fi cu putinţă ca mesajul să devină clar pentru cine ascultă fără să fi văzut el însuşi lucrul ? După cum simţul vederii nu percepe sunetele, tot aşa nici auzul nu percepe culorile, ci sunetele. Vorbitorul, ce e drept, pronunţă [cuvinte], dar nu pronunţă nici culoarea, nici obiectul [perceput]. Prin urmare, acel lucru despre care un individ nu are un concept propriu, cum ar putea oare să-1 conceapă în minte prin intermediul altcuiva care vorbeşte, sau prin intermediul indiferent oricărui alt semn [convenţional], care e diferit de obiectul [semnalizat] ? Nu va trebui el mai degrabă, dacă este o culoare, sa o vadă, ori dacă este un zgomot, să-1 audă ? Pentru a se exprima, vorbitorul nu foloseşte un sunet sau o culoare, ci cuvîntul. Dar nu este posibil ,,să gîndeşti” o culoare, ci numai să o vezi, nu e posibil ,,să gîndeşti” un sunet, ci numai să-1 auzi. Şi încă, dacă, să zicem, am putea admite cunoaşterea si exprimarea a ceea ce se cunoaşte, cum oare ar fi cu putinţă ca cel care ascultă sa-şi reprezinte conceptual acel obiect ? Nu este doar cu putinţă ca unul şi acelaşi lucru să se afle în acelaşi timp în doi receptori, separaţi între ei, căci, în acest caz, unul ar deveni doi. (…)” (în: Filosofia greacă pînă la Platon, pp. 469-470.)
Gorgias, Elogiul Elenei, §§ 15-16: „(...) Lucrurile pe care le vedem nu sînt, prin natura lor, ceea ce vrem noi, ci numai ce este dat fiecăruia să fie; prin văz, sufletul este modelat de un tipar şi în caracterul său. De pildă, cînd se pierde în contemplarea corpurilor războinicilor şi a podoabelor din bronz si din fier de pe arme (pentru atac sau apărare), cum le poartă duşmanii în război, văzul este cutremurat si cutremură la rîndul său sufletul; astfel încît adeseori soldaţii o iau la goana, înspăimîntaţi de pericolul ce stă doar sa vină ca de un pericol prezent, într-o asemenea împrejurare, puternicul adevăr al suferinţei se instaurează în făptura noastră prin mijlocirea spaimei stîrnită de văz; aceeaşi realitate ne-a făcut să ne bucurăm de frumosul rînduit prin lege sau de binele născut prin biruinţă” (în: Filosofia greacă pînă la Platon, p. 477.)"
de ce sa ma mir.mi s-a zis ca sunt foarte importanta...dar am citit la retorica si am invatat si m-am simtit...
hai sa-ti spun cum vorbesc eu despre toate subiectele frumos,pentru ca sunt un om bun...dar textul respectiv nu stie ca azi discursurile mele pasionate nu sunt pentru auditoriu,nu mai sunt nici pentru mine,sunt pentru ca explodez daca nu reactionez sau nu zic ceva.
recunosc, din vorbele mele frumoase se nasc si fapte frumoase, atunci cand mi se da voie...daca ma tii la colt si spui prin spate ca vorbesc roz si frumos...faptele mele se deruleaza imaginar....caci imaginarul meu e plin de intamplari minunate,din jocuri de copii, din dragoste si alte droguri,din frumusete americana,din trandafiri rosii...printre paiate pentru care am deschis tolba de minuni si alte vrajitorii....ce daca nu ma cheama harry si nu port ochelari decat ocazional, vrajile mele vin din cartile alea,cu gust de poppins si de miere, din toate bagajele si toate laditele in care mi-am varat nasucul meu carn si pe care,inca nu le deschide nimeni si nu le pricepe.
eu sunt un nuc in gradina tigancilor, sau pot sa fiu ovreica,tiganca,rusoaica, demonul,ingerul,timpul....si da..toate mi-s dragi si de toate ma lepad ca de satana...sunt un sir de matanii cuminti....
care si cat mai respira, cu toate panzele sus,imaginar,roz, gri de manastur,ce conteaza....sunt eu...mai mult a mea si cat mai putin a voastra.
"
Platon, Criton, 47 d-48 a (Socrate către Criton): „Trebuie oare să ascultăm şi să ne temem de părerea celor mulţi sau de cea a unui singur om, dacă el e cel ce se pricepe cu adevărat? Şi, în acest caz, oare nu ne vom ruşina si nu ne vom teme de el mai mult decît de toţi ceilalţi laolaltă? Iar dacă nu îl vom urma, nu vom corupe oare şi nu vom pîngări acea parte din noi care ar fi putut deveni mai bună prin respectarea binelui, dar s-a pierdut prin nerespectarea lui? (...) Deci, dragul meu, nu trebuie să ne pese atît de mult de ceea ce vor spune despre noi cei mulţi, ci de ceea ce va spune cel care ştie ce este drept şi ce este nedrept, de el singur şi de adevărul însuşi. Aşadar, vezi de la bun început că, îndemnîndu-mă să ţin seama de părerea mulţimii în privinţa a ceea ce este drept, frumos şi bun, sau dimpotrivă, mă îndrumai pe un drum greşit” (în: Platon, Opere I, Bucureşti, Ed. Şt. şi Encicl., pp. 66-67).
Platon, Protagoras, 317 a: „(...) mulţimea de rînd nu pricepe nimic, ci preamăreşte în cor ceea ce i se spune de către aceştia
Platon, Apărarea lui Socrate, 25 b (Socrate către Meletos): „Dar răspunde-mi: oare şi la cai ţi se pare că lucrurile stau astfel? Cei care îi fac mai buni sînt oamenii toţi şi unul singur e cel care îi strică? Sau, tocmai pe dos, în stare să-i facă mai buni e unul singur, sau sînt foarte puţini, şi anume cei de meserie, iar cei mai mulţi, ori de cîte ori au de-a face cu caii şi îi folosesc, îi strică? Oare nu aşa se întâmplă, Meletos, şi cu caii şi cu toate celelalte animale? Ba chiar aşa este, fie că tu şi cu Anytos sînteţi de acord, fie că nu; şi mare noroc ar avea tinerii dacă unul singur i-ar strica şi toţi ceilalţi le-ar fi de folos” (în: Platon, Opere I, Bucureşti, Ed. Şt. şi Encicl., p. 24).
Aristotel, Politica, III, 11, 1281 a 43 sqq.: „Căci este posibil ca aceştia care sunt mulţi, chiar dacă nici unul nu este în particular un bărbat destoinic, o dată ce se adună la un loc, să fie mai buni decât ceilalţi, dar nu fiecare în parte, ci toţi laolaltă, tot aşa cum ospeţele colective
Thucydides, III, § 42, 5 (Diodotus): „Cetăţeanul bun nu trebuie să pară că se teme de cei care-l contrazic, ci să dea dovadă că vorbeşte mai bine decît ei, aflîndu-se pe picior de egalitate” (în: Tucidide, Războiul peloponeziac – Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p. 331) (Diodotus împotriva lui Cleon, pentru necesitatea deliberării asupra condamnării la moarte a mitilenenilor).
Thucydides, III, § 42, 1-2: [...] „Nu învinovăţesc nici pe acei care au propus o nouă deliberare în privinţa soartei mytilenenilor, nici nu laud pe aceia care se indignează că nu chibzuim adesea asupra unor fapte importante, ştiind că foarte potrivnice unui sfat bun sînt două lucruri: graba şi mînia; dintre acestea, prima este, de obicei, însoţită de lipsa de judecată, iar cealaltă este însoţită de necioplire şi de cuget mărginit. Iar cel care susţine cu tărie că discursurile nu sînt dascălii faptelor, sau este lipsit de inteligenţă, sau are vreun interes personal (...)”» (în: Tucidide, Războiul peloponeziac – Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p. 331).
Thucydides, III, § 48, 2: „(...) Într-adevăr, cine chibzuieşte bine este cu mult mai puternic împotriva duşmanilor decît dacă ar trece la acţiune şi ar proceda cu o forţă lipsită de raţiune” (în: Tucidide, Războiul peloponeziac – Studiu introductiv, traducere, note, indice de N. I. Barbu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p. 336).
Thucydides, III, § 38, 4-6 (Cleon): «Este evident că acesta
Benjamin Franklin (On the Constitution, 1787):
„Mă întreb totodată dacă la următoarea Convenţie vom putea face o Constituţie mai bună. Căci atunci când aduni un număr de oameni pentru a avea avantajul judecăţii lor comune, aduni inevitabil împreună cu aceşti oameni toate prejudecăţile, pasiunile, greşelile de judecată, interesele şi vederile lor egoiste. Oare de la o asemenea adunare ne putem aştepta la o creaţie perfectă? Mă miră aşadar, domnilor, să găsesc acest sistem de legi atât de aproape de perfecţiune aşa cum este el; şi cred că-i va ului şi pe duşmanii noştri, ce aşteaptă cu încredere să audă că discuţiile noastre sunt încurcate precum cele ale făuritorilor Babelului şi că Statele noastre sunt pe punctul de a se desprinde unul de altul, doar pentru a se întâlni apoi cu scopul de a se distruge între ele.
Consimt, aşadar, domnilor, la această Constituţie, deoarece nu aştept nimic mai bun, şi deoarece nu sunt sigur că aceasta nu este cea mai bună Constituţie. Opiniile pe care le-am avut privitor la erorile ei, le sacrific binelui comun. Nu am şoptit nici un cuvânt despre acestea altora. Opiniile mele s-au născut între aceste ziduri şi între aceste ziduri vor muri. (...). Cea mai mare parte a puterii şi eficienţei oricărui Guvern de a procura şi asigura fericire poporului depinde de opinie, de opinia generală asupra caracterului bun al Guvernului, ca şi de înţelepciunea şi integritatea conducătorilor. (...)
În concluzie, domnilor, nu pot să nu-mi exprim dorinţa că fiecare membru al Convenţiei care ar mai avea obiecţii privitor la această Constituţie, se va îndoi puţin de data aceasta, ca şi mine, de propria-i infailibilitate, şi, pentru a exprima unanimitatea noastră, îşi va pune numele pe acest instrument” (Sursa: www.americanrhetoric.com).
Retorica – persuasiune sau cunoaştere?
A. Teoria retorică a lui Gorgias
Gorgias, Elogiul Elenei, §§ 11-15: „Cîţi oameni nu i-au convins şi nu-i conving încă pe cîţi alţii şi în cîte privinţe, plăsmuind un discurs fals! Căci dacă oricine ar avea în legătura cu orice şi amintirea trecutului şi cunoaşterea prezentului şi anticiparea viitorului, discursul rămînînd unul si acelaşi, n-ar mai putea în acelaşi fel să inducă în eroare. Dar nu este la îndemîna nimănui nici să-şi amintească trecutul, nici să cerceteze prezentul, nici să prevadă viitorul; astfel încît, pentru cele mai multe lucruri, cei mai mulţi oameni dau sufletului drept sfătuitor [symboulos] opinia [doxa]. Dar opinia, care este precară si nesigură, îi aruncă în situaţii precare şi nesigure pe cei care o folosesc. Şi atunci ce raţiune ar sta împotrivă ca Elena, care de asemenea nu mai era tînără, să fi fost răpită cu sila, ca şi cum ar fi devenit un obiect al siluirii. Căci, odată ce a convins-o, discursul care i-a convins sufletul a silit-o pe de o parte să se lase convinsă de cele spuse, pe de alta să fie de acord cu faptele. El este aşadar nedrept, deoarece, convingînd-o, a silit-o; iar ea fără nici un temei este defăimată, deoarece, lăsîndu-se convinsă, a fost silită de acel cuvînt.” (în: Filosofia greacă pînă la Platon, pp. 476-477).
Despre Melissos, Xenofan şi Gorgias, § 21-26:
Despre Melissos, Xenofan şi Gorgias, § 21-26: «Şi încă, dacă ar fi cognoscibile, în ce chip — notează Gorgias — cineva ar putea să le comunice altcuiva ? Căci ceea ce este perceput de cineva prin simţul vederii, cum ar putea el oare să exprime acel ceva prin cuvînt (logos) ? Sau cum ar fi cu putinţă ca mesajul să devină clar pentru cine ascultă fără să fi văzut el însuşi lucrul ? După cum simţul vederii nu percepe sunetele, tot aşa nici auzul nu percepe culorile, ci sunetele. Vorbitorul, ce e drept, pronunţă [cuvinte], dar nu pronunţă nici culoarea, nici obiectul [perceput]. Prin urmare, acel lucru despre care un individ nu are un concept propriu, cum ar putea oare să-1 conceapă în minte prin intermediul altcuiva care vorbeşte, sau prin intermediul indiferent oricărui alt semn [convenţional], care e diferit de obiectul [semnalizat] ? Nu va trebui el mai degrabă, dacă este o culoare, sa o vadă, ori dacă este un zgomot, să-1 audă ? Pentru a se exprima, vorbitorul nu foloseşte un sunet sau o culoare, ci cuvîntul. Dar nu este posibil ,,să gîndeşti” o culoare, ci numai să o vezi, nu e posibil ,,să gîndeşti” un sunet, ci numai să-1 auzi. Şi încă, dacă, să zicem, am putea admite cunoaşterea si exprimarea a ceea ce se cunoaşte, cum oare ar fi cu putinţă ca cel care ascultă sa-şi reprezinte conceptual acel obiect ? Nu este doar cu putinţă ca unul şi acelaşi lucru să se afle în acelaşi timp în doi receptori, separaţi între ei, căci, în acest caz, unul ar deveni doi. (…)” (în: Filosofia greacă pînă la Platon, pp. 469-470.)
Gorgias, Elogiul Elenei, §§ 15-16: „(...) Lucrurile pe care le vedem nu sînt, prin natura lor, ceea ce vrem noi, ci numai ce este dat fiecăruia să fie; prin văz, sufletul este modelat de un tipar şi în caracterul său. De pildă, cînd se pierde în contemplarea corpurilor războinicilor şi a podoabelor din bronz si din fier de pe arme (pentru atac sau apărare), cum le poartă duşmanii în război, văzul este cutremurat si cutremură la rîndul său sufletul; astfel încît adeseori soldaţii o iau la goana, înspăimîntaţi de pericolul ce stă doar sa vină ca de un pericol prezent, într-o asemenea împrejurare, puternicul adevăr al suferinţei se instaurează în făptura noastră prin mijlocirea spaimei stîrnită de văz; aceeaşi realitate ne-a făcut să ne bucurăm de frumosul rînduit prin lege sau de binele născut prin biruinţă” (în: Filosofia greacă pînă la Platon, p. 477.)"
luni, 6 iunie 2011
de ce nu-i banal in cotidian
de cele mai multe ori totul se deruleaza in lumea mea...in rest ma scald in ape clipocinde...clipesc, nu judec, dar stiu ca de fiecare data ma gandesc serios la ce mi-e comod si la ce nu...si cata imaginatie este.
citisem recent un manuscris de pe liternet,in care scriitorul devine personaj,sotia sa devine scriitoare si eroina creionata ca femeia ideala devine reala....eu citesc,scriu si creionez..zilnic ma trezesc Radu Monica Delia.
cel mai banal, cel mai nebunesc si cel mai de nedescris sentiment...si zilele curg si eu sunt mereu altceva, mereu o cautare si mereu o plafonare ,carnal,aici, cu bariere si lanturi si alte ape clipocinde a tuturor oamenilor care mi-au purtat masca si la care le-am jucat jocurile.
eu sunt eu cea care ma stiu si refuzurile imense a celei care as fi putut sa fiu...nici o zi in plus,nici o zi in minus...
ce-i stramb,ce-i drept se rezolva in imaginar,cu ochii deschisi.
citisem recent un manuscris de pe liternet,in care scriitorul devine personaj,sotia sa devine scriitoare si eroina creionata ca femeia ideala devine reala....eu citesc,scriu si creionez..zilnic ma trezesc Radu Monica Delia.
cel mai banal, cel mai nebunesc si cel mai de nedescris sentiment...si zilele curg si eu sunt mereu altceva, mereu o cautare si mereu o plafonare ,carnal,aici, cu bariere si lanturi si alte ape clipocinde a tuturor oamenilor care mi-au purtat masca si la care le-am jucat jocurile.
eu sunt eu cea care ma stiu si refuzurile imense a celei care as fi putut sa fiu...nici o zi in plus,nici o zi in minus...
sâmbătă, 21 mai 2011
ruleaza ice
Azi de dimineata am fost indragostita in vis...am fost dupa pachet si mi-am adus aminte de Laur....a trecut un mega grup de bikeri si inevitabil mi-am adus aminte si de viata aia nebuna,libera, nebuneala si pariul....
Era o vreme in care vorba noastra preferata era pariul,pe viata,pe oameni,pe situatii...pe joaca.
Am o senzatie de sictireala, ca si cand ar veni cineva sa ma deranjeze, sa ma scoata din filmul meu de sambata in care am chef dar nu stiu de ce si sunt atatea....si am chef sa pun pariu pe o viata, sa joc un joc, sa ma intind si sa zac cu ochii in nori....si merge basul mega tare sub picioarele mele si e una din piesele mele preferate dar azi nu, azi am chef de panarama si nu-mi cade nici un tip pe mana...unu pe care sa il pap la micul dejun.
Consum inghetata de caramel, imi aduc aminte de ciocolata de caramel...cred ca de acolo mi se trage starea asta...sunt sigura ca era alta situatie daca mancam inghetata de menta si capsuni....
asa ca....azi sunt o scarba, fiindca pot si fiindca vreau...o scarba mica care se consuma pe interior ca un caine prea mic sa muste...azi sunt un banc de om, cine ma castiga la loto, sau ma cumpara cu o cafea o sa primeasca o banca intr-un loc cu soare.scriu.
Era o vreme in care vorba noastra preferata era pariul,pe viata,pe oameni,pe situatii...pe joaca.
Am o senzatie de sictireala, ca si cand ar veni cineva sa ma deranjeze, sa ma scoata din filmul meu de sambata in care am chef dar nu stiu de ce si sunt atatea....si am chef sa pun pariu pe o viata, sa joc un joc, sa ma intind si sa zac cu ochii in nori....si merge basul mega tare sub picioarele mele si e una din piesele mele preferate dar azi nu, azi am chef de panarama si nu-mi cade nici un tip pe mana...unu pe care sa il pap la micul dejun.
Consum inghetata de caramel, imi aduc aminte de ciocolata de caramel...cred ca de acolo mi se trage starea asta...sunt sigura ca era alta situatie daca mancam inghetata de menta si capsuni....
asa ca....azi sunt o scarba, fiindca pot si fiindca vreau...o scarba mica care se consuma pe interior ca un caine prea mic sa muste...azi sunt un banc de om, cine ma castiga la loto, sau ma cumpara cu o cafea o sa primeasca o banca intr-un loc cu soare.scriu.
marți, 17 mai 2011
de la 4
astazi,la ora 4 s-a facut buna dimineata
mi se dau teme,imi dau teme...am un vraf de carti necitite,doar adulmecate si daruite....fiindca nu erau pentru mine caci nu mi se mai returneaza multe.
putina epistemologie,putina alchimie, niste NLP si cam asta pana la ora 7,dar azi ma scald in dead lineuri,in analize,in oboseli....ca deja nici nu am plecat si sunt mega obosita....:D
azi nu vreau sa imbrac hainele mele si urasc sa fac ce trebuie,doar fiindca trebuie.
salut vesel tuturor care fac ce vreau si le iese existenta din asta...:*
mi se dau teme,imi dau teme...am un vraf de carti necitite,doar adulmecate si daruite....fiindca nu erau pentru mine caci nu mi se mai returneaza multe.
putina epistemologie,putina alchimie, niste NLP si cam asta pana la ora 7,dar azi ma scald in dead lineuri,in analize,in oboseli....ca deja nici nu am plecat si sunt mega obosita....:D
azi nu vreau sa imbrac hainele mele si urasc sa fac ce trebuie,doar fiindca trebuie.
salut vesel tuturor care fac ce vreau si le iese existenta din asta...:*
duminică, 15 mai 2011
capat.furtuna.aspect cuminte
Nu prea imi permit decat noaptea...sa te am ,sa te tin, sa te sucesc si sa traiesc...nu am nevoie de nici o permisiune, traiesc,muncesc si imi fac facultatea....da atata patima am si dor de plecat ca mi-s dragi oamenii si sunt prea putini in jurul meu si eu stiu cum se topesc kilometrii si o sa fac un world trip....inca putin,inca putin...si stau atatea pe umerii mei, dar nu vreau decat sa fiu lasata sa vibrez....deranjez prea putin...dar sunt tinuta in liste, sunt cautata ,sunt interpretata si judecata ca toti dracii...fiecare dupa puterea sa...
Dragule,draga mea...nu cer nimic...mie mi-s dragi oamenii si mai ma ascund in sufletul si inima lor ca sa nu stau fata in fata cu inima mea ca sunt prea multa iubire si foc si greutate...si-s nebuna si-s minune pentru altcineva si-s eu pentru mine....si patima asta, boala faina si sublima.....si ma distrez cand negociez eu cu mine cand sa plec si cand sa stau,ce sa zic si ce sa-mi las de noapte....vezi tu, ard, ma sting si sunt foc viu....prea batrana si prea tanara de orice tipar si orice vis....apreciaza asta, ca eu vin si dau buzna si unde nu-i loc, ramane sa imi iau cufarul si sa plec....mie mi-e drag si imi face bine la sufletul meu...si da..sunt egoista, inca putin umana, pentru ca defapt, carnea asta nu mai are nevoie de prea multe, caci mintea mea le are pe toate.
Am incalecat pe Nimbusul meu 2013 :)) O zi cu zambet,suflet si soare sa aveti toti cei ce simtiti viata!
Dragule,draga mea...nu cer nimic...mie mi-s dragi oamenii si mai ma ascund in sufletul si inima lor ca sa nu stau fata in fata cu inima mea ca sunt prea multa iubire si foc si greutate...si-s nebuna si-s minune pentru altcineva si-s eu pentru mine....si patima asta, boala faina si sublima.....si ma distrez cand negociez eu cu mine cand sa plec si cand sa stau,ce sa zic si ce sa-mi las de noapte....vezi tu, ard, ma sting si sunt foc viu....prea batrana si prea tanara de orice tipar si orice vis....apreciaza asta, ca eu vin si dau buzna si unde nu-i loc, ramane sa imi iau cufarul si sa plec....mie mi-e drag si imi face bine la sufletul meu...si da..sunt egoista, inca putin umana, pentru ca defapt, carnea asta nu mai are nevoie de prea multe, caci mintea mea le are pe toate.
Am incalecat pe Nimbusul meu 2013 :)) O zi cu zambet,suflet si soare sa aveti toti cei ce simtiti viata!
miercuri, 4 mai 2011
lacrimi,pe parcursul timpului
Mi-a picat la drum de seara un calator...trecea unchiul meu prin Cluj, cu tirul si vroia sa ne vada si sa faca un dus....l-am dirijat,printre 2 telefoane,fuga spre casa....o poveste trista ce inca rula in mintea mea, despre o gara si un viol....niciodata gara nu mi-a fost data in suflet ca si carne...doar ca si plecare, ca si dor de duca...dar stiam din povesti de violuri,dar asta doar in trenuri ce zboara pe sine,in nopti pierdute..niciodata in gara, trimisa fiind dupa un pachet...si a trebuit sa fiu tare, sa sprijin,sa imi aduc aminte toate procedurile de la seminarul de criminalisti si de la cel de medicina legala, detalii, pe care oricum ca si victima, ca si suflet cu care imparti o camera...nu le tii, doar tremuri si fumezi tigara din tigara si toti barbatii sunt inamici....eu m-am gandit, boli, nu e prima,precedentul, situatia...dar nu am plans, am intins mana si m-am uitat in ochii ei pierduti, i-am repetat ce are de facut pana sa scoata la capat povestea si sa existe pedeapsa..am vazut o alta delia, topindu-se pe usa Locului fermecat...sa ajute alt suflet...si am stiut ca nu,nu as plange eu ca si ea...
la 6 15 ,astazi, am baut cafeaua cu unchiul meu iubit in bucatarie- dupa ce aseara mai ca era sa il trag de urechi, eu purece si el taur ,ca vroia sa doarma in tir ca sa nu ne deranjeze,vezi doamne cu trezitul de dimineata- cu un barbat pe care il admir si dupa statutul caruia mi-am cautat un partenere de drum...si in loc de uimire si de invatat am ajuns sa-l admir, sa-l vad, sa-i povestesc, sa-l intreb sa vorbim aceasi poveste, desi eu calatoresc mai mult prin sufletul oamenilor, cu care mai stau la cafea in Insomnia, in zilele mele cand simt ca o sa se intample ceva...sau ca trebuie sa ma regasesc, sau sa mai ma caut, sau sa plang, la pufi, cu un zid..sau sa le zambesc fetelor mele iubite si sa le aduc inca putin din energia mea, ca mi-s dragi toate si la toate le stiu povestea :*
Pe Costel ,insa aseara l-am primit simplu, cu lipii, de care si-a amintit ca vazuse la un turc, cu peste uscat, cu cartofi fierti in coaja si cu un mujei rusesc de s-a plans si s-a ras cu lacrimi, in acelasi timp...si vin...spritzat....atata lume am simtit ca avem sub acoperis ca iar mi-a venit sa plang.
Dimineata la cafea, m-am uitat in ochii lui si am vazut soseaua, dorul de duca, responsabilitatea, toate plecarile, toate mainile, tot dorul ce spera sa il lase sa treaca pe la Criscior, pe acasa, la Felicia, la nevasta lui, la bunicul, la Daya, catelusa adusa de mine care il iubeste cel mai mult pe el si il asteapta fiarta,fiarta...si mi-am adus aminte de filmele cu haiduci, de filmele cu plecari, cu gara...si am fost si trista...ca un viol al sufletului...undeva, o delia fugea acasa si va ura toate garile si toate trenurile, in alta garsoniera, eu ,ma voi imbraca duminica sa o astept pe delia, sa vina de la brasov....
Azi dimineata, dupa analize...am citit Kalevala,tara indepartata, dar din sufletul meu, Flory mea, pe care am intalnit-o inainte de operatia de tiroida...si de care m-am lipit ca si marmelada de paine...si am plans mult,mult...o sa va transcriu prima poveste...dar am plans de fericire....in ultimul timp plang de fericire si de emotie cat nu am plans toata viata mea de durere, de spaima, de frustrare, din neintelegere....nici acum nu inteleg, sunt limitata de situatii marunte, sunt inspaimantata de minunile pe care le simt si le traiesc, simt durerea de lipsa a unei tiroide si astept inceputul hormonilor....
dar sunt cea mai fericita, cu cele mai marunte situatii...pornind de la o cafea pana la a cadea in genunchi,in biserica....viata este o povestea....depinde cum o spui, pentru ca cineva o traieste chiar acum.
Nu ai dreptul sa faci nimic urat, decat daca e doar in si pentru inima ta !
fericita, Radu Monica Delia
la 6 15 ,astazi, am baut cafeaua cu unchiul meu iubit in bucatarie- dupa ce aseara mai ca era sa il trag de urechi, eu purece si el taur ,ca vroia sa doarma in tir ca sa nu ne deranjeze,vezi doamne cu trezitul de dimineata- cu un barbat pe care il admir si dupa statutul caruia mi-am cautat un partenere de drum...si in loc de uimire si de invatat am ajuns sa-l admir, sa-l vad, sa-i povestesc, sa-l intreb sa vorbim aceasi poveste, desi eu calatoresc mai mult prin sufletul oamenilor, cu care mai stau la cafea in Insomnia, in zilele mele cand simt ca o sa se intample ceva...sau ca trebuie sa ma regasesc, sau sa mai ma caut, sau sa plang, la pufi, cu un zid..sau sa le zambesc fetelor mele iubite si sa le aduc inca putin din energia mea, ca mi-s dragi toate si la toate le stiu povestea :*
Pe Costel ,insa aseara l-am primit simplu, cu lipii, de care si-a amintit ca vazuse la un turc, cu peste uscat, cu cartofi fierti in coaja si cu un mujei rusesc de s-a plans si s-a ras cu lacrimi, in acelasi timp...si vin...spritzat....atata lume am simtit ca avem sub acoperis ca iar mi-a venit sa plang.
Dimineata la cafea, m-am uitat in ochii lui si am vazut soseaua, dorul de duca, responsabilitatea, toate plecarile, toate mainile, tot dorul ce spera sa il lase sa treaca pe la Criscior, pe acasa, la Felicia, la nevasta lui, la bunicul, la Daya, catelusa adusa de mine care il iubeste cel mai mult pe el si il asteapta fiarta,fiarta...si mi-am adus aminte de filmele cu haiduci, de filmele cu plecari, cu gara...si am fost si trista...ca un viol al sufletului...undeva, o delia fugea acasa si va ura toate garile si toate trenurile, in alta garsoniera, eu ,ma voi imbraca duminica sa o astept pe delia, sa vina de la brasov....
Azi dimineata, dupa analize...am citit Kalevala,tara indepartata, dar din sufletul meu, Flory mea, pe care am intalnit-o inainte de operatia de tiroida...si de care m-am lipit ca si marmelada de paine...si am plans mult,mult...o sa va transcriu prima poveste...dar am plans de fericire....in ultimul timp plang de fericire si de emotie cat nu am plans toata viata mea de durere, de spaima, de frustrare, din neintelegere....nici acum nu inteleg, sunt limitata de situatii marunte, sunt inspaimantata de minunile pe care le simt si le traiesc, simt durerea de lipsa a unei tiroide si astept inceputul hormonilor....
dar sunt cea mai fericita, cu cele mai marunte situatii...pornind de la o cafea pana la a cadea in genunchi,in biserica....viata este o povestea....depinde cum o spui, pentru ca cineva o traieste chiar acum.
Nu ai dreptul sa faci nimic urat, decat daca e doar in si pentru inima ta !
fericita, Radu Monica Delia
marți, 3 mai 2011
azi ploua,desertul merge in desert
astazi desertul pleaca in desert
femeia nisipurilor sta dreapta in fata lui Kobo Abe si intelege
cumpara-ma cu un pumn de nisip si cand nu intelegi
azi nici eu nu stiu cine sunt si ce sunt
si tot nisipul o sa-mi dea o existenta
prea departe,prea aproape,povestea se desfasoara, cu o cafea amara,neagra facuta in nisipul din spinul desertului....
azi nu ma cauta!
femeia nisipurilor sta dreapta in fata lui Kobo Abe si intelege
cumpara-ma cu un pumn de nisip si cand nu intelegi
azi nici eu nu stiu cine sunt si ce sunt
si tot nisipul o sa-mi dea o existenta
prea departe,prea aproape,povestea se desfasoara, cu o cafea amara,neagra facuta in nisipul din spinul desertului....
azi nu ma cauta!
luni, 2 mai 2011
criminalista cartita
Domnisoara cartita sapa, pentru iubitii frati arhivisti si descopera....cum se fabrica personalitatea de spalat rufe murdare fara a fii tu....
Ieri, domnisoara cartita a mai vorbit cu niste frantuzoaice cu o catelusa superba Bolya, cu un baiat destept in computere, Mark, pe care il puteti contacta prin mesaj aici, daca e vorba de un joc, daca vreti un sistem,daca aveti nevoie de un surub la computer sau de pasta la gura sticlei...daca va place hip-hop, jazz sau rock extrem....
domnisoara cartita cauta si joburi, este si client fantoma si mai ales, astepta un telefon de pe fix in legatura cu designul de tricouri, deci, tu frate a lui ramona, indiferent cine ati fii voi, nu mai suna doar asa, daca nu ai nimic de spus,lasa un mail sau un IM sau un sms, ca precis faci parte din generatia maximia si te crezi indragostit, daca nu,fii barbat si demonstreaza pana la capat...domnisoara cartita poate fi cumparata cu o cafea,( monsenior chevalier stie bine ) cu un pai,cu un siret cu o poveste.....vino la ea ca la un om normal, o sa ai satisfactie.
in rest....e bine, azi o sa fie cartita putin mai putin si o sa fie comisionara si misionara....it's a busy busy busy day dar plina de aventura si incantatoare.....deci, o zi normala din viata unei tipe...ca nu stiu ce sunt, probabil esenta din esentele toate :D
domnisoara cartita e inca logodita cu domnul copac si sunt fericiti si se iubesc mult :)
Ieri, domnisoara cartita a mai vorbit cu niste frantuzoaice cu o catelusa superba Bolya, cu un baiat destept in computere, Mark, pe care il puteti contacta prin mesaj aici, daca e vorba de un joc, daca vreti un sistem,daca aveti nevoie de un surub la computer sau de pasta la gura sticlei...daca va place hip-hop, jazz sau rock extrem....
domnisoara cartita cauta si joburi, este si client fantoma si mai ales, astepta un telefon de pe fix in legatura cu designul de tricouri, deci, tu frate a lui ramona, indiferent cine ati fii voi, nu mai suna doar asa, daca nu ai nimic de spus,lasa un mail sau un IM sau un sms, ca precis faci parte din generatia maximia si te crezi indragostit, daca nu,fii barbat si demonstreaza pana la capat...domnisoara cartita poate fi cumparata cu o cafea,( monsenior chevalier stie bine ) cu un pai,cu un siret cu o poveste.....vino la ea ca la un om normal, o sa ai satisfactie.
in rest....e bine, azi o sa fie cartita putin mai putin si o sa fie comisionara si misionara....it's a busy busy busy day dar plina de aventura si incantatoare.....deci, o zi normala din viata unei tipe...ca nu stiu ce sunt, probabil esenta din esentele toate :D
duminică, 1 mai 2011
luni
Poze,legitimatie,ecuson, spital, stick ,banca .....facultate :X
Viata este o minune, traieste, simte, iubeste, mori in fiecare noapte. Zambeste cand deschizi ochii, fi fericit/a ca respiri si astazi...si daca esti un prost sau o proasta care nu stii ce sa faci cu viata ta si nu mai iti cauti calea,sau scopul, stai ciuperca in lumea ta...pentru ca azi a plouat si eu fac tocana de ciuperci si melci...so, stay away daca nu vrei sa matur cu tine hardcore prin lumea mea :))
Viata este o minune, traieste, simte, iubeste, mori in fiecare noapte. Zambeste cand deschizi ochii, fi fericit/a ca respiri si astazi...si daca esti un prost sau o proasta care nu stii ce sa faci cu viata ta si nu mai iti cauti calea,sau scopul, stai ciuperca in lumea ta...pentru ca azi a plouat si eu fac tocana de ciuperci si melci...so, stay away daca nu vrei sa matur cu tine hardcore prin lumea mea :))
duminica simpla
Am dormit,mult si bine..cu pisicul lenes langa mine care torcea.
Daca asculti un pisic torcand,simti vraja...ori dormi,ori faci altceva, ori citesti,ori il invidiezi.
Mic dejun la pat : oua ochiuri cu un strat subtire de icre deasupra,acompaniat de un carnat si niste felii de dovlecel pe grill...cu o mare cana de ceai de menta si paine de casa...si un iubit tolanit, care a gustat si a preparat totul inainte, dar simti ca fiecare imbucatura trebuie sa fie impartita cu el..pentru ca a experimentat gusturile si pentru ca stie ce e desavarsit ce a lucrat cu ce a gasit in frigider.
O zi de lene si de somnolenta, o plimbare, o mica furtuna, deasupra orasului,dar in paharul tau, un zambet si puterea de a le intrece pe toate.
Mi-e somn, s-a terminat duminica mea! Mama, nu am vorbit cu tine, dar maine o sa fac copiii xerox si o sa le trimit, dar acum e seara, sunt plina si mi-e somn..cu fericire, fiica ta, Monica Delia.
Scribul,povestasul, povestea...sa incepeti o saptamana minunata si plina de energie! Eu asa o sa am ,inca una!
Daca asculti un pisic torcand,simti vraja...ori dormi,ori faci altceva, ori citesti,ori il invidiezi.
Mic dejun la pat : oua ochiuri cu un strat subtire de icre deasupra,acompaniat de un carnat si niste felii de dovlecel pe grill...cu o mare cana de ceai de menta si paine de casa...si un iubit tolanit, care a gustat si a preparat totul inainte, dar simti ca fiecare imbucatura trebuie sa fie impartita cu el..pentru ca a experimentat gusturile si pentru ca stie ce e desavarsit ce a lucrat cu ce a gasit in frigider.
O zi de lene si de somnolenta, o plimbare, o mica furtuna, deasupra orasului,dar in paharul tau, un zambet si puterea de a le intrece pe toate.
Mi-e somn, s-a terminat duminica mea! Mama, nu am vorbit cu tine, dar maine o sa fac copiii xerox si o sa le trimit, dar acum e seara, sunt plina si mi-e somn..cu fericire, fiica ta, Monica Delia.
Scribul,povestasul, povestea...sa incepeti o saptamana minunata si plina de energie! Eu asa o sa am ,inca una!
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Poveste dintr-o sambata cu soare
Noapte cu baie pana la 3, a inceput Inima mea o poveste despre esenta, despre Dumnezeu, despre copac si de ce se uita copacul doar la radacina...ca un omagiu. Nu comentez, desi simt ca mai are anotimpuri de trait si teme de rezolvat.Destul cu copacul si radacina sa.
Dimineata: Soare, bunicii mei, fuga la pachet...o plasa mica cu o branza de vaca ,o conserva de peste, o cutie de medicamente si un borcan de smantana.
Primul autocar: Normandia: O tanara mama, cu multe bagaje da copilul la o batranica pana si le ia pe toate, un sofer frustrat, eu undeva mai departe.Isi ia geanta, copilul,panica...
Vreti sa va ajut!
Imi intinde bebele....Nu, ma refeream la geanta, la bagaje, sa sun un taxi, sa va zic ceva de oras, sa va chem un taxi, minunea pot sa o admir si sa ma intreb cum e, daca bebele meu miroase bine sau nu, dar nu cred ca pot sa duc sau sa tin in brate un bot mic de soare care s-a calmat si zambea si gangurea....
Domnisoara, de unde vii....
Doamna, de unde, de departe, sa va traiasca minunea.
Tipii, un roaker,un om de afaceri, un ITist, si un hippi...s-au blocat si au sarit si i-au luat toate bagajele pana a ajuns cine trebuia sa o ia de la autocar.
Fuga la 35, sa ajung sa "deschid "Insomnia....langa ,2 babute vorbeau despre casa,viata,familie si despre tinerii de azi, 35 plin de zuli cu o imagine megatunata si o mutra plictisita.
Am zambit instant, prima a plecat de la un bol, luat din banii ei de fata mare, a 2a a stat direct in chirie si astepta salariul sotului...am intrebat daca mai cred ca si azi se poate sa traiesti asa ceva...
Da domnisoara, daca dumneata ai stat aici, mai cred ca se poate, ca in rest, astilalti se uita la noi,se plang ca sunt stresati, copiii mei nu ma asculta si nu mai vin pe acasa ca au prea multe servicii,nu au casa,nu au masa si tot zic ca nu le-am dat si nu le-am facut.
Ei bine, casa in Cluj se face plecand de la un bol, pe care poti sa il gasesti si in gunoi, se face cu paine si cu marmelada, se face cand te uiti la prajituri in vitrina,se face cu fiecare salariu din care iti iei o furculita, un pahar, o cana....se face crosetand, tivuind, se face muncind.
Cum? Cu rabdare, cu rugaciune si incredere in Dumnezeu si omul de langa tine si prin multa invatare, prin intrebare.
La Insomnia, o domnisoara noua, mirata, ca stau langa ea si o intreb, cine este, ce face, de unde vine si ce cauta in lume....
Pe 9, tipologii multe de oameni, figuri...frumoase, incruntate, cu prejudecati,cu ura, cu iubiri, cu relaxare mimata...eu dansam...cu Dub Incorporation ,cu o ureche la lume, cu ochii peste tot, cu o mana pe bara si simtind muzica pamantului,muzica motorului, balansul care sangele meu il simtea...acum ia curba, acum e beatul, e toba, e ritul, acum pune mana asa, tine-te asa...o frunza pentru copacul meu si o floare pentru inima mea....povestea asta ,ei bine, spusa la final de drum unui pictor, care m-a observat, mi-a adus 20 de lei, sa imi iau ceva frumos pentru sufletul meu.
Deci, cine m-a intrebat de ce cateodata, cand sunt depresiva, dau o cafea si nu imi iau haine,sau flori,sau genti,sau un yaht,sau Romania in buzunar....
Drag copac, eu ,inainte sa fiu esenta umana, am fost si nisip si stea si radacina si frunza si floare si suflare Dumnezeiasca,de aceea mi se intampla, cateodata cand radiez tare, sa dau de un pastrator de lumina, care sa imi arate ca povestea, de la cuvant, inseamna ca inca mai am ce cauta sub umbrela mea pamanteasca si ca hrana, facultatea, statul in cluj,chiria....nu a fost in zadar!
Asculta muzica lumii, cautati lumina, de restul, se va ocupa Fortuna!
Povestea va continua, cand floarea simpla,de 2 lei, isi va crea povestea si va fi dar, pentru o alta floare.
Dimineata: Soare, bunicii mei, fuga la pachet...o plasa mica cu o branza de vaca ,o conserva de peste, o cutie de medicamente si un borcan de smantana.
Primul autocar: Normandia: O tanara mama, cu multe bagaje da copilul la o batranica pana si le ia pe toate, un sofer frustrat, eu undeva mai departe.Isi ia geanta, copilul,panica...
Vreti sa va ajut!
Imi intinde bebele....Nu, ma refeream la geanta, la bagaje, sa sun un taxi, sa va zic ceva de oras, sa va chem un taxi, minunea pot sa o admir si sa ma intreb cum e, daca bebele meu miroase bine sau nu, dar nu cred ca pot sa duc sau sa tin in brate un bot mic de soare care s-a calmat si zambea si gangurea....
Domnisoara, de unde vii....
Doamna, de unde, de departe, sa va traiasca minunea.
Tipii, un roaker,un om de afaceri, un ITist, si un hippi...s-au blocat si au sarit si i-au luat toate bagajele pana a ajuns cine trebuia sa o ia de la autocar.
Fuga la 35, sa ajung sa "deschid "Insomnia....langa ,2 babute vorbeau despre casa,viata,familie si despre tinerii de azi, 35 plin de zuli cu o imagine megatunata si o mutra plictisita.
Am zambit instant, prima a plecat de la un bol, luat din banii ei de fata mare, a 2a a stat direct in chirie si astepta salariul sotului...am intrebat daca mai cred ca si azi se poate sa traiesti asa ceva...
Da domnisoara, daca dumneata ai stat aici, mai cred ca se poate, ca in rest, astilalti se uita la noi,se plang ca sunt stresati, copiii mei nu ma asculta si nu mai vin pe acasa ca au prea multe servicii,nu au casa,nu au masa si tot zic ca nu le-am dat si nu le-am facut.
Ei bine, casa in Cluj se face plecand de la un bol, pe care poti sa il gasesti si in gunoi, se face cu paine si cu marmelada, se face cand te uiti la prajituri in vitrina,se face cu fiecare salariu din care iti iei o furculita, un pahar, o cana....se face crosetand, tivuind, se face muncind.
Cum? Cu rabdare, cu rugaciune si incredere in Dumnezeu si omul de langa tine si prin multa invatare, prin intrebare.
La Insomnia, o domnisoara noua, mirata, ca stau langa ea si o intreb, cine este, ce face, de unde vine si ce cauta in lume....
Pe 9, tipologii multe de oameni, figuri...frumoase, incruntate, cu prejudecati,cu ura, cu iubiri, cu relaxare mimata...eu dansam...cu Dub Incorporation ,cu o ureche la lume, cu ochii peste tot, cu o mana pe bara si simtind muzica pamantului,muzica motorului, balansul care sangele meu il simtea...acum ia curba, acum e beatul, e toba, e ritul, acum pune mana asa, tine-te asa...o frunza pentru copacul meu si o floare pentru inima mea....povestea asta ,ei bine, spusa la final de drum unui pictor, care m-a observat, mi-a adus 20 de lei, sa imi iau ceva frumos pentru sufletul meu.
Deci, cine m-a intrebat de ce cateodata, cand sunt depresiva, dau o cafea si nu imi iau haine,sau flori,sau genti,sau un yaht,sau Romania in buzunar....
Drag copac, eu ,inainte sa fiu esenta umana, am fost si nisip si stea si radacina si frunza si floare si suflare Dumnezeiasca,de aceea mi se intampla, cateodata cand radiez tare, sa dau de un pastrator de lumina, care sa imi arate ca povestea, de la cuvant, inseamna ca inca mai am ce cauta sub umbrela mea pamanteasca si ca hrana, facultatea, statul in cluj,chiria....nu a fost in zadar!
Asculta muzica lumii, cautati lumina, de restul, se va ocupa Fortuna!
Povestea va continua, cand floarea simpla,de 2 lei, isi va crea povestea si va fi dar, pentru o alta floare.
joi, 28 aprilie 2011
sau ce?
Vineri, rapid cu cana de cafea ca mai am de imbracat, de mancat si de rasfatat pisica...ca miauna si asta ca bezmeticul si nu pricepe nici el ce vrea...e frustrat ca stie ca ramane toata ziua singur acasa....well...asa i-as zice eu multe dar prefer comunicarea, mai ales cu animalele...si ma gandesc ca azi sunt messed up aiurea...dar :
Trebuie sa preiei fraiele unei actiuni, pentru ca esti persoana cea mai potrivita pentru a-i ghida pe ceilalti spre un scop comun. Tu trebuie sa te erijezi in lider pentru ca ai idei bune, solutii la orice problema si un spirit conducator care te propulseaza in fata. Ceilalti te vor urma supusi, pentru ca, in orice situatie, trebuie sa apara cineva care sa o faca pe seful iar ceilalti sa-l urmeze. Chiar daca nu esti tu genul de om caruia ii place sa dea ordine, de data aceasta trebuie sa preiei aceasta responsabilitate pentru ca numai tu stii ce e mai bine pentru toti.
Alt mail,foooarte personal,foarte NLPist din perioada mea dark-psycho :
Well...am ras, imi venea sa zic fix acuma, dar nu m-a intrebat cand esti fericita,ci doar ce este fericirea, iar pana la finalul articolului,in cazul in care il citeam aflam ca sunt frustrata de nu stiu ce, ca cine stie cine ma iubeste pentru ca...ca ia sa vad eu ce sa fac cu viata mea...m-am hotarat azi sa port bocancii...ca ma dor picioarele,de aia si ca azi lumina trebuie sa izvorasca din alte evenimente...
Azi inima mea e hihihihhh si hahahahahhh
Trebuie sa preiei fraiele unei actiuni, pentru ca esti persoana cea mai potrivita pentru a-i ghida pe ceilalti spre un scop comun. Tu trebuie sa te erijezi in lider pentru ca ai idei bune, solutii la orice problema si un spirit conducator care te propulseaza in fata. Ceilalti te vor urma supusi, pentru ca, in orice situatie, trebuie sa apara cineva care sa o faca pe seful iar ceilalti sa-l urmeze. Chiar daca nu esti tu genul de om caruia ii place sa dea ordine, de data aceasta trebuie sa preiei aceasta responsabilitate pentru ca numai tu stii ce e mai bine pentru toti.
Alt mail,foooarte personal,foarte NLPist din perioada mea dark-psycho :
Azi inima mea e hihihihhh si hahahahahhh
Abonați-vă la:
Postări (Atom)