Astazi am vazut ochii Vantului...si au biciuit in mine pana in marginea sufletului meu.
Stie.Stiu.Stiu ca stie.Stie ca stiu.
Nebunia asta care ma tine de ceva vreme devine iubirea mea secreta,cuvantul meu secret si intunericul din lumina mea.
Poate ar fi trebuit sa hotaram pe ce drum o sa mergem,de ce folosesc cuvintele "aiurea" ca sa imi tin partea mea,dar timpul trece si clipele se duc...raman uneori liniute si puncte,metafore si situatii in care dormim,dormim un somn de stiu.
Astazi e soare,dupa furtuna mea care mi-a adus alte amintiri....dar de data asta am scris mult si multe fara sa mai ies acolo in mijlocul tranzetelor,fara sa ma plimb intre stropi si frunze ude.
Ar trebui sa ma "Dezbrac" si sa ma citeasca,stim amandoi ca imi e prea teama,poate imi e prea comod sa traiesc acolo intre acte si persoanjele mele.Mi-e teama sa fiu dumnezeul nostru fiindca nu stiu cum as putea sa ma separ de persoanje si sa nu uit ca eu traiesc pe pamant.
Mai ieri spuneam ca am crescut prea mult,dar defapt m-am facut mica si amica si mai mult.
Cate stele mai numaram pana sa jucam un rol in viata noastra...o sa vina si ziua cu castingul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu