Eu am vrut sa ma fac pictorita, poeta,ilustratoare,ziarista,psiholoaga,profesoara,actrita,PR, organizator evenimente, florareasa...OM
E drept ca scriu povesti, ca spun povesti la cafea si ca citesc si comentez,ca ma implic in oameni,ca investesc in stari de bine si in ajutor...nu pentru cine si nici pentru ce.
Inventez stari si situatii...care inca nu sunt patentate, care fac sa fie mai bine, care aduc un zambet,sau un gand,sau un scenariu imaginar....dar pentru asta se pare ca sunt luata de lunatica si ciudatenie...prea putin de intelegere si amuzament.
As vrea sa existe o carte de bucate,despre oameni, clar, ca si retetele de prajituri, vreau omul cu crema de nervi,pac,adaug apa,sare si piper mult si trag deasupra niste nucsoara, un praf de drojdie si niste coaja de lamaie. Gata, asta e omul. Simplu.
Sau cel fericit...cu multa crema de zahar ars si pepene galben, insiropat cu rom dulce si fulgi de migdale.
Si alte si alte retete,mai scumpe sau mai accesibile, mai greu de preparat sau bune de facut cand e pofta de dulce...
Eu fabric povesti si le spun, dar devin sceptica si anti sociala cand inapoi mi se spune cat de mare o sa fie esecul meu in viata, cat de aiurea sunt, cat de mult timp irosesc si cat de tare enervez lumea....care ma cauta totusi ca sa....imi spuna cat de wrong sunt defapt...ca altfel nu imi dau seama.
Cat de inutile sunt toate conversatiile,cat de antipatice sunt toate insufletirile mele, cat de aiurea si cate obligativitate exista in cadourile mici pe care le daruiesc.
Simbolismul de azi nu mai spune nimic...dar toti isi doresc ceva simbolic si cand il primesc...vai,am indraznit sa daruiesc ceva ,precis vreau inapoi muultee..sau cine stie ce ganduri ascunse am...
Eu am fost crescuta altfel...poate de aceea autoeducarea asta...sa va spun de unde mi se trage: de la Ionel Teodoreanu, La Medeleni, invalmaseala aia de cadouri, de nebunie, de excese ,de exuberanta de mai tarziu a Olgutei....din Lorelei, din metafore...eu sunt dependenta de starea aia...cadoul,poti sa il arunci la primul cos de gunoi,daca nu iti place creionul,sau pantoful, sau pietricica sau sticla sau cerceii..sau ce am mai facut eu cadouri de-a lungul amicitiilor mele....daca esti omul care nu vibreaza ,arunca-l fara sa clipesti.
Parafrazand, in Teodoreanu, in Lorelei, mi se pare, exista scena cu Luli si cu o cofita de cirese, daca nu simti tu ca esti o cofita de cirese,nu cumpara...de acolo...toate mi se trag mie.
Boala grea, sunt o boala grea, dar lumea mea e ca o pestera fermecata...multe comori si cate un dragon fioros care loveste cateodata si peretii care il tin captiv, mai mananca cate un cutezator dar ii rasplateste pe cei care il incanta....
Mai departe...exista momentul ala cand fac eu balansul...interior, cinic si lucid...si atunci si eu si balaurul urlam cu aceeasi voce...si ne trece,dupa criza de tristete si sfasiere,impartim bomboane la copii pe strada, ne cantam incetisor muzica pamantului si ne uitam la cer. Suntem liberi, pentru o vreme, suntem linistiti,suntem fericiti si acceptam ca nisipurile curg, soarta se schimba, pleoapele se inchid si atunci, lumea nu mai are nevoie de nimic, caci lumea sunt eu si e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu