Aseara am vazut The Notebook,nu reiau povestea cum eram de conformista incat sa spun ca e doar o alta poveste de dragoste care se termina fericit dupa ce personajele principale fac nuvela de telenovela.
Doar ca mi-au dat lacrimile,involuntar,violent,dupa ce nu mai am plans de pe vremea cand aveam 11 ani si mai credeam ca cei care stiu despre iubire nu vor murii niciodata.
Ei bine,acest film m-a zguduit atat de tare ca m-am balbait cam 3 ore dupa si simteam nevoia sa ies la aer...la ora 12 noaptea mi-am mai adus aminte inca o data,mergand pe strada,singura,cum intr-o vreme,cam pe la aceeasi ora,pe aceeasi strada,recitam versuri din Withman.
Poate ieri noapte am avut o clipa cand mi-am zis ca un om care are pretentia ca e o stanca,nu poate sa planga asa,nu poate sa umble de nebun pe strada recitand din Walt Whitman .
Totusi,am zambit si am recitat mai departe,apoi am zambit unui caine...eu care sunt ingrozita de dulaii comunitari,am zambit unui caine imens si negru,cu botul umed si cu ochii plin de poeme.
Sunt fericita,atat de fericita ca nici nu mai imi e teama de muscaturi.
Cântec despre mine
Fragment
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Walt Whitman
E cineva fericit când se naşte?
Mă grăbesc să-i informez şi pe ea şi pe el că la fel de fericit e unul care moare
şi eu ştiu asta
Eu trec pragul morţii cu cel care pleacă şi-l trec înapoi cu noul născut la prima scăldătoare
eu nu-s doar acela cuprins între pălărie şi ghete Şi observ felurite lucruri,
nu-s două la fel şi fiecare-i bun în felul său, Pământul bun şi bunele stele şi toate cele bune din sateliţii lor.
Eu nu sunt pământ, nici satelit al vreunui pământ,
Eu sunt ortacul şi tovarăşul neamurilor toate la fel de nepătrunse ş
i nemuritoare ca mine,
(Ele nu ştiu cât sunt, dar eu ştiu)
Fiecare soi e pentru sine şi-al său,
pentru mine şi-ai mei sunt masculinul şi femininul,
Pentru mine sunt cei ce-au fost băieţi şi iubesc femei,
Pentru mine bărbatul semeţ care simte cât de tare ustură rana insultei,
Pentru mine ibovnica şi fata bătrână, pentru mine mamele şi mamele mamelor,
Pentru mine buzele care-au surâs şi ochii care au plâns,
Pentru mine copiii şi cei ce fac copii.
Dezbrăcaţi-vă! nu sunteţi vinovaţi în ochii mei,
nici dispreţuiţi, nici daţi la rebut,
Văd prin mătase şi prin bumbac dacă sunteţi voi sau nu sunteţi,
Vă dau târcoale, tenace, neobosit şi receptiv, şi nu mă pot smulge de-aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu